Există prea multă lipsă de respect la adresa Domnului, prea multă rugăciune care nu este deloc rugăciune, și care îi obosește pe îngeri și Îl nemulțumește pe Dumnezeu, prea multe cereri deșarte, lipsite de sens.
Mai întâi, ar trebui să simțim nevoia și apoi să-I cerem lui Dumnezeu chiar lucrurile de care avem nevoie, crezând că ni le dă chiar în timp ce cerem; și atunci credința noastră va crește, toți vor fi zidiți, cei slabi vor fi întăriți, iar cei descurajați și cei deznădăjduiți făcuți să privească în sus și să creadă că Dumnezeu este un răsplătitor al tuturor celor care Îl caută cu stăruință. ……
"Am văzut că mulți S-au rugat lui Dumnezeu să-i smerească; dacă însă Dumnezeu ar răspunde rugăciunilor lor, aceasta s-ar face prin lucruri teribile în dreptate. Era datoria lor să se smerească singuri. …
Am văzut că Numele sfânt al lui Dumnezeu ar trebui folosit cu respect și teamă. Cuvintele "Dumnezeule Atotputernice" sunt folosite împreună de către unii în rugăciune, într-o manieră necugetată, nepăsătoare, care Îi este neplăcută. Asemenea persoane nu au o înțelegere clară a adevărului sau a lui Dumnezeu, căci altfel nu ar vorbi cu atâta lipsă de respect despre marele și înfricoșătorul Dumnezeu, care îi va judeca foarte curând, în ziua de pe urmă.
Îngerul a spus: "Nu le folosiți împreună; căci Numele Său este înfricoșător". Cei care își dau seama de măreția și splendoarea lui Dumnezeu vor pune Numele Său pe buzele lor cu o teamă plină de respect sfânt. … Am văzut că va trebui ca aceste lucruri să fie înțelese și corectate, căci altfel biserica nu va putea prospera. …" ( E. G. White, Scrieri timpurii )
• Lăcomie sau egoism
"Dumnezeu nu poate fi de acord nici cu cel mai mic grad de lăcomie sau egoism și îi este silă de rugăciunile și cererile celor care își îngăduie aceste trăsături rele. Văzând că nu are mult timp, Satana îi face pe oameni să fie tot mai egoiști și mai lacomi și jubilează apoi văzându-i preocupați de ei înșiși, avari și lipsiți de generozitate. Dacă ochii unor asemenea persoane ar putea fi deschiși, l-ar putea vedea pe Satana într-un triumf diabolic, jubilând din pricina lor și râzând de nebunia celor care îi acceptă sugestiile și intră în capcanele lui.
Satana și îngerii lui notează toate faptele rele influențate de lăcomie ale acestor persoane și le prezintă înaintea lui Isus și a îngerilor Săi sfinți, spunând în batjocură: "Aceștia sunt urmașii lui Hristos! Se pregătesc să fie luați la cer!" Satana compară calea lor cu pasaje ale Scripturii care o condamnă în mod lămurit și apoi îi ia peste picior pe îngerii cerești, spunând: "Ei Îl urmează pe Hristos și Cuvântul Său! Ei sunt rodul jertfei și răscumpărării aduse de Hristos!" Îngerii se întorc cu dezgust de la această scenă. Dumnezeu pretinde o activitate continuă din partea poporului Său, iar când aceștia se satură de binefacere, și El Se satură de ei. Am văzut că Domnul este extrem de nemulțumit fie și de cea mai măruntă manifestare a egoismului din partea celor ce se consideră poporul Său, pentru care Isus nu Și-a cruțat viața Sa prețioasă. Fiecare persoană egoistă, lacomă va cădea pe drum". ( Idem )
Pentru mine în defavoarea altora ( Lea și Rahela) ..pt ei Mă rog…
Doamne ,dacă este voia Ta, făsă câștig eu premiul anul acesta. Te rog ajută-mă să cunosc un băiat bogat și nu o lăsa pe Irina nici pe Cristina să îl cunoască înaintea mea. Te rog mergi cu mine la dentist mâine și nu-l lăsa să găsească prea multe carii, pt că Tu știi cât de sensibil sunt eu la durere și pe lângă aceasta eu nu-mi permit un tratament costisitor,pt că economisesc bani să-mi cumpăr o mașină cum are Adrian.
"Am văzut multă nelegiuire și răutate în biserici; cu toate acestea, membrii lor mărturiseau că sunt creștini. Mărturisirea, rugăciunile și cererile lor fierbinți sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Îngerul a spus: "Dumnezeu nu găsește un miros plăcut în adunările lor. Egoismul, impostura și înșelăciunea sunt practicate de ei fără mustrări de conștiință. Și peste toate aceste trăsături rele, ei aruncă mantia religiei." Mi-a fost arătată mândria bisericilor cu numele. Dumnezeu nu Se află în gândurile lor; mințile lor firești se ocupă de propriile lor persoane; își împodobesc bietele trupuri muritoare și apoi privesc asupra lor cu satisfacție și plăcere. Isus și îngerii privesc la ei cu mânie. Îngerul a spus: "Păcatele și mândria lor au ajuns la cer. Partea lor este pregătită. Dreptatea și judecata au dormit îndelung, dar se vor trezi curând. A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, spune Domnul." Amenințările înfricoșătoare ale celui de-al treilea înger se vor împlini și toți cei răi vor bea din mânia lui Dumnezeu. O mulțime de îngeri răi se răspândesc în toată țara și umplu bisericile. Acești agenți ai lui Satana privesc cu satisfacție la organizațiile religioase, căci mantia religiozității acoperă cele mai mari nelegiuiri și crime." ( Idem )
"Puțini înțeleg lucrarea pe care trebuie să o facem în inimile și în casele noastre. Este nevoie de multă rugăciune, dar nu de rugăciuni lungi, ci de rugăciuni făcute cu credință de un suflet umilit." ( Sfat catre editori )
„Dumnezeu nu poate tolera nici cea mai mică fărâmă de invidie sau egoism și detestă rugăciunile și cererile celor ce-și îngăduie aceste porniri diavolești” ( Partasie , 42 )
"În parabola cu vameșul și fariseul, rugăciunea arogantă: "Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni" era într-un contrast izbitor cu cererea pocăinței: "Ai milă de mine, păcătosul" (Luca 18,11.13). ( HLL,53 )
• Să fii auzit de alții
Fariseul s-a suit la Templu să se roage, nu pentru că simțea că este păcătos și deci avea nevoie de iertare, ci pentru că gândea despre sine că este drept și spera să câștige astfel laude de la oameni. El privea închinarea sa ca un merit, care-l va recomanda înaintea lui Dumnezeu. În același timp, rugăciunea sa dădea posibilitatea oamenilor să-și facă o părere înaltă despre evlavia sa. El spera să dobândească atât favoarea lui Dumnezeu, cât și a omului. Închinarea sa era determinată de interesele sale egoiste.
Și astfel, el era plin de îngâmfare. El manifesta aceasta în privirea, umblarea și rugăciunile lui. Å¢inându-se departe de ceilalți, ca și când ar fi zis: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci sunt sfânt" (Isaia 65,5), el stătea și se ruga "în sine". Mulțumit în totul de sine, el gândea că Dumnezeu și oamenii îl privesc cu aceeași plăcere.
"Dumnezeule, îți mulțumesc", spunea el, "că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, desfrânați sau chiar ca vameșul acesta." Luca 18,11. Caracterul său îl judeca nu după caracterul cel sfânt al lui Dumnezeu, ci după caracterul altor oameni. Mintea lui era înstrăinată de Dumnezeu și îndreptată spre oameni. Acesta era secretul mulțumirii sale de sine. În acest fel el manifestă același spirit ca al lui Satana, acuzatorul fraților săi. Cu un astfel de spirit, îi este imposibil să intre în comuniune cu Dumnezeu. El se întoarce acasă lipsit de binecuvântarea divină.
"Vameșul s-a suit la Templu împreună cu ceilalți închinători, dar curând s-a retras din mijlocul lor, considerându-se nevrednic să se unească cu ei în rugăciune. Stând mai la o parte el "nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; și se bătea cu pumnul în piept", într-o amară zbuciumare sufletească și dispreț față de sine. El simțea că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, că este păcătos și mânjit. El nu aștepta nici măcar milă din partea celor din jurul său, căci aceștia priveau la el cu compătimire. El era conștient de faptul că n-avea nici un merit care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu și într-o cumplită disperare el a strigat: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul". Luca 18,13. El nu se compara cu alții.
Copleșit de simțământul vinovăției, el stătea acolo ca și când ar fi fost singur în prezența lui Dumnezeu. Singura sa dorință era să fie iertat și să aibă pace, singura lui cerere era după milă, după mila lui Dumnezeu. Si el a fost binecuvântat. "Eu vă spun", a zis Domnul Hristos, "că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit, decât celălalt." Luca 18,14. ( PDH, 13 )
• Să-ți auzi vocea..
• Să nu fii conștient de moment
• Să zici „amin”, dar să nu fi fost atent la rugă, este minciună
• Bolborosirea acelorași cuvinte, reluate și repetate în aceeași rugăciune
• Rugă greșită pentru motive greșite și argumente greșite
"Sunt mulți care aud cuvintele lui Hristos, dar care nu le fac. Ei aduc o anumită mărturie, însă roadele lor sunt din cele care îi dezgustă pe cei necredincioși. Ei sunt lăudăroși, se roagă și vorbesc într-un fel în care se îndreptățesc pe ei înșiși, se înalță, reamintesc faptele lor cele bune și, ca și fariseul, în cele din urmă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt ca ceilalți oameni. Și cu toate acestea, ei sunt foarte vicleni și înșelători în afacerile lor. Roadele lor nu sunt bune. Cuvintele și faptele lor sunt rele și totuși ei par a fi orbi cu privire la starea lor de sărăcie și nenorocire.
Mi-a fost arătat că următorul pasaj din Scriptură este potrivit pentru cei care se amăgesc în acest fel: "Nu orișicine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Și nu am făcut noi minuni în Numele Tău?’
Numele Său, reputația și slava Sa sunt în joc atunci când copilul Său vine la El pt ajutor și izbăvire-IS 48,11; 1 SAM 12,22 , PS 23,3
Ruga fariseului mândru, care se îndreptățește , dezvăluie o împietrire a inimii, care nu mai răspunde la glasul Duhului Sfnt el gândea că nu mai are nevoie de nimic și chiar nu a primit nimic." ( CCH,PAG 31)
RUGA ÎN NUMELE SĂ‚U
Când oamenii vor să înalțe onoarea și reputația lui Dumnezeu printre cei care nu-L cunosc și acesta este motivul cererii lor, Domnul ia aminte în mod special.
Ce vor crede oamenii? Ex 32, 11,12 ; Ioel 2, 17-18 Cel mai bun motiv –crucea Rom,8,32 -34
Nu prezentăm imaginea noastră în fața lumii.
„Moartea Domnului Isus este un argument în favoarea omului care nu poate fi contrazis” ( MLL , 514 )
SĂ‚ AMINTIM CE A FĂ‚CUT PT noi în trecut Deut 8:2
Marea noastră nevoie : Iona 2,2; 2 Cron.20, 12; Când cer pt alții semăn cu El care nu păstrează pentru sine, ci dă altora Luca 11, 5-8 . Nu avem unde să ne ducem la miezul nopții. Nu venim la urmă la El ci începem și rămânem la El Ioan 6,68
Nu abandonăm ușor ruga Gen.32,26- Nu Te las până nu mă vei binecuvânta .
Sursa: www.bazs-foisor.ro
