"Pentru anumite lucruri, postul și rugăciunea sunt recomandate și potrivite. În mâna lui Dumnezeu, acestea sunt un mijloc de curățire a inimii și de a crea o structură mintală receptivă. Primim răspunsuri la rugăciunile noastre când ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu.
Unii sunt continuu neliniștiți ca nu cumva hrana lor, oricât de simplă și sănătoasă ar fi, să le facă rău. .., după ce ați rugat pe Domnul să binecuvânteze hrana pentru întărirea corpului vostru, să credeți că El aude rugăciunea și fiți liniștiți.
Hristos nu S-a rugat ca ucenicii Săi să fie luați din lume, ci să fie păziți de rău – să poată fi feriți, ca să nu cedeze ispitelor pe care aveau să le întâlnească la fiecare pas. Aceasta este o rugăciune care ar trebui înălțată de fiecare tată și mamă. Însă ar trebui ei să se roage lui Dumnezeu în favoarea copiilor lor și apoi să-i lase pe aceștia să facă ce poftesc? Ar trebui ei să răsfețe pofta până când acesta capătă stăpânire deplină și apoi să se apuce să-și înfrâneze copiii? Nu; ar trebui să-i învețe cumpătarea și stăpânirea de sine încă din leagăn. Asupra mamei trebuie să apese în cea mai mare parte responsabilitatea acestei lucrări. … Copilul este mai repede impresionat de viața și exemplul mamei decât de acela al tatălui . . Totuși, responsabilitatea mamei este grea și ea ar trebui să aibă ajutorul neîntrerupt al tatălui." ( Dieta si hrana, 13 )
Dacă pofta nostru strigă după carnea animalelor moarte, este necesar să postim și să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul Său pentru a ne tăgădui poftele trupești care se războiesc cu sufletul.
Cei care au obiceiul de a folosi ceaiul, cafeaua, tutunul, sau băuturile spirtoase nu se pot închina lui Dumnezeu când sunt privați de viciul cu care sunt deprinși. Dacă se angajează în actul de închinare față de Dumnezeu în timp ce sunt lipsiți de aceste stimulente, harul divin nu are nici o putere de a le anima, înviora sau spiritualiza rugăciunile sau mărturiile. Acești creștini cu numele ar trebui să ia seama la obiectul care le aduce încântare. Este de sus sau de jos?
O bătălie împotriva obiceiului folosirii oțetului.
"…Pari să ai o dorință sinceră de a-ți duce până la capăt mântuirea, cu frică și cutremur. .Să lași deoparte tot ce te-ar determina să faci pe jumătate lucrarea de a căuta Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa. Îndepărtează orice îngăduință care te-ar împiedica în lucrarea prin care să obții biruința. Cere rugăciunile celor care pot înțelege nevoia ta de ajutor.
A existat o vreme în care îmi satisfăcusem pofta pentru oțet. Însă am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să birui această poftă. M-am luptat cu ispita, hotărâtă să nu fiu stăpânită de acest obicei.
Săptămâni în șir am fost bolnavă; dar am spus iarăși și iarăși: Domnul știe totul despre acest lucru. Dacă mor, mor; dar nu voi ceda în fața acestei dorințe. Lupta a continuat și am fost teribil de afectată timp de mai multe săptămâni.
Toți au crezut că-mi va fi cu neputință să supraviețuiesc. .. Au fost înălțate cele mai arzătoare rugăciuni pentru vindecarea mea. Am continuat să mă împotrivesc dorinței de a consuma oțet și în cele din urmă am biruit. Acum nu am nici o pornire de a gusta așa ceva. Această experiență a fost din multe puncte de vedere foarte valoroasă pentru mine. Am obținut o biruință deplină.
… Când îți concentrezi voința cu hotărâre să te desparți de această îngăduință, vei primi de la Dumnezeu ajutorul de care ai nevoie. Încearcă aceasta, sora mea.
Atâta vreme cât recunoști acest obicei și ți-l satisfaci, Satana își va păstra puterea asupra voinței tale și o va aduce la ascultare față de el. Dacă însă te vei hotărî să învingi, Domnul te va vindeca și îți va da putere să te împotrivești oricărei ispite. Să-ți amintești mereu că Hristos este Mântuitorul și Păzitorul tău. ( E. G. White, Dieta si hrana, apendice )
Postul
Căci postul – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – potolește trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță .
ISAIA 58 : "Când postiți să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii." Matei 6,16
Postul pe care îl recomandă Cuvântul lui Dumnezeu este mult mai mult decât o formă. El nu constă numai în a lăsa la o parte mâncarea, în a te îmbrăca în sac și în a-ți presăra cenușă pe cap. Acela care postește, având adevărata părere de rău din cauza păcatului, nu umblă niciodată după laudă.
Å¢inta postului pe care Dumnezeu ne îndeamnă să-l ținem nu este de a ne chinui trupul pentru păcatul sufletului, ci de a ne ajuta să ne dăm seama de caracterul grav al păcatului, umilindu-ne inima înaintea lui Dumnezeu și primind harul Său iertător. Porunca Sa către Israel era aceasta: "Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru." (Ioel 2,13).
Postul nu ne va fi de nici un folos pentru a face pocăință sau a ne măguli că, prin propriile noastre fapte, vom merita sau vom cumpăra o moștenire între cei sfinți. Când I s-a adresat Domnului întrebarea: "Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?", El a răspuns: " Să credeți în Acela pe care L-a trimis El." (Ioan 6,28-29). Pocăința este întoarcerea de la eul personal spre Hristos, și, dacă Îl primim pe Hristos așa încât, prin credință, El să-Și poată trăi viața în noi, faptele bune se vor vedea. Isus zicea: "Tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să arăți că postești, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns" (Matei 6,17-18).
Ceea ce se face pentru slava lui Dumnezeu trebuie să se facă cu bucurie, nu cu inima tristă și posomorâtă. În religia Domnului Isus nu este nimic posomorât. Dacă printr-o atitudine de murmurare, creștinii lasă impresia că au fost dezamăgiți de Domnul lor, ei dau o mărturie falsă despre caracterul Său și pun argumente în gura vrăjmașilor Săi. Deși prin cuvinte au pretenția că Dumnezeu este Tatăl lor, totuși, printr-o înfățișare tristă și posomorâtă ei se prezintă lumii ca niște orfani.
Domnul dorește să facem ca serviciul Său să apară atrăgător, cum și este în realitate. Să faci ca tăgăduirea de sine și frământările ascunse ale inimii să fie descoperite numai Mântuitorului. Să faci ca poverile să fie aduse la piciorul crucii și să mergi înainte pe cărare, bucurându-te în iubirea Aceluia care te-a iubit cel dintâi. Poate că oamenii nu vor cunoaște niciodată lucrarea care se săvârșește în ascuns între un suflet și Dumnezeu, dar urmarea lucrării Duhului asupra inimii va fi văzută de toți, pentru că "Acela care vede în ascuns, îți va răsplăti".
Spiritul adevărat de post și rugăciune este spiritul care predă lui Dumnezeu mintea, inima și voința.Ca remediu pentru boală prin consumarea de către organism a Elementelor nocive, în timpul postului.
Sursa: www.bazs-foisor.ro
