Motto: “Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai tesut în pântecele mamei mele.” (Ps.139:13)
Alcătuirea minunată a corpului omenesc cuprinde si un aparat cu rol special în eliminarea substantelor rezultate din metabolismul celulelor care alcătuiesc tesuturile si aparatele organismului.
De fapt rolul principal al rinichilor este tocmai acela de a mentine un echilibru, o concentratie constantă a componentelor constituente ale sângelui, eliminând substantele rezultate din ardere sau din alte procese metabolice (uree, electroliti) sau ingerate în exces (inclusiv apa). Pentru îndeplinirea acestei functii rinichiul este alcătuit si se comportă asemenea unui filtru prin care este trecut sângele în asa fel încât prin functionarea normală a acestui filtru se realizează o mentinere între anumite limite a concentratiei elementelor plasmei, astfel încât variatii ale activitătii, ale alimentatiei sau ale conditiilor de mediu nu produc modificări ale constantelor sanguine.
Un rinichi cu functie o normală poate produce urina foarte concentrată cu densitate până la 1040 sau cu o densitate echivalentă cu cea apei (aprox. 1000), atunci când cantitatea de apă ingerată este mare. Dar în afară de functia excretorie, rinichiul are si un rol deosebit în reglarea tensiunii arteriale (TA) pe de o parte prin capacitatea sa de a elimina sau a retine electroliti (Na+, K+), cât si prin prezenta în apropierea arterelor a unor celule care secretă hormoni ce determină în ultimă instantă cresterea tensiunii arteriale.
Mai mult rinichiul are un rol deosebit în stimularea productiei de globule rosii (hematii) prin producerea unui hormon (eritropoietina) care are acest rol.
Iată deci că o boală renală are frecvent efecte multiple si gravitatea ei este cu atât mai mare cu cât această boală este difuză si afectează ambii rinichi, fată de bolile localizate la un singur rinichi.
Orice boală cronică si progresivă a rinichilor poate duce în cele din urmă la insuficientă renală cronică. Aceasta înseamnă că rinichiul nu-si mai poate îndeplini rolul de a mentine între limite normale constantele biologice ale sângelui. Din această cauză cresc în sânge produsele rezultate din metabolismul celular (uree, creatinină, radicali, acizi, etc.), nu se mai pot elimina electrolitii (K+, Na+), valorile lor fiind foarte mult dependente în aceste cazuri de cantitătile care se ingeră prin alimentatie si în cele din urmă nu se mai poate elimina nici apa, volumul urinii scăzând progresiv până la anurie (lipsa totală a urinei).
Apar, de asemenea, modificări ale tensiunii arteriale care creste progresiv si răspunde tot mai greu la medicamente. Apare acidoza, se alterează starea de constientă, apar forme grave de insuficientă cardiacă si anemii care sunt corectate doar partial cu tratament medicamentos, inclusiv cu eritropoietină.
Solutia terapeutică în aceste cauze este hemodializa si (mai eficient) transplantul renal. Există si forme de insuficientă renală acută. Acestea sunt produse fie de substante toxice care atacă rinichiul, fie ca urmare a unor deshidratări severe care privează rinichiul de perfuzia sanguină necesară un timp care depăseste câteva ore (Atentie! Când TA este sub 70 mm Hg perfuzia renală nu se mai realizează si apare insuficienta renală acută!), sau ca urmare a unor accidente transfuzionale când hemoglobina eliberată în sânge blochează tubii excretori renali, sau în urma unor accidente severe cu zdrobiri musculare întinse când mioglobina eliberată în sânge poate bloca tubii excretori renali. Dintre substantele toxice mai cunoscute care produc insuficientă renală acută remarcăm etilenglicolul (componenta principală a lichidului antigel – folosit iarna pentru răcirea motoarelor cu ardere internă). O lingură (aprox.15ml) de antigel ingerată produce insuficienta renală acută care poate fi fatală unei persoane adulte. Pentru copii intoxicatia gravă poate fi produsă cu cantităti si mai mici. De asemenea unele ciuperci otrăvitoare pot produce insuficientă renală acută prin toxinele pe care le contin dacă sunt ingerate preparate alimentare din aceste ciuperci (la noi în tară Amanita phalloides este principalul vinovat pentru aceste intoxicatii.
Dacă ne referim la insuficientele renale cronice în afară de cazurile determinate de boli cronice ale rinichilor nu trebuie să trecem cu vederea substantele toxice care produc insuficienta renală cronică datorită efectului lor dăunător prelungit asupra rinichilor prin ingestia lor repetată (timp de ani de zile), ca de exemplu unele medicamente care pentru unele persoane au devenit asemenea drogurilor. Astfel de efect fenacetina care este un component al antinevralgicului, medicament pe care foarte multe persoane îl folosesc pentru dureri de cap si care datorită cofeinei pe care îl contine creează o stare de dependentă care duce la necesitatea unor doze crescute treptat pentru a obtine efectele dorite. Ca urmare se ajunge la cantităti mari care se consumă zilnic (peste 10 cp/zi) ceea ce măreste si efectul toxic asupra rinichilor, astfel că după o anumită perioadă care variază în functie de cantitatea totală de medicament folosită cât si în functie de rezistenta individuală, se ajunge la insuficientă renală. Iată de ce este bine să cântărim foarte atent avantajele si dezavantajele folosirii medicamentelor.
Există si alte medicamente (frecvent antibiotice) care pot produce insuficientă renală. Efectul lor toxic este mai mare la copii si la bătrâni. Deshidratarea creste, de asemenea, efectul toxic al acestor medicamente, datorită reducerii capacitătii rinichilor de a le elimina si ca urmare a cresterii concentratiei lor în sânge. Iată de ce un medic care indică un astfel de tratament are multă bătaie de cap pentru a decide ce tratament este în avantajul bolnavului si în functie de gravitatea bolii să decidă dacă este avantajos a trata boala cu alte antibiotice.
Tratamentul principal al insuficientei renale acute constă pe deoparte în înlăturarea cauzei si pe de altă parte în efectuarea hemodializei care prelungeste viata până când functiile rinichilor se restabilesc prin refacerea celulelor distruse. Se reuseste astfel ca după câteva zile sau săptămâni să nu mai fie nevoie de dializă, rinichiul refăcându-se complet apoi în câteva luni. Rareori insuficienta renală acută duce la o recuperare incompletă a functiilor rinichilor si la insuficienta renală cronică necesitând hemodializă cronică (cu 2-3 sedinte/săptămână) sau transplant renal. Bolile rinichiului care produc insuficienta renală cronică sunt boli care afectează membrana filtrantă care se găseste la nivelul glomerulilor renali (între capilare si capsula care primeste urina filtrată). Aceste boli sunt denumite si glomerulonefrite. Frecvent cauza este o afectiune autoimună în care această membrană este afectată în mod direct de nise anticorpi sau prin depunere de complexe antigen – anticorp la nivelul acestei membrane determinând alterarea filtrării. Alte boli renale care produc insuficienta renală cronică sunt nefropatiile ionterstitia care sunt adesea de cauză infectioasă sau uneori toxice (fenacetina este un exemplu), sau autoimune. Alte boli renale cronice sunt, nefropatiile vasculare care afectează rinichiul prin afectarea initială a vaselor sale prin ateroscleroză, prin embolie sau tromboze sau prin efectul prelungit al unei presiuni sanguine crescute ca în cazul hipertensiunii arteriale netratate.
Diabetul zaharat afectează rinichii prin mecanisme multiple (atât prin afectare glomerulară, cât si prin favorizarea infectiilor interstitiale si prin leziuni vasculare).
Toate aceste boli determină în final insuficienta renală cronică care se instalează mai devreme sau mai târziu în functie de agresivitatea bolii, cât si de tratamentul urmat. Un rol deosebit în tratarea insuficientei renale cronice o dată instalate, îl are regimul alimentar care trebuie să reducă substantele bogate în proteine si să excludă în totalitate carnea din alimentatie.
Tumorile renale, inclusiv cele canceroase sunt boli relativ frecvente. Spre deosebire de alte organe aceste tumori pot fi diagnosticate mai usor mai ales prin echografie examen, frecvent efectuat astăzi si tratamentul chirurgical chiar al cancerelor renale se poate face în timp util salvând adesea bolnavul.
Un loc aparte între bolile renale îl ocupă litiaza urinară. Frecvent, din punct de vedere al cauzalitătii, ea este o boală în care (ca la majoritatea bolilor cronice se combină o componentă ereditară cu o componentă dependentă de mediu si alimentatie. Deshidratările accentuate în conditii de lucru la temperaturi înalte, consumul insuficient de apă, continutul crescut de săruri în apa de băut constituie factori favorizanti. Excesul alimentar, consumul ridicat de proteine, cât si infectiile urinare au fost dovedite, de asemenea, ca factori favorizanti. Există si boli metabolice în care se produc în exces anumite substante care eliminându-se în cantitate mare prin urină, precipită si formează calculi (ex.guta)
Litiaza renală nu produce în general simptome până când un calcul format în rinichi nu migrează în ureter (tubul de legătură dintre rinichi si vezica urinară) care poate fi astupat de calcul si crescând presiunea urinii deasupra obstacolului apar dureri intense în regiunea lombară. Durerile au caracter colicativ (cu intensificări si ameliorări succesive) si dacă nu se elimină repede calculul aproape toti bolnavii se adresează medicului. Sub tratament antispastic durerile se ameliorează si cel mai frecvent calculii care au blocat pentru un timp ureterul se elimină.
În cazul că acesti calculi nu se elimină în câteva zile există pericolul afectării ireversibile a rinichiului mai ales când este asociată si o infectie urinară. De ceea se recomandă tratamentul de sfărâmare a calculilor (litotritie) în clinicile urologie. În cazul calculilor foarte mari din bazinet este necesară uneori operatia.
Nu putem încheia acest articol referitor la bolile rinichiului, fără a spune câteva cuvine despre transplantul renal. Transplantul renal a fost si este unul dintre cele mai de succes transplante de organe la om, în sensul reusitei frecvente, în sensul tolerantei si în sensul prelungirii vietii cu un număr mult mai mare de ani si a unei calităti mai bune a vietii comparativ cu hemodializa. Un avantaj fată de alte organe este că transplantul renal se poate efectua si de la un donator viu care cedează unul din cei doi rinichi ai săi persoanei cu insuficientă renală. Un om cu un rinichi sănătos poate avea o viată aproape normală, întrucât un rinichi normal poate acoperi în totalitate necesitătile unui organism care nu abuzează de capacitătile sale.
Desigur că si cu transplant renal trebuie protejat prin medicamente care suprimă sau reduc imunitatea organismului (cu exceptia transplantului de la gemenii univitelini). De aceea anumite infectii (în special virale) pentru care nu exista antibiotice specifice sunt foarte grave când survin la o persoană tratată cu imunosupresoare, aceste persoane trebuind protejate în mod special fată de aceste infectii prin evitarea contactului cu persoane care ar putea să le transmită astfel de boli.
Vom continua cu prezentarea unui articol referitor la suferintele căilor urinare. (citeste)
Dr.Răileanu V.
