Autor: David A. de Witt
Din emfaza comunicatului de presă al Universității din San Diego, ar părea că evoluția a fost în sfîrșit dovedită o dată pentru totdeauna și creaționiștii ar trebui să se dea bătuți. Dar departe de a combate creaționismul, dovezile științifice sunt în completă concordanță cu creația! Declarația de presă [1] a UCSD (Universitatea din San Diego, California) spunea, printre altele:
"Biologi de la Universitatea din San Diego, California au găsit prima dovadă genetică ce explică în ce fel au avut loc transformările pe scară largă ale structurii corporale a animalelor în perioada evoluției timpurii… Realizarea reprezintă un punct de cotitură în biologia evoluționistă, nu numai pentru că arată cum noi structuri animale au putut apare printr-o simplă mutație genetică, ci fiindcă ea răspunde unei critici majore pe care creaționiștii au adus-o mult timp împotriva evoluției – absența unui mecanism genetic care ar putea permite introducerea de noi și radicale tipuri structurale animale".
Biologii evoluționiști cred că structura corporală a insectei cu șase picioare a evoluat din strămoși de gen crustacee (inclusiv creaturi precum crevetele) care și-au pierdut picioarele "în plus". [2] O asemenea schimbare radicală însă, ar avea nevoie de mutații care să determine suprimarea dezvoltării picioarelor. McGinnis și colaboratorii săi credeau că au găsit mutația și gena responsabile pentru această schimbare. Totuși, examinarea cu atenție a rezultatelor strădaniei lor arată că situația este mult mai complexă.
Acești oameni de știință au investigat gena Ubx, o genă de control care suprimă dezvoltarea picioarelor la muște. Aceste gene sunt comutatoare principale care controlează structura corporală. Anumite gene de acest tip pot comanda unde se formează capul, unde se formează picioarele, sau coada, sau chiar aripile. Aceste "comutatoare principale" funcționează precum întreruptoarele de circuit și activează sau dezactivează un șir întreg de alte gene. Genele de control pot fi poziționate în locații anormale; ele fie opresc dezvoltarea unor structuri, fie fac ca acestea să se dezvolte în locuri foarte neobișnuite. De exemplu gena Pax 6 controlează dezvoltarea ochilor. O muscă cu o exprimare anormală ar putea dezvolta un ochi pe un picior, pe o antenă, sau chiar pe abdomen. [3]
Cercetătorii au descoperit că gena Ubx la o muscă, suprima complet dezvoltarea picioarelor, în timp ce aceeași genă, la Artemia, o crevetă oceanică, suprimă dezvoltarea picioarelor doar în proporție de 15%. Ei au aplicat o mutație asupra genei Ubx de la Artemia și au descoperit că această nouă genă era mult mai eficientă în blocarea formării picioarelor. Ei au postulat că o asemenea mutație a avut loc probabil la crustaceii care erau strămoșii insectelor cu șase picioare. [2]
Faptul că oamenii de știință pot modifica semnificativ structura corporală nu dovedește macroevoluția și nici nu dezminte creaționismul. Succesul macro-evoluției necesită adăugare de informație NOUĂ‚ și NOI gene care produc NOI proteine în NOI organe și sisteme. De exemplu, o singură mutație care poate opri formarea picioarelor este mult diferită de o mutație care produce picioare. Apariția unui picior suplimentar ar avea nevoie ca un mare număr de diferite gene să fie prezente simultan. Mai mult, de unde provin aripile? Chiar dacă o crevetă pierde cîteva picioare, nu înseamnă că se transformă într-o muscă. Din moment ce crustaceele nu au aripi, de unde vine informația necesară producerii aripilor la muște?
Nici măcar posesia de aripi nu este suficientă. Alți cercetători, într-un alt studiu, au descoperit că amplasamentul subcelular al enzimelor metabolice este important pentru contracția funcțională a mușchilor necesară zborului. [4] Într-adevăr, enzimele metabolice trebuie să fie în apropierea proteinelor citoscheletice care sunt implicate în contracția musculară. Dacă enzimele nu sunt în locația exactă dinăuntrul celulei unde este nevoie de ele, muștele nu pot zbura. Acest studiu confirmă faptul că "prezența enzimelor active în celulă nu este suficientă pentru funcționarea mușchiului; este necesară localizarea exactă a enzimelor". De asemenea "… este nevoie de un sistem celular cu înaltă organizare".
În concluzie, schimbările în structura corporală – nu contează amploarea – nu dovedesc macroevoluția. Pierderea de structuri sau structurile amplasate greșit nu trebuiesc puse pe picior de egalitate cu sporirea informației care este necesară pentru a forma noi structuri și sisteme celulare.
Referințe
1. Ronshaugen, M. 2002. News Release, UC San Diego, February 6. http://ucsdnews.ucsd.edu/newsrel/science/mchox.htm
2. Ronshaugen, M, N. McGinnis, and W. McGinnis. 2002. Nature advance online publication, February 6. (DOI 10.1038/nature716)
3. Halder, G, P. Callaerts, and W.J. Gehring. 1995. Science 267:1788-92.
4. Wojtas K, N. Slepecky, L. von Kalm, and D. Sullivan.1997. Mol. Biol. Cell 8:1665-75.
Sursa articolului: Creation Matters Vol. 7 Nr. 1 Jan/Feb 2002. Traducere de Paul Cocei
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
