Motto: “Ferice de tine tară, al cărei împărat este de neam mare si ai cărei voievozi mănâncă la vreme potrivită ca să-si întărească puterile, nu ca să se dedea la betie.” (Eclesiast 10:17)
Contiuăm studiul bolilor tubului digestiv cu suferintele altor câteva segmente care urmează cavitătii bucale, si anume: faringe, esofag, stomac).
Faringele este acea cavitate din spatele cavitătii bucale care reprezintă locul de intersectie dintre calea aeriană si tubul digestiv. Prin acest loc trece atât aerul care este inspirat sau expirat din plămân urmând traseul său prin fosele nazale sau cavitatea bucală si ajugând la laringe, trahee, bronhii si plămâni, cât si alimentele si apa care trec din cavitatea bucală în esofag si stomac sau (mai rar) în caz de vomă urmând acelasi traseu în sens invers.
Curios lucru, desi orificiile de comunicare dintre calea respiratorie si faringe sunt destul de mari, alimentele solide si lichide nu gresesc drumul, decât rareori, pentru a ajunge în plămâni. Aceasta se datorează unor formatiuni anatomice (vălul palatin si epiglota) ale căror muschi coordonati de centrii nervosi din trunchiul cerebral închid calea respiratorie în momentul deglutitiei. Dereglarea acestor centri nervosi (frecvent în paralizii, în tumori craniene sau în come), indiferent de cauză, duce la perturbarea functionalitătii acestor supape, ceea ce permite aspiratia alimetelor (lichide si chiar solide) determinând aparitia pneumoniilor de aspiratie, abceselor pulmonare sau chiar producând deces prin asfixie acută. Un astfel de eveniment neplăcut si uneori tragic se poate întâmpla si celor care vorbesc, râd sau suspină în timp ce mănâcă sau mai frecvent chiar la mestecătorii de gumă care continuă să mestece guma în timpul jocurilor sportive, a activitătilor fizice, sau si a altor activităti care cer o concetrare deosebită. Tehnica eliberării căilor respiratorii în astfel de urgente (asfixia mecanică prin corp străin în căile respiratorii) a fost descrisă în articolul: Primul ajutor în urgente medico chirurgicale, al revistei “Păzitorul Adevărului”din ianuarie-martie 2002, Nr.XIII/2).
Esofagul, ca si faringele au în principal rolul de a transporta bolul alimentar format în cavitatea bucală până în stomac care reprezintă prima statie cu durată prelungită în deplasarea alimentelor prin tubul digestiv. Asezarea muschilor esofagului si modul cum se cotractă permit ca deplasarea bolului alimentar si chiar a alimentelor lichide să se realizeze chiar împotriva fortei gravitătii în asa fel încât putem mânca chiar stând cu capul în jos (desi nu este, desigur, recomandată această pozitie datorită lipsei de confort). Cu totii ne amintim de apa băută direct dintr-un izvor de munte si nu stim să fi avut ceva necazuri din această pricină.
Există boli care afectează nervii si muschii esofagului ducând la un fel de paralizie a acestor muschi în asa fel încât mâncarea regurgitează din stomac în esofag si ajunge chiar în gură când ne aplecăm, sau alteori apar dilatatii mari ale esofagului datorită unei contractări excesive a sfincterului din esofag si stomac (cardia). Tratamentul medicamentos are o eficietă limitată, necesitând adesea tratament chirurgical.
Regurgitatiile acide din stomac, cât si putrefactia alimentelor care stagnează în esofag în cazurile de dilatatii mari ale esofagului, faviorizează aparitia ulcerelor esofagiene sau /si a cancerelor de esofag.
Diagnosticul precoce care poate fi pus astăzi prin gastrofibroscopie permite o interventie chirurgicală precoce si prelungirea semnificativă a vietii chiar în cancerele de esofag. Oricum leziunile de gastrită sau ulcere esofagiene trebuie supravegheate periodic prin gastroscopie pentru a depista din timp aparitia unor leziuni canceroase.
Stricturile esofagiene care apar frecvent după ingestia accidentală sau în scop suicid a unor substante acide sau baze tari care ard mucoasa esofagului, dar care n-au reusit să producă decesul sunt niste complicatii redutabile care marchează întreaga viată a bolnavului. Dilatatiile esofagului pe care le fac periodic medicii cu diferite instrumente pentru a permite acestor bolnavi să se alimenteze au o eficientă limitată în timp, cicatricile care se formează ducând treptat la îngustarea severă a lumenului esofagului împiedicând la un moment dat chiar trecerea lichidelor. Se efectuează operatii digestive cu confectionarea unui esofag “nou” din alte segmente ale tubului digestiv (în general dintr-o parte a stomacului) care se asează sub piele. Chiar dacă viata este prelungită astfel, calitatea vietii are mult de suferit, asa că si în această privintă rămâne valabilă afirmatia că prevenirea este mai valoroasă decât tratarea afectiunilor. Mai ales copiii mici trebuie protejati pentru că astfel de fiinte nevinovate se accidentează frecvent când gustă din sticlele pe care le au la îndemână cu substante toxice lăsate neglijent în preajma lor de către părinti, sau alte persoane adulte.
Stomacul reprezintă una dintre statiile importante ale digestiei alimentelor. Aici alimentele sunt diluate si amestecate cu sucul gastric care contine enzime si acid clorhidric. Până la acidifierea bolului alimentar, amilaza care provine din glandele salivare îsi continuă digestia amidonului. Când aciditatea scade suficient intră în actiune pepsina care începe descompunerea proteinelor si lipaza gastrică care începe descompunerea grăsimilor cu lant scurt. De asemeea temperatura alimentelor este egalizată cu temperatura corpului si consistenta bolului alimentar este redusă prin amestecul cu sucul gastric. Tot stomacul secretă un factor care ajută la absorbtia vitaminei B12, vitamina esentială pentru multiplicarea celulelor în lipsa ei din organism apărând asa numitele anemii megaloblastice. De o importantă deosebită este secretia de mucus care protejează mucoasa gastrică de actiunea acidului clorhidric.
Una dintre bolile cele mai frecvente ale stomacului este ulcerul gastric. Ulcerul gastric poate avea diverse localizări pe suprafata stomacului. Alimentatia condimentată, factorii genetici (mosteniti), folosirea unor medicamente (aspirina, antiinflamatoare, cortizonice) pot produce ulcer gastric. Recent s-a constatat prezenta unui microorganism asociat ulcerului gastric si duodenal (Helicobacter pylori), care ar produce sau cel putin ar favoriza aparitia ulerului gastric si duodenal. De aceea tratamentul ulcerelor gastrice include astăzi pe lângă medicatia antiacidă (care scade aciditatea gastrică) si depistarea prezentei acestui microorganism si în caz că este prezent se adminisrează si tratament antibiotic, reusindu-se într-o proportie mult mai mare decât în trecut o vindecare durabilă a ulcerului. Oricum ulcerul cu localizare gastrică trebuie investigat si prin gastroscopie întrucât frecvent el reprezintă de fapt o leziune canceroasă si nu un ulcer benign.
Cancerul gastric este de diferite tipuri, cu evolutia mai lentă sau mai rapidă, însă întotdeauna fatală în lipsa tratamentului adecvat. Diagnosticul de certitudine se face prin gastroscopie însotită de biopsie. Folosirea din ce în ce mai frecventă a gastroscopiei pentru diagnostic permite descoperirea cancerului gastric în faze precoce care se pot vindeca prin tratatament chirurgical (extirparea leziunii canceroase) sau cel putin o prelungire de câtiva ani a vietii. Alte tratamente, în acest caz, inclusiv cele “naturiste” nu fac decât să amăgească pacientul si să amâne interventia salvatoare până în momentul când e prea târziu.
Ce semne si simptome pot ridica suspiciunea unui cancer gastric?
Inapetenta persistentă si progresivă, scădere ponderală, anemie de cauză neprecizată, jenă dureroasă epigastrică sunt câteva din simptomele care sugerază aparitia unui cancer gastric. Adevărul este că aparitia acestor simptome reprezintă, în general, în cancerul gastric, o fază destul de avansată. De aceea, în anumitetări unde cancerul gastric este frecvent (cum ar fi Japonia) se efectuează gastroscopie periodic la toată populatia după o anumită vârstă, reusindu-se astfel să se depisteze cancerele gastrice în stadii precoce.
Ce favorizează cancerul gastric în special si în general cancerele digestive? Fumatul, consumul de alimente afumate sau prăjite, preparatele la grătar, nitratii din apă sau plante sunt cel mai frecvent asociate cu o frecventă crescută de cancere gastrice.
Există si asa numite leziuni precanceroase (care nu sunt cancere, dar care degenerează cu timpul cu sigurantă în cancere) cum ar fi polipii gastrici, care se pot depista si radiologic, dar mai ales prin gastroscopie si pot fi extirpati tot pe cale endoscopică. Amintim de asemenea gastritele hiperacide care sunt asociate frecvent ulcerului, cel hipoacide sau cu lipsă totală a aciditătii care favorizează adesea cancerul gastric, alte forme mai rare (cu pliuri gigantice sau altele atrofice) a căror digestie, cât si tratament sunt de competenta specialistilor gastrologi sau internisti. Urmează să continuăm articolul nostru în numărul viitor discutând despre bolile intestinului.
Dr.Răileanu Valerian
