Motto: “Ferice de tine tară, al cărei împărat este de neam mare si ai cărei voievozi mănâncă la vreme potrivită ca să-si întărească puterile, nu ca să se dedea la betie.” (Ecles.10:17)
Continuăm seria articolelor referitoare la bolile digestive cu studiul suferintelor localizate la nivelul intestinului. După cum bine stim de la lectiile de anatomie, intestinul cuprinde două segmente mari, si anume: intestinul subtire si intestinul gros, care la rândul lor sunt subîmpărtite în duoden, jejun si ileon care formează intestinul subtire si, respectiv, apedice, cec, colon ascendent, colon trasvers, colon descendent, signoid si rect, care formează intestinul gros. Această împărtire s-a făcut atât pe criterii anatomice care se referă la localizare si morfologie, dar si pe criterii functionale, aceste segmente având în general si roluri diferite în procesul digestiei.
După cum am mentionat deja, prima parte a intestinului subtire este duodenul. Acesta are o formă de potcoavă care uneste capătul distal al stomacului cu prima parte a jejunului. El este un segment fix legat prin ligamente strânse de peretele posterior al abdomenului, spre deosebire de restul intestiului care are ligamente lungi care permit o mare mobilitate a anselor intestinale. Duodenul este despărtit de stomac printr-o zonă cu musculatură circulară bine dezvoltată numită pilor care prin contractura sa nu permite iesirea alimentelor din stomac spre duoden până când digestia gastrică nu este încheiată. În duoden se varsă prin canale diferite (coledoc si ductul pancreatic), care se unesc la capătul termial, bila care este produsă de ficat si depozitată în colecist, si, respectiv, sucul pancreatic care este produs de pancreas.
Bila are rolul de a emulsiona grăsimile făcându-le astfel disponibile pentru lipaza pancreatică care le descompune în acizi grasi si glicerină făcând astfel posibilă absorbtia lor prin mucoasa jeunului. Sucul pancreatic contine o multime de fermenti care descompun principiile nutritive (glucide, proteine si lipide) până la fragmente mici care se pot absorbi în sânge prin mucoasa intestinală sau reduce aceste principii la fragmente forte mici care se supun apoi digestiei fermentilor produsi de glandele intestinului până la fragmente care pot străbate barieră intestinală si pot intra în sânge (monozaharide, aminoacizi si glicerină) sau limfă (acizi grasi).
Suprafata intestinului subtire, mai ales a jejunului, este mult mărită prin prezenta unor pliuri ale mucoasei care la rându-i prezintă mici prelugiri (vilozităti) astfel încât suprafata de contact cu continutul intestinului este mult mai mare (de sute de ori mai mare) decât suprafata exterioară a intestiului, pentru a permite o absorbtie mai bună a principiilor alimentare, mineralelor si a apei astfel încât nimic să nu se piardă. Ba mai mult încă, celulele de la suprafata mucoasei intestinale prezintă la suprafata dinspre lumenul intestinului (dinspre interiorul intestinului) mici prelungiri ca niste firisoare microscopice (microvilozităti) unde au loc ultimele etape ale digestiei si unde se face absorbtia elementelor nutritive descompuse, în forme absorbabile.
Jejunul este locul unde se absorb aproape în totalitate grăsimile si aminoacizii si în cea mai mare parte glucidele cât si o parte din apă, vitamine si minerale; ileonul este zona unde se absorb o parte din glucide, în mare parte apa, minerale si vitamine. Mentionăm că în ultima parte a ileonului este absorbită vitamina B12, vitamină esentială pentru multiplicarea celulelor pentru că ea contribuie la formarea nucleului, lipsa ei din sânge (fie prin aport deficitar, fie prin absorbtie deficitară datorată lipsei factorului intrinsec secretat de somac sau a bolilor segmentului terminal al ileonului) producând anemii severe, cât si afectarea sistemului nervos prin boli demielinizante.
Colonul recuperează apa si mineralele care nu s-au absorbit în intestin, si este locul unde flora intestinală produce o vitamină esentială pentru sinteza unei proteine indispensabile coagulării numită protrombină. Această vitamină este vitamina K, numită si vitamina antihemoragică.
Apendicele, un mic organ asemănător unui deget de mănusă la capătul proximal al intestinului gros, considerat în urmă cu câteva zeci de ani un organ lipsit de importantă (de aici multimea de operatii de apendicită efectuate cu si fără rost), este dovedit astăzi ca fiind un organ limfoid cu importantă deosebită în apărarea organismului prin producerea de anticorpi.
În urma procesului de digestie alimentele ingerate sunt transformate în elemente care se absorb în sânge si reziduuri alimentare formate mai ales din celuloză care vor forma bolul fecal.
Initial considerată ca neavând nici un rol în digestie si în păstrarea sănătătii, celuloza din alimente a devenit în urma studiilor din ultimii ani un element dovedit ca fiind de o deosebită importantă pentru prevenirea unor boli grave, în special cancerul de intestin gros. S-a constatat că lipsa ei din alimente determină încetinirea tranzitului intestinal si constipatia. Ca urmare, substantele proteice provenite în special din carne si din produsele de origine animală care mai rămân în bolul fecal produc prin descopunere în intestinul gros produsi toxici, si iritanti pentru mucoasa intestinală, favorizând astfel în cele din urmă cancere care nediagnosticate si neînlăturate chirurgical în timp util determină în cele din urmă decesul prematur.
Cancerele intestinului gros sunt frecvente după vârsta de 50 de ani. Depistarea lor precoce este de o mare importantă pentru că extirpate chirurgical la timp se vindecă complet, sau cel putin durata de supravietuire este mult prelungită. Semnele care pot sugera un cancer de intestin gros sunt:
– scaun cu sânge
– anemie de cauză neclară
– astenie care se accentuează progresiv
– modificări frecvente ale tranzitului intestinal (diaree alternând cu constipatie)
– aspectul ”laminat” al materiilor fecale (de parcă ar fi trecut printr-un orificiu rigid).
Investigatiile radiologice (irigoscopia) si mai ales colonoscopia depistează tumorile intestinale chiar în stadii incipiente, operabile.
În urma unor studii făcute pe grupe mari de persoane pe o perioadă îndelungată (zeci de ani) s-au depistat factori care favorizează aparitia cancerelor digestive, în general si al cancerelor intestinului gros, în special. Îi vom enumera pe cei importanti factori alimentari care s-au dovedit că favorizează aparitia acestor cancere:
– carnea în alimentatie prin favorizarea constipatiei si prin compusii nitrosaminici care apar în intestin în urma descompunerii proteinelor din carne, substante foarte iritante pentru mucoasa intestinală;
– grăsimile prăjite (inclusiv uleiul prăjit);
– alimentele afunate, fie ele de origine animală sau vegetală (cascaval afumat, prune afumate, preparate din soia afumate);
– unele tipuri de conservanti si coloranti chimici.
Polipii intestinului gros, chiar benigni, se pot maligniza cu timpul, motiv pentru care se recomandă extirprea lor care frecvent se face astăzi cu ajutorul colonoscopului fără interventie chirurgicală.
Cancerele si alte tumori ale intestinului subtire sunt în general rare si sunt greu de diagnosticat. Examenul radiologic poate depista astfel de tumori atunci când produc fenomene de ocluzie. Recent a fost lansată o metodă modernă de invetigatie prin ingestia unei capsule care are încorporată o microcameră video care transmite datele la un aparat care le înregistrează. Metoda este costisitoare si deocamdată nu este la îndemâna majoritătii pacientilor români, însă este o investigatie salutară în cazurile încurcate când se suspectează o tumoră de intestin subtire.
Colitele cu formele lor variate sunt determinate sau favorizate de abuzuri si greseli alimetare, combinatii nepotrivite de alimente, stress, folosirea condimentelor iritante, orar neregulat al meselor, sedentarism si frecvent factori infectiosi, alergici sau lipsa genetică a anumitor fermenti digestivi (frecvent lipsa lactazei).
Desigur, tratamentul lor înseamnă în primul rând tratarea cauzelor. Dacă în privinta factorilor infectiosi lucrurile sunt mai clare întrucât prevenirea colitelor infectioase constă în respectarea regulilor de igienă (a nu introduce în gură fructe sau legume nespălate, a nu mânca cu mâinile nespălate, a nu mânca alimente stricate sau alimente insuficient tratate termic la cele care se gătesc), la restul colitelor depistarea cauzei este mai dificilă si trebuie avuti în vedere toti factorii enumerati mai sus.
Diareele sunt unele dintre cele mai frecvente suferinte ale intestinului. Cauzele sunt variate: greseli alimentare, infectii, boli ale mucoasei intestinului care împiedică digestia si absorbtia alimentelor, deficiente enzimatice mostenite sau dobândite, efectele unor medicamente sau efectele unor toxine microbiene continute în alimente alterate. Desigur, tratarea cauzei este esentială, însă indiferent de cauză, regimul alimentar corect usurează suferinta si scurtează durata bolii, iar pentru vindecarea multor forme de diarei este suficient numai regimul. Acest regim este simplu si poate fi recomandat, fără nici un risc, oricărei forme de diaree. El constă în: supă de morcovi fierti si pasati prin sită ca în alimentatia sugarilor, mucilagiu de orez, brânză de vaci sau cas (nu cascaval), ceai neîndulcit, preferabil de chimen, afine si banane. Orice alte alimente în afara celor mentionate mai sus trebuie excluse. Se poate îndulci, eventual, ceaiul cu solutie de glucoză de la farmacie. Acest regim se mentine până la normalizarea scaunului, cel putin 24 de ore, sau după absenta scaunului timp de 24 de ore. Se introduce apoi treptat a doua zi: pâine prăjită, măr ras pe răzătoarea de sticlă, albusul de la ou fiert, iar a treia zi: supă de zarzavaturi, cartofi copti si lapte prins. Timp de o săptămână se vor evita dulciurile concentrate, grăsimile si condimentele.
Parazitozele intestinale sunt boli frecvente mai ales la copii. Dacă în privinta teniei vegetarienii sunt scutiti de o astfel de îmbolnăvire întrucât oul care va da nastrere teniei se găseste în carne, oxiurii si ascarizii se transmit prin ingerarea ouălor lor de pe zarzavaturi insuficient spălate sub jet de apă sau prin obiceiul de a mânca cu mâinile nespălate. Tratamentele medicamentoase existente la ora actuală sunt mai efeciente si mai comode decât metodele sau medicamentele folosite de înaintasii nostri.
Hemoroizii nu reprezintă în general o boală gravă, ci doar o boală supărătoare. Uneori prezintă si elemente de gravitate prin aparitia trombozelor hemoroidale care prin riscul de mobilizare a cheagului (embolie) reprezintă o amenintare pentru viată. Ce favorizează producerea hemoroizilor? Sigur că este si o predispozitie, mostenită de la părinti, însă condimentele alimentare, mai ales cele iuti (chiar si usturoiul) sau acre (murăturile), alcoolul, dar si sedentarismul, constipatia si eforturile mari pot duce la dilatarea venelor hemoroidale (deci la aparitia hemoroizilor).
De aceea pentru cei care au hemoroizi se recomandă renuntarea la alimente condimentate, să nu se culce si să nu stea pe scaun măcar o oră după mese (chiar si seara), să evite constipatia printr-o alimentatie corespunzătoare bogată în fibre celulozice (prune uscate muiate, grâu fiert, tărâte de grâu), si să nu facă eforturi de ridicare de greutăti mari, cât si o igienă locală riguroasă prin spălarea cu apă caldă după fiecare scaun.
Ocluzia intestinală reprezintă o urgentă chirurgicală, diagnosticul tardiv duce la pierderea vietii , uneori chiar si după operatie. De aceea semnele ei trebuie recunoscute nu numai de medici. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale si pentru gaze, vărsăturile repetate, mărirea volumului abdomenului si bineînteles durerile mari abdominale generalizate sugerează o ocluzie intestinală. Consultul medical nu ar trebui amânat si prezentarea la camera de gardă a unui spital trebuie urgentată la orice oră din zi sau din noapte.
Apendicita acută este de asemenea o urgentă chirurgicală. Dureri abdominale relativ intense în fosa iliacă dreaptă (partea de jos a abdomenului în dreapta), febra si eventual vărsături sugerează apendicita si impun consultul chirurgului.
Perforatia intestinului se poate produce în cazul unor traumatisme, a unor boli inflamatorii intestinale (rectocolita hemoragică sau boala Crohn) si determină peritonite adesea cu efect fatal. Desigur, tratamentul este de competenta chirurgului.
Infarctul intestinal produs prin astuparea arterelor ce irigă intestinul subtire sau /si gros este o suferintă de mare gravitate care se termină în cea mai mare parte cu decesul pacientului datorită necrozei ce cuprinde cea mai mare parte a intestinului în scurt timp de la blocarea circulatiei în artera mezenterică superioară. Dacă este limitat la un segment mai mic, extirparea portiunii afectate de către chirurg este salvatoare.
În numărul viitor vom continua cu prezentarea bolilor ficatului si pancreasului, aceste organe anexe ale tubului digestiv care au atât rol în digestie, dar si în multe alte functii pentru păstrarea homeostaziei organismului.
Dr. Răileanu V.
