Motto: “Dumnezeu le-a zis: “Cresteti, înmultiti-vă, umpleti pământul si supuneti-l.” (Gen.1:28).
Continuăm în acest număr al revistei prezentarea bolilor aparatului genital cu descrierea celor mai frecvente dintre ele si a mijloacelor de diagnostic, cât si a metodelor de tratament.
Desi nu este o boală în sine, sarcina si nasterea reprezintă stări cu risc crescut atât pentru viata mamei, cât si al copiilor. De remarcat că datorită lipsei unui control periodic adecvat, cât si al ignorantei populatiei prin lipsa unor cunostinte elementare care să determine prezentarea la medic la primele semne de boală, mortalitatea maternă în tara noastră este una dintre cele mai ridicate din Europa.
În cursul sarcinii uterul creste foarte mult adaptându-se continutului său în continuă dezvoltare (făt, sacul amniotic si placentă), astfel că în ultima lună de sarcină greutatea viitoarei mame este cu aproximativ 10-12 kg mai mare decât în prima lună de sarcină. Cresteri mari în greutate pot fi datorate unui exces caloric crescut favorizat de apetitul modificat în cursul sarcinii, dar si datorită cresterii cantitătii de lichide retinute în organism determinată de boli cardiace, renale sau modificării permeabilitătii vasculare, cu aparitia edemelor si cresterea valorilor tensiunii arteriale (asa numita preeclampsie)
Pe de altă parte o alimentatie sărăcăcioasă cu un aport caloric sau proteic scăzut sau lipsa vitaminelor afectează dezvoltarea fătului determinând malformatii, avorturi spontane, prematuritate, debilitate fizică, întrucât ritmul de dezvoltare a oului în decursul celor nouă luni de gestatie este cel mai rapid ritm de dezvoltare din întreg ciclul vital uman. De asemenea, alimentatia sărăcăcioasă determină anemii carentiale, carii dentare si perturbări metabolice complexe la mamă. Aportul energetic repartizat pe principii alimentare la gravide cuprinde aproximativ
1 g lipide/kg corp/zi, 5-6 g glucide/kg corp/zi si 1,5 g proteine /kg corp/zi.
De remarcat că frecvent în primul trimestru de sarcină apare asa numita disgravidie de prim trimestru manifestată prin greată si vărsături alimentare determinate mai ales de alimente condimentate, prăjeli, grăsimi sau alimente cu miros puternic, ceea ce determină femeia gravidă să stea departe de bucătărie si să nu se alimenteze. O atentie sporită pentru a evita alimentele cu miros puternic, o alimentatie mai simplă, fără mâncăruri sofisticat pregătite, bazată pe fructe, salate, miere de albine, brânză de vaci, lapte, cartofi si pâine, fără a mânca mult la masă si a sta culcat pe partea dreaptă 30-60 minute după mese va usura simptomatologia, care va dispare probabil complet din luna a IV-a de sarcină. Rareori, în cazurile grave, când gravida nu se poate alimenta datorită vărsăturilor repetate si chiar se deshidratează, este necesară internarea si alimentatia parenterală prin perfuzii pentru o perioadă în general scurtă până la ameliorarea simptomelor.
Din luna a V-a (la 4 luni si 2 săptămâni la prima sarcină si la 4 luni la următoarele sarcini), viitoarea mamă trebuie să simtă miscările fătului. Absenta acestor miscări are, în general, semnificatia mortii intrauterine a fătului. Prima zi când sunt simtite aceste miscări trebuie notată întrucât ea ajută foarte mult pentru stabilirea datei probabile a nasterii (poate chiar cu o mai mare precizie decât prin calculul pornit de la data ultimei menstruatii.
Dacă în primele trimestre de sarcină în general nu apar probleme grave deosebite, în trimestrul al III-lea bolile cronice preexistente (mai ales cele cardiace) se agravează, determinând decompensarea lor. De aceea, o gravidă care are astfel de boli (hipertensiune arterială, boli valvulare cardiace, sau boli congenitale cardiace) trebuie să fie urmărită îndeaproape de medici (atât de ginecolog, cât si de specialistul cardiolog sau de cel cu profilul suferintei gravidei) pentru a preveni aparitia unor complicatii severe care ar putea duce la decesul gravidei. Uneori este necesară chiar internarea prelungită în spital până după nastere, care se face frecvent prin cezariană.
Disgravidia din ultimul trimestru de sarcină apare în general la prima sarcină la femei care nu au suferinte anterioare cunoscute si se manifestă prin edeme initial ale membrelor inferioare, dar care se pot si generaliza, convulsii, clonico-tonice si comă, aceste simptome grave manifestându-se frecvent în apropierea sau în decursul travaliului determinând decesul dacă golirea uterului nu se face suficient de repede (în general prin cezariană). Una din complicatiile des întâlnite în sarcină care poate apare în oricare din perioadele sarcinii este avortul spontan. Cauzele sale pot fi materne (stări toxice, stări alergice, infectii, stări psihice, eforturi fizice intense sau boli ale uterului), dar si factori ovulari care determină moartea intrauterină a oului sau a fetusului (anomaliile genetice fiind cele mai frecvente).
Aparitia unor sângerări în cursul sarcinii sunt în general primul semn de avort; durerile la nivelul uterului sau dureri lombare sunt în general nelipsite în cazul unui avort, iar eliminarea fetusului si a sacului vitelin este dovada avortului complet. Desigur, amenintarea de avort manifestată prin dureri sau mici sângerări uterine necesită repaus si tratament în spital, iar un avort spontan chiar complet necesită, de asemenea, tratament în spital, inclusiv chiuretaj pentru a preveni hemoragiile grave sau suprainfectările.
Nasterea, de asemenea, este un moment dificil datorită unor riscuri potentiale pentru mamă sau făt. Posibilitatea ca placenta să fie localizată în apropierea orificiului uterin ceea ce determină dezlipirea ei în timpul travaliului se poate diagnostica astăzi usor cu ajutorul ecografiei, în aceste cazuri indicându-se operatia cezariană, în caz contrat fiind risc foarte mare de hemoragii materne severe sau/si moartea copilului.
O prezentatie transversă, poate fi, de asemenea, usor descoperită ecografic sau la consultul de specialitate, solutia fiind, în general, tot cezariana.
În alte cazuri dificile (prezentatia facială sau pelvină mai ales la prima sarcină, circulară de cordon ombilical în jurul gâtului copilului, etc) nasterea se poate efectua pe cale naturală, dar necesită asistenta medicului sau a cadrelor medicale de specialitate pentru a elimina riscurile. Ruptura uterului, complicatie rară, dar foarte severă a nasterilor dificile, necesită interventie chirurgicală de urgentă pentru ablatia uterului pentru a salva viata mamei. Lipsa detasării placentei sau ruperea placentei necesită control manual si extractie manuală a placentei.
Infectiile post partum (după nastere) sunt severe si apar de obicei datorita conditiilor proaste de igienă (nasteri la domiciliu, dar, uneori chiar si în spitale) si necesita tratament cu antibiotic prelungit. Infectiile uterine post partum se manifestă prin alterarea stării generale, febră ridicată, frisoane, dureri lombare si în abdomenul inferior si scurgeri purulente adesea urât mirositoare. În lipsa tratamentului adecvat ele determină frecvent septicemii si decesul bolnavelor. De aceea internarea si tratamentul antibiotic sunt obligatorii.
Infectiile glandelor mamare (mastitele) sunt destul de frecvente post partum si sunt favorizate de o igiena deficitară. Spălatul sânului cu apă (eventual ceai de musetel) si săpun înainte de alăptarea copilului si spălarea cu apă sau ceai după alăptare pentru a preveni formarea de cruste si aparitia fisurilor sunt metode eficiente de prevenire a mastitelor.
Doresc ca prezentarea posibililor complicatii grave ale sarcinii să fie un semnal de alarmă pentru cititoarele revistei noastre care trebuie să înteleagă că nu complicatiile sunt regula în perioada sarcinii sau travaliului, intentia mea fiind doar de a le sensibiliza pentru a cunoaste posibilitatea acestor complicatii si pentru a determina o mai bună colaborare cu medicii a viitoarelor mame care deseori, datorită unei pudori prost întelese, se expun la riscuri pe care ar putea să le evite.
Prezentarea bolilor aparatului genital în afara sarcinii va constitui subiectul unui articol viitor.
Dr. Răileanu Valerian
