“Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare si ai carei voievozi mananca la vreme potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie.” (Ecles.10:17).
Începem un nou capitol dedicat suferintelor aparatului digestiv.
În esenta aparatul digestiv are forma unui tub (de aceea mai este numit si tubul digestiv), care are rolul trasformarii alimentelor ingerate in componente simple care pot fi absorbite in sange fara a produce perturbari ale functiei diferitelor organe si tesuturi, aducand totodata elemente nutritive necesare acestor organe, tesuturi si celule pentru ca ele sa functioneze normal. În acelasi timp intrucat mucoasa tubului digestiv se afla la interfata dintre mediul extern si mediul intern al organismului, ea joaca un rol deosebit in apararea orgaismului fata de agentii patogeni fizici, chimici sau biologici avand o functie asemanatoare celei a granicerilor si vamesilor care pazesc hotarele unei tari, permitand intrarea produselor care nu sunt daunatoare, ci chiar folositoare si impiedicand intrarea celor periculoase su vatamaoare. Ca structura de granita tot pe aici se si elimina (“se expulzeaza”) unele substante toxice sau medicamete care au fost introduse chiar pe alte cai (de exemplu pe cale injectabila). În concluzie, rolul tubului digestiv se imparte intre cele doua functii principale:
1. Digestia alimetelor
2. Apararea organismului,ca o structura care desparte mediul intern de mediul extern.
“Obiectul muncii” tubului digestiv il constituie prin urmare ceea ce se introduce in el adica alimentele si apa) si doar ocazional alte substante (medicamente sau subsante toxice ingerate accidental sau voluntar in scop suicid).
Dupa cum remarcam inca de la inceputul Sfitelor Scripturi chiar inainte de caderea in pacat, in ce priveste alimentele, omului i se dau libertati (“poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina") si i se pun restrictii (“dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci”). Încalcalcarea acesei porunci urma sa fie (si a fost) in cele din urma pedepsita cu moartea. (“Caci daca vei manca din el vei muri negresit”). În acelasi fel Cuvatul lui Dumezeu ne invata (dar nu ne obliga) cum si ce sa mancam pentru a trai fericiti pe acest pamant si a e asigura si un loc in caminurile ceresti. Ascultarea ca si neascultarea vor fi rasplatite mai devreme sau mai tarziu cu sigurata. Descoperirile stiintifice actuale confirma ceea ce Sfintele Scripturi au mentionat cu mii de ani inainte.
Cuvatul cheie in ce priveste alimetatia este cumpatarea. Privind in urma la eveimentele din istoria poporului evreu, atunci cand in pustie li s-a asigurat ca hrana mana (“painea ingerilor”), acel aliment complet care le asigura toate pricipiile nutritive, constatam, cu uimire, poate, ca ratia zilnica pentru o persoana adulta era de 1 omer. Consumul unei catitati mai mari ar fi daunat, chiar daca aceasta hrana avea o compozitie exceleta pentru necesitatile organismului uman.
De altfel Scripturile cofirma acest principiu al cumpatarii si cu privire la alte alimente “Nu ese bine sa manaci multa miere” (Prov.25:27 p.p.) spune inteleptul Solomon. Iar in cartea Dieta si hrana pag.22 este scris: “Pentru pastrarea sanatatii este necesara cumpatarea in toate: cumpatarea in munca, cumpatarea in mancare si bautura.”
În cele ce urmeaza vom studia functiile primului segment al aparatului digestiv (cavitatea bucala) si principalele sale boli.
Pentru multi rolul cavitatii bucale ar fi doar cel de tranzit sau de orificiu prin care se introduc alimetele, eventual si de gust, pierzand din vedere multe alte functii cel putin la fel de imporante daca nu chiar mai imporante ale acestui segment al tubului digestiv.
Prin papilele gustative raspandite pe suprafata limbii si cerul gurii se deosebeste gustul alimentului, ceea ce creaza nu numai o sennzatie de placere, ci declanseaza si secretia glandelor salivare, secretie care ajuta la inmuierea alimentelor si prin enzimele pe care le contin incep descompuerea unora din elementele nutritive (amiloaza incepe descompuerea amidonului). De fapt secretia gladelor salivare si a altor glande care secreta sucurile digestive este stimulata chiar inainte de introducerea alimentelor in gura prin aromele pe care le deceleaza celulele olfactive din nas si chiar prin reflex conditionat prin gandul ca a sosit ora mesei si vom manca o mancare gustoasa.
Un gust sau miros neplacut ne face sa refuzam o mancare stricata sau un aliment potential daunator (remarcam aici rolul pe care il are gustul in apararea organismului de agenti nocivi). De asemenea cavitatea bucala se desfasoara o prima etapa de echilibrare a temperaturii alimentelor cu cea a corpului (diminuand temperaturile ridicate si crescand temperatura alimentelor reci).
Tot aici are loc masticatia: alimentul este triturat (maruntit) si amesecat cu saliva prin activitatea muschilor masticatori si a dintilor in asa fel incat prin acest proces alimentele ajung pregatite pentru a intra intr-o noua etapa de digestie in stomac. Atunci cand timpul de masticatie este scurt alimentele insuficient pregatite pentru etapa de digestie gastrica produc intarzieri ale digestiei gastrice si tulburari dispeptice datorata surplusului de munca dat stomacului care cauta sa suplineasca ceea ce nu s-a facut de aparatul dento-maxilar.
Consumarea de alimente prea reci (inghetata) sau prea fierbinti duce la efecte asematoare intrucat cavitatea bucala nu-si poate indeplini in intregime rolul ei. Lipsa dintilor duce si ea la o masticatie insuficienta. A acorda suficient timp pentru mese, a nu manca in graba si a nu inghiti alimentele nemestecate suficient constituie un prim element in prevenirea bolilor digestive. Se recomada chiar folosirea in general a alimenelor cu consisteta tare care ne obliga sa mestecam mai mult si folosirea redusa a alimentelor lichide.
În ceea ce priveste recomandarea de a mesteca de 40 de ori fiecare inghititura de mancare, chiar daca este intr-o oarecare masura exagerata are un sambure de adevar. Nimei nu va suferi daca va mesteca un timp indelungat alimentele, insa toti vor suferi daca nu vor mesteca suficient. Pe de alta parte, mestecatul in permanenta pe care il practica mestecatorii de guma face sa creasca secretia sucurilor digestive care devine continua nefiind ritmata de mese si, lipsita de substratul alimentar asupra caruia sa actioneze sucurile digestive in exces, isi exercita efectul doar asupra peretilor tubului digestiv.
Boala cea mai frecventa a cavitatii bucale si poate cea mai frecventa boala dintre toate bolile din lume, intrucat afecteaza peste 95 la suta din populatia adulta a globului este caria dentara. Chiar si copiii mici au carii dentare, la unii dintre ei dintii care se ivesc in primii ani de la nastere fiind deja cariati chiar de la aparitia lor. Poate ca nici nu exista o boala mai strans legata in ce priveste relatia cauza efect decat caria dentara care este determinata de alimentatie. Consumul de zahar si preparate cu zahar, mai ales zahar caramelizat (ca cel din bomboane), dar si zaharul din sucuri sau alte preparate, este in legatura direct proportionala cu aparitia cariei dentare la adulti, si mai ales la copii. Zaharul rafinat este lipsit de calciu care se gaseste in produsele dulci naturale, calciu de care are nevoie procesul sau de metabolizare din organism si in lipsa acestui mineral el si-l ia din oase, acolo unde este cel mai mare depozit de calciu din organism. Pe de alta parte zaharul caramelizat care se lipeste de smaltul dentar favorizeaza aparitia cariilor prin dezvoltarea bacteriilor la nivelul fisurilor smaltului. Lipsa calciului, a vitaminei D si a proteinelor din alimentatia femeilor gravide si consumul de zahar in exces de catre acestea favorizeaza defecte ale mugurilor dentari ale viitorilor copii care vor fi mai expusi la dezvoltarea de carii dentare. Mierea de albine este inlocuitorul ideal al zaharului, totusi sa nu uitam sfatul inteleptului de a “nu manca multa miere”, la fel cum nu era bine de a manca multa mana.
Daca se foloseste, totusi zaharul pentru conservarea unor alimente (compoturi, gem, dulceata), desi efectul rau nu este atat de mare prin faptul ca vegetalele aduc prin ele insele elementele minerale necesare, indicatia este de a nu se face abuz in consumarea acestor alimente si sa cautam a conserva fructele prin alta metoda (uscare, congelare).
Folosirea alimentelor prea fierbinti sau prea reci constituie, de asemenea, factori favorizanti ai cariei dentare prin fisurile pe care le produc smaltului dentar.
Caria netratata la timp duce la aparitia infectiei si in cele di urma la pierderea dintelui. Edentatia (lipsa dintilor) face masticatia dificila cu efecte negative asupra timpului bucal al digestiei, igiena dintilor prin spalat cu pasta de dinti (recomandat de doua ori pe zi) este un factor adjuvant in prevenirea cariilor dentare, insa elementul esential ramane alimentatia.
Abcesul dentar este urmarea directa a unei carii neglijate multa vreme. Tratarea lui implica intr-o prima faza drenajul puroiului de catre stomatolog prin canalul dentar sau prin incizie, cat si tratament antibiotic, iar in a doua faza extractia dentara sau daca este posibila tratarea infectiei de de la radacina dintelui, tratare care in general este foarte dificila prin pastrarea dintelui.
Infectiile mucoasei cavitatii bucale, manifestate adesea prin afte la nivelul limbii sau mucoasei cerului gurii si a obrajilor, sunt datorate unor microorganisme si se comporta ca niste boli transmisibile in general intre copii, sau prin mancarea de alimente care se consuma in stare cruda si nu au fost suficient spalate. În general sunt boli autolimitate care se vindeca fara un tratament specific, dar uneori sunt necesare antibiotice sau antimicotice.
Mai pot aparea inflamatii ale mucoasei cavitatii bucale sub forma de afte in avitamioze, anemii sau ca urmare a efectului unor condimente sau a arsurilor chimice sau fizice.
Cancerele cavitatii bucale apar sub forma unor rani care nu se inchid timp indelungat, cu marginile indurate si care se extind treptat sau sub forma unor tumori de consistenta crescuta care cresc cotiuu in dimensiuni (in general aceasta forma apare la nivelul glandelor salivare. Cancerul buzelor mai ales cea inferioara este favorizat de expunerea la raze ultraviolete (frecvent la persoane care lucreaza in agricultura). Folosirea palariilor de soare sunt cele mai eficiente mijloace pentru prevenirea acestui tip de cancer. Fumatul si consumul de bauturi alcoolice constituie, de asemenea, factori de risc pentru cancerele cavitatii bucale atat prin efectul iritant local, cat si prin scaderea rezistentei organismului.
În curand veti putea afla informatii in legatura cu bolile esofagului si stomacului.
Dr.Raileanu V.
