Parkinsonismul este un sindrom clinic caracterizat de prezenta urmatoarelor simptome: tremurul membrelor in repaus, incetineala in miscari – bradikinezie, rigiditate si instabilitate posturala. Tremurul in repaus si bradikinezia sunt cele mai frecvente simptome ale sindromului parkinsonian. Bradikinezia se observa atat in repaus, prin lipsa expresiei fetei, scaderea frecventei clipirii ochilor, afectarea deglutitiei cu scurgerea salivei pe la colturile buzelor, cat si in activitatile de rutina: vorbire inceata, monotona, scrisul cu litere mici, dificultati la ridicarea de pe scaun sau intoarcerea in pat, mers nesigur, cu pasi mici si atitudine intepenita.
Cauzele sindromului Parkinson sunt multiple. In primul rand, se poate lua in considerare boala Parkinson, a carei cauza nu se cunoaste si este caracterizata de simptomele descrise mai sus. Apoi, se intalneste parkinsonismul secundar, datorat urmatoarelor cauze:
– Infectioase – dupa o encefalita virala;
– Medicamentoase – tratamente prelungite cu medicamente neuroleptice (precum acelea folosite pentru tratarea schizofreniei), antiemetice, alfa-metildopa, litiul, rezerpina;
-Toxice monoxid de carbon, mangan, mercur, metanol;
Pe langa aceste simptome cardinale, mai apar si alte anormalitati, cum ar fi:
– schimbarile de personalitate, caracterizate prin apatie, lipsa de incredere, anxietate, labilitate emotionala si inflexibilitate;
-gandirea inceata, scaderea puterii de concentrare, dificultatile in formarea de concepte;
-dezorientarea spatiala, halucinatiile pana la starile de dementa;
– depresia;
– tulburarile de somn;
– tulburarile sexuale.
La pacientii cu asemenea simptome, studiile morfopatologice au demonstrat modificari degenerative ale centrilor nervosi din creier care coordoneaza mersul, miscarile de rutina si mentinerea posturii corpului. Ca urmare a acestor degenerari, celulele nervoase din structura nucleilor respectivi nu mai produc dopamina – o substanta esentiala functionarii normale a sistemului nervos.
– Traumatice – encefalopatie pugilistica;
– Boli degenerative ale creierului care se insotesc si de parkinsonism.
De obicei, boala Parkinson are un debut foarte lent, rareori aparand inaintea varstei de 50 ani. Pacientul observa in primul rand, o oboseala accentuata, un mic tremur al membrelor, vocea mai moale si o anumita limitare, intepenire a miscarilor, cum ar fi lipsa balansului bratelor in timpul mersului sau clipitul. Apoi, chiar si activitatile de rutina cum ar fi barbieritul, incheiatul nasturilor, intoarcerea paginilor cartii, se fac cu mare dificultate.
Odata cu trecerea anilor, in ciuda tratamentului medicamentos aplicat, sc observa o inrautatire a evolutiei bolii, marcata de unele complicatii, cum ar fi: depresie, pneumonie, constipatie rebela la tratament, retentie de urina (produsa de medicatie), caderi si fracturi, afectare a activitatii cerebrale pana la dementa.
In stadiile tarzii ale bolii, simptomele se pot accentua atat de mult, incat pacientul are nevoie de asistenta evasipermanenta, deoarece rigiditatea si tremurul membrelor fac imposibile cele mai obisnuite activitati si chiar vorbirea.
Cum se trateaza boala Parkinson?
In ciuda cercetarilor extinse care s-au facut in domeniul sindroamelor parkinsoniene si a descoperirii multor tratamente care imbunatatesc mult calitatea vietii unui pacient cu boala Parkinson, inca nu s-a descoperit remediul care sa aduca vindecarea in aceasta boala.
De aceea, este nevoie ca, in primul rand, pacientul sa inteleaga boala, evolutia ei si sa adopte o atitudine de luptator care, desi accepta realitatea bolii, nu accepta sa se dea batut de aceasta limitare a activitatii sale. El trebuie sa gaseasca cele mai specifice solutii pentru situatia sa, pentru a fi cat mai mult posibil independent de ajutorul altora.
Este esenlial ca, in aceasta situatie, pacientul sa aleaga stilul de viata cel mai sanatos, care sa-i puna organismul intr-o situatie cat mai favorabila. Pentru a impiedica instalarea rigiditatii, se recomanda practicarea mersului si a gimnasticii aerobice cat mai mult posibil. Eventuala rigiditate instalata se poate atenua prin bai calde frecvente si prin masaj.
In ceea ce priveste dieta, specialistii recomanda:
• folosirea de alimente cu un continut mai scazut de proteine, deoarece prea multe proteine impiedica actiunea levodopei la nivelul creierului;
• folosirea regulata a alimentelor bogate in levodopa, cum ar fi: fasolea alba lata; • folosirea alimentelor bogate in acizi grasi omega-3, cum ar fi nucile si semintele de in;
• folosirea alimentelor bogate in fibre alimentare, asa cum sunt cerealele integrale, zarzavaturile si fructele. Acestea sunt esentiale in prevenirea si tratarea constipatiei, care se intalneste foarte frecvent la parkinsonieni.
In concluzie, dieta este bine sa fie alcatuita: dimineata – din cereale integrale, fructe, nuci; la pranz – din salate crude, impreuna cu mancaruri din fasole, soia, linte, mazare; iar seara – ceva asemanator mesei de dimineata, dar in cantitati mai mici. Acest model de dieta va asigura si o circulatie sanguina optima, atat de necesara si in acest context.
Medicamentele cel mai des folosite pentru tratarea bolii Parkinson, de tipul Sinemet sau Madopar, urmaresc satisfacerea necesarului de dopamina la nivelul creierului. Aceste medicamente ofera, de cele mai multe ori, ameliorari spectaculoase ale tremurului si rigiditatii. Dar, odata inceput acest tratament, riscurile efectelor secundare cresc semnificativ, putand sa apara depresia psihica, halucinatiile, tulburarile de personalitate etc. Mai mult decat atat, majoritatea specialistilor observa ca si pacientii care initial raspund bine la tratamentul cu levodopa, dupa 6 – 8 ani de tratament nu mai obtin rezultatele dorite cu aceste medicamente.
Datorita faptului ca greata apare atat de frecvent, ca urmare a folosirii acestor medicamente, se recomanda ca, in special, Sinemetul sa fie luat impreuna cu alimentele, la masa.
De obicei, se prefera inceperea tratamentului cu medicamente de tipul Amantadinei, Deprenilului, Pergolidului sau Bromcriptinei, alegand unul sau doua dintre acestea, in functie de raspunsul organismului si de toleranta la respectivul medicament. In felul acesta, levodopa se pastreaza pentru stadiile mai tarzii ale bolii, cand va fi necesar sa amelioreze, chiar si numai pentru o vreme, simptomele atat de suparatoare.
De asemenea, in anumite situatii, se recurge la interventii chirurgicale pe creier, care diminueaza intr-un mod semnificativ tremurul si rigiditatea.
Imi aduc aminte cum, in urma cu 9 ani, am stat o noapte langa un pacient cu boala Parkinson. In mintea mea, l-am asemanat mereu cu Iov. Acest om, un gigant al credintei fata de Dumnezeu, al dragostei si sacrificiului pentru semeni, era acum la varsta batranetii, lovit de aceasta boala atat de invalidanta, care ii luase pana si vorbirea. Ascultasem multe casete inregistrate cu prelegeri tinute de acest om pe diverse teme de sanatate fizica si spirituala, inainte ca boala sa-l invalideze si, de fiecare data, eram uimit de puterea cuvantului sau. Ori, acum, Satana il lovise necrutator in cel mai frumos talent al sau, pe care acest om il folosise intr-un mod minunat pentru binele miilor de semeni.
Noaptea respectiva fusese deosebit de grea, datorita unor complicatii digestive ale bolii Parkinson. Dimineata, cand a trebuit sa plec, fiind inlocuit de un coleg, m-a chemat, dorind sa-mi spuna ceva. Nu putea sa vorbeasca, dar folosea un carton pe care erau desenate literele, ca la masina de scris. Urmarindu-i degetele, am putut sa inteleg ce vroia sa spuna. Isi exprima multumirea si iubirea fata de Dumnezeu, pentru ca traia o noua zi, precum si aprecierea pentru ajutorul pe care i-1 dadusem in noaptea respectiva. N-am sa pot sa uit niciodata atitudinea lui in mijlocul suferintei, plina de demnitate si iubire, constient fiind ca toate lucreaza impreuna spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu.
Dr. Sorin Morosan
