Adevăratul respect este arătat prin ascultare. Dumnezeu nu a poruncit nimic care să nu fie esențial și nu există nici un alt mod de a manifesta respectul, care este atât de plăcut înaintea Sa, decât prin ascultarea de ceea ce a spus El.
MOTIVAÅ¢IILE NEASCULTĂ‚RII
Adesea, cei care nu doresc să vină la pocăință se scuză spunând despre cei ce mărturisesc a fi creștini: "Eu sunt tot așa de bun ca și ei", o scuză pentru propria lor neglijare a datoriei. Pentru fiecare păcat recunoscut el prezintă o scuză, dacă n-ar fi fost anumite împrejurări. Ei știu ceea ce este drept și totuși refuză să facă.
ASCULTAREA DE LEGE DOVEDEȘTE CREDINÅ¢A
Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu dacă nu este însoțită de .. o schimbare hotărâtă în viață; orice lucru care constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu trebuie dat la o parte. (Is. 1,16.17) "Spălați-vă deci și curățiți-vă! "Ascultarea nu este numai o simplă și formală supunere, ci o slujire din iubire, este adevăratul semn al faptului că suntem ucenicii Săi (1 Ioan 5,3; 2,4) "Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor". Noi nu ne câștigăm mântuirea prin ascultarea noastră; pentru că mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu, care poate fi primit prin credință. Dar ascultarea este rodul credinței.
PERICOLUL AMÂNĂ‚RII ASCULTĂ‚RII
Feriți-vă de o îndelungată amânare!; un pericol insuficient de bine înțeles: în a tot amâna ascultarea de vocea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu și a alege a trăi viața cea fără păcat, căci de fapt aceasta este în realitate cauza care produce amânarea. Lucrul pe care nu ajungem să-l biruim ne va birui el pe noi și va lucra la pierderea noastră veșnică. Să nu considerăm păcatul ca fiind un lucru neînsemnat.
PIERDEREA PRIN NEASCULTARE
Condiția păstrării vieții veșnice este astăzi aceeași care a fost dintotdeauna: aceeași care a fost în grădina Edenului înainte de căderea primilor noștri părinți: perfectă ascultare de legea lui Dumnezeu. Dacă viața veșnică s-ar acorda în alte condiții, care să ceară păcătosului mai puțin decât aceasta, atunci fericirea întregului Univers ar fi în primejdie. Atunci calea pentru păcat ar fi liberă.
"Cum pot rămâne în Hristos?" "…După cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El." (Coloseni 2,6) "O viață trăită în Hristos este o viață de pace lăuntrică. Nu va fi extaz sentimental, ci o încredere statornică, plină de pace." CCH CAP.8
RUGĂ‚CIUNEA ȘI ASCULTAREA
Dacă păstrăm nelegiuire în inimile noastre, dacă stăruim într-un păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va auzi; dar rugăciunea inimii căite și zdrobite va fi totdeauna ascultată. Când am îndreptat tot ceea ce știm că a fost rău, atunci putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. {CCH, 96}
ASCULTAREA DE BIBLIE
Există un fel de credință care este cu totul deosebită de adevărata credință. "…și demonii cred… și se înfioară" (Iacob 2,19). Existența și puterea lui Dumnezeu, adevărul Cuvântului Său sunt realități pe care nici Satana și îngerii săi nu le pot tăgădui. Dar aceasta nu este credință. Cuvântul lui Dumnezeu convinge de păcat; Cultivând grija, răbdarea, atenția față de detalii, ascultarea față de lege, se dobândește cea mai importantă educație. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie puse în legătură cu acele lucruri care sunt considerate a fi mici în viață. .. oferind motive pentru ascultare și principii pentru formarea unui caracter drept. Misiunea Domnului Hristos pe pământ a fost nu de a desființa Legea, ci, prin harul Său, de a-l aduce pe om înapoi, la ascultare de învățămintele ei.
Vorbind despre Lege, Isus zicea: "Am venit nu să stric, ci să împlinesc". Cutezând să nesocotească voia lui Dumnezeu doar într-un singur punct, primii noștri părinți au deschis zăgazurile unui potop de vaiuri, care au inundat lumea. Și oricine urmează pilda lor va culege aceleași roade, acela care se depărtează de poruncă își făurește propria sa nefericire și ruină. Noi trebuie să primim acest cuvânt ca pe o autoritate supremă. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut mai presus de toate legiuirile omenești. Un "așa zice Domnul" nu trebuie dat la o parte pentru un "așa zice biserica" sau un "așa zice statul".
INIMA ÎMPĂ‚RÅ¢ITĂ‚
Serviciul pe jumătate îl așează pe om de partea vrăjmașului, ca aliat plin de succes al oștilor întunericului. .Cea mai puternică fortăreață a viciului în lumea aceasta nu este viața nelegiuită a păcătosului învederat sau a omului decăzut și lepădat de lume, ci viața aceea care, altfel, pare virtuoasă, onorabilă și nobilă, dar în care este nutrit un păcat, este îngăduit un viciu.
REZULTATUL RUGĂ‚CIUNII ȘI ASCULTĂ‚RII
Fiecare faptă a ascultării de Hristos, …, fiecare biruință câștigată asupra ispitei este încă un pas pe drumul spre biruința finală. "Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei" (Prov. 4,18).
Biruința nu este câștigată fără multă rugăciune stăruitoare, fără îngenuncherea eului la fiecare pas. Numai pretenția de ucenicie n-are nici o valoare. Credința în Hristos, acea credință care mântuiește sufletul, nu este așa cum o prezintă mulți. "Crede, crede","și n-ai nevoie să ții Legea". Doar o credință care nu duce la ascultare nu este decât încumetare. Apostolul Ioan zice: "Cine zice: ‘Îl cunosc’ și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el." (1 Ioan 2,4).
Ascultarea este dovada uceniciei. Păzirea poruncilor dovedește sinceritatea mărturisirilor noastre de iubire. "Prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui" (1 Ioan 2,3).
UNDE ESTE NEVOIE DE ASCULTARE
• Tot atât de sigur pe cât este Autor al legilor fizice, Dumnezeu este Autor al Legii Morale. Legea Sa este scrisă cu propriu-I deget pe fiecare nerv, fiecare mușchi, fiecare facultate ce i-a fost încredințată omului.
• Obligațiile pe care le avem față de Dumnezeu, de a-I înfățișa trupuri curate, neprihănite, sănătoase, nu sunt înțelese.
• Un eșec de a îngriji de mecanismul viu este o insultă la adresa Creatorului. Există reguli rânduite în mod divin, care, dacă ar fi respectate, ar păzi ființele omenești de boli și moarte prematură.
Mântuitorul nostru Și-a avertizat ucenicii că, exact înaintea celei de-a doua Sa veniri, va exista o stare de lucruri foarte asemănătoare cu aceea dinaintea potopului. Mâncatul și băutul vor fi duse la exces și lumea va fi dedată plăcerilor. Pasiunea oarbă stăpânește rațiunea. "Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?…" (1 Cor. 6,15.19,20) Trupurile noastre sunt proprietatea cumpărată a lui Hristos și noi nu avem libertatea de a face cu ele ce ne place. Neștiința cu privire la aceste lucruri este un păcat. Neștiința de bunăvoie sporește păcatul.
Sursa: www.bazs-foisor.ro
