CUPRINS:
1. Cântare deschidere 20 IC – Tatăl nostru cel din ceruri
2. Rugă
3. Bun venit –
4. Concurs biblic –
5. COR + COM – 30/100 Spre Tine-n rugă
6. Introducere: Închinarea –
7. Tema I: Privilegiul rugăciunii –
8. Poezie – Adevărata închinare –
9. COR + COM – 1/100 Spre slava Ta uniți
10. Tema II: Lipsa rugăciunii –
11. Tema III: Putere în rugăciune –
12. COR + COM – 31/100 Când mă plec în rugăciune
13. Poezie – Cui să mă-nchin?
14. Încheiere: Modelul de rugăciune –
15. Discuții + rezultate concurs biblic –
16. Cântare închidere 38/52 Îți predau întreaga viață
17. Rugă
18. Moment de închinare –
19. Postludiu – ieșire
Vă spunem tuturor un bun venit la acest program al tinerilor. Este plăcut să te întâlnești într-un loc frumos, călduț, liniștit. Dar de ce am venit aici? Se dau răspunsuri din sala: întâlnire cu Dumnezeu, părtășie unii cu alții, pentru învățătură, rugăciune și închinare. Vrem ca acest program să-l închinăm Domnului. Am dori ca atenția noastră să se îndrepte pentru un timp asupra calității închinării pe care o aducem individual și în grup lui Dumnezeu.
Biserica noastră își are rădăcinile și viața în textul din Apocalipsa 14:6.7, unde închinarea are un rol important. Știe cineva să spună pe de rost aceste versete? Suntem chemați să aducem închinare lui Dumnezeu și noi înșine trebuie să chemăm pe cei din jur la închinare.
Cred că fiecare dintre noi am venit aici pentru a aduce închinare Mântuitorului și dorim ca El să primească închinarea fiecăruia, iar la încheiere să putem pleca din acest loc cu un simțământ al prezenței binecuvântării în sufletul nostru.
Pentru început vom desfășura un mic concurs biblic, așa că fiecare v-a primi (un creion și) o bucată de hârtie.
Câștigătorul v-a fi cel care poate scrie în 5 minute pe două coloane cele mai multe ocazii de închinare primite, respectiv neprimite de Dumnezeu, găsite în raportul biblic.
Nu este necesară decât scrierea unor nume (de exemplu închinarea lui Abel/Cain). Bineînțeles, că nu se acceptă folosirea Scripturii.
Juriul poate acorda premii pe trei segmente:
– pentru cele mai multe închinări primite
– pentru cele mai multe închinări neprimite
– pentru totalul celor două
Primul aspect fundamental, închinarea adusă lui Dumnezeu, rezultă dintr-un sentiment conștient al prezentei lui Dumnezeu. Când îmi dau seama de măreția lui Dumnezeu, răspund în mod firesc cu o profunda închinare lăuntrică adusă Lui.
Într-o zi urmăream un țânțar care zbura în jur. M-a mirat ca era atât de mic și totuși atât complicat alcătuit. El putea să sfideze legile gravitației, suspendându-se singur în aer iar după aceea să se deplaseze cu atâta repeziciune în jur. "Dumnezeu este atât de înțelept!" mi-am spus eu.
Închinarea adusă geniului creator al lui Dumnezeu este o forma de rugăciune. Înseamnă aceea conștientizare a ceea ce El este și înseamnă închinare adusă Lui pentru ceea ce a făcut. Atunci când recunosc înțelepciunea, puterea și bunătatea lui Dumnezeu nu pot decât să mă închin Lui pentru ele. Recunoștința și lauda se ridică spontan atunci când devin conștient de prezenta lui Dumnezeu din jurul meu prin creație. Creștinii se angajează în mod constant în această formă de comuniune și rugăciune. Câteodată îi dăm glas iar de cele mai multe ori, nu. Este pur și simplu un sentiment copleșitor din interiorul inimilor noastre care apare atunci când Dumnezeu ni se descoperă singur într-o mulțime de feluri. Ne închinam Lui și avem părtășie cu El recunoscând dragostea și harul Său.
Orice om se angajează mai devreme sau mai târziu în rugăciune. Astfel într-o măsura mai mică sau mai mare cu toții suntem familiarizați cu rugăciunea.
Rugăciunea este unul dintre cele mai mari privilegii pe care Dumnezeu le-a oferit omului. Faptul care mă incintă este că pot veni în prezența lui Dumnezeu, Creatorul acestui univers și că pot vorbi cu El. Iar ceea ce este și mai minunat este că, întotdeauna El mă ascultă!
De asemenea, sunt uimit că Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a vorbi cu El oricând. Nu trebuie să-mi fac din timp un plan sau să-mi aranjez o întâlnire. Pot să vin la orice oră, pentru orice nevoie și să-mi deschid inima înaintea Lui. Iar Dumnezeu nu numai că ascultă dar și a promis să mă ajute! A promis să mă călăuzească și să se îngrijească de fiecare nevoie a mea.
Îmi imaginez că unul dintre cele mai mari mistere printre îngerii din ceruri este că omului i-a putut fi oferit acest glorios privilegiu al rugăciunii și că totuși profita atât de puțin de el și că îl tratează într-un mod atât de straniu. Mulți oameni tratează rugăciunea ca fiind o faptă religioasă pe care ei trebuie să o ducă la îndeplinire. După ce s-au rugat pentru o vreme așteaptă o insignă de merit pentru fapta lor. "La urma urmei mă rog de un ceas" își spun ei ca și cum cineva ar trebui răsplătit că a stat de vorbă cu Dumnezeu!
Tot așa, mulți oameni se hotărăsc să se roage o oră pe zi fiindcă li se pare că este onorabil să o facă. Își încep ora de rugăciune prin a aduce înaintea lui Dumnezeu aproape orice cerere imaginabilă. După ce au trecut zece minute și au epuizat lucrurile pe care să le spună, o iau de la capăt parcurgând astfel lista de mai multe ori. În final atunci când a trecut ora, ei se simt bine. "Slavă Domnului! Am petrecut o oră întreagă rugându-mă". Astfel ei procedează așa convinși că și-au făcut datoria și și-au îndeplinit obligația lor. Rugăciunea nu ar trebui niciodată să fie făcută după ceas și niciodată nu ar trebui privită ca fiind o obligație, un efort solicitat sau o datorie. Å¢ine-ți minte: lungimea rugăciunii voastre nu este deloc importantă. Deseori nici măcar nu este îndeajuns timp pentru rugăciuni lungi. De exemplu, să zicem că mașina dumneavoastră s-a oprit pe șinele de cale ferată și că trenul se îndreaptă în direcția dumneavoastră. Dacă e nevoie de o lungă rugăciune pentru a vă scăpa, atunci ați încurcat-o! Isus ne-a avertizat că atunci "când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe (din engleza, ‘să nu folosiți repetări deșarte de cuvinte’, n.tr.), cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați" (Matei 6:7). Atunci când vă rugați îi vorbiți Tatălui de fapt, și ar trebui să-i vorbiți cugetat sau cu chibzuința. Nu repetați aceleași cuvinte la infinit. Nu vă vor duce nicăieri.
ADEVĂ‚RATA ÎNCHINARE
Dacă-ai plecat spre Canaan
Și drumul prin pustie
Îți pare lung și dureros
Să fii cu-atât mai credincios
Închină-te lui Dumnezeu
Și din cereasca-i bogăție
El mana păcii va trimite
În urma ta, poate Egiptul
Å¢i-oferă pâine din belșug
Dar este pâine blestemată
Să n-o dorești, să fugi de ea
Iar dacă Faraon îți lasă
Și tron și sceptru-mpărătesc
Să nu primești, să fugi departe
El e un om ce-așteaptă-o moarte
Iar zeii lui nu simt nimic
Să nu te-nchini naintea lor
Lui Dumnezeu să te închini
Poate e și azi vreun Aaron
Ce-acum când aștepți pe Domnul
Mai strânge aur ca să toarne
Un chip la fel de idolatru
Să nu te-nchini naintea lui
Căci precum Moise de pe munte
A coborât cu sfânta Lege
La fel curând veni-va Domnul
Cu slava Sa din înălțimi
Tu numai Lui să te închini
Sau poate pe câmpia vieții
La fel ca-n vremuri de-altă dată
Înfățișarea omenească
Și azi se cere adorată
Și poate vei simți cuptorul
Încins cum n-a mai fost de fel
Rămâi cum au rămas cei trei
Închină-te și tu ca ei
Lui Dumnezeu
Un nou Caiafa poate astăzi
Å¢i-oferă și șie arginți
Ca-n schimbul lor să dai pe Domnul
Să vinzi pe-aproapele, să minți
Sinedriul mai urlă poate
La fel ca-n vremuri de demult
Să nu-ți faci din arginți un idol
Și nici din cărturari vreun zeu
Există-o singură-nchinare
Închină-te lui Dumnezeu
Un chip și o icoană fiarei
Satan curând va înălța
De te închini ei, un semn primi-vei
Pe frunte și pe mâna ta
Dar dacă vei păstra Sabatul
Vei fi de Domnul sigilat
Și pus deoparte pentru ceruri
Mărgăritar răscumpărat
Să nu te-nchini nici ție însuți
Priceperii c crezi c-o ai
Căci ești țărână și țărânii
Tributul și tu o să-l dai
Cu litere de foc porunca
s-o porți cu tine tot mereu
există-o singură-nchinare
ÎNCHINĂ‚-TE LUI DUMNEZEU!
Benone Burtescu,Poezii,pg.100
Gândiți-vă cât de jignitor i se pare lui Dumnezeu când nu ne rugăm. Dumnezeu este Creatorul universului: "Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1:3). Cel care a creat acest vast univers ne-a oferit invitația de a veni și de a-i vorbi și de a avea părtășie cu El. El ne-a invitat să pătrundem în prezența Lui și să-i împărtășim orice probleme sau nevoi avem. Și totuși de atât de multe ori noi ignorăm această invitație. Închipuiți-vă că poșta de mâine vă va aduce o scrisoare sigilată cu pecetea multicoloră a Președintelui Statelor Unite. Deschizând scrisoarea dați peste o invitație oficială la Casa Albă, invitație care vă mai informează că toate cheltuielile au fost acoperite. Ce veți face? O veți arunca-o deoparte? Nu. Fiindcă indiferent că sunteți de acord cu el sau nu, Președintele este o persoană importantă. Atunci nu veți răspunde invitației? Ba o veți face-o. La urma urmei chiar dacă mama-soacră v-ar fi invitat să o vizitați i-ați fi răspuns invitației! Dacă răspundeți cu bunăvoința la invitația unui om, atunci gândiți-vă la jignirea care este adusă, când Dumnezeu cel care ne-a invitat să venim și să avem părtășie cu El, este refuzat.
Eu cred că datorita lipsei noastre de rugăciune noi am văzut numai o mică fărâmă din ceea ce Dumnezeu a dorit să facă. Dumnezeu ne poruncește să ne rugăm. De aceea, a nu te ruga înseamnă un act de nesupunere împotriva lui Dumnezeu. Biblia spune să vă "rugați fără încetare" (1 Tes.5:17), ș că "trebuie să vă rugați necurmat, și să nu vă lăsați" (Luca 18:1). De asemenea, noi trebuie să ne rugăm unii pentru alții. Scriptura spune, "rugați-vă unii pentru alții" (Iacov 5:16) și "purtați-vă sarcinile unii altora, și veți împlini astfel legea lui Hristos" (Galateni 6:2).
TEMA III – PUTERE ÎN RUGĂ‚CIUNE
Puterea unui credincios este întotdeauna înrudită cu credința lui în Dumnezeu. Isus a spus că, "despărțiți de Mine (fără Mine, engl.) nu puteți face nimic" (Ioan 15:5). Din nefericire, nu întotdeauna cred lucrul acesta. De fapt, adesea se pare că, este tocmai opusul. Insist cu încăpăținare că trebuie să existe ceva bun pe care să-l fac despărțit de Isus. Întotdeauna caut în mine însumi o însușire recompensatoare sau vreo trăsătura pentru care Dumnezeu să mă iubească, fiindcă se pare că sunt incurabil de neprihănit de sine. "E-n regulă, Doamne, o să fac eu asta. Tu nu trebuie să mă ajuți de data asta". După aceea, când greșesc Isus îmi reamintește că "fără El, nu pot să fac nimic". Am dovedit adevărul acestei afirmații de nenumărate ori în viața mea. Independent de Hristos, nu pot să fac nimic, fiindcă sunt slab și neajutorat. De partea cealaltă, am descoperit un alt adevăr minunat, unul pe care Pavel de asemenea l-a descoperit: "Pot totul în Hristos, care mă întărește" (Filip.4:13). Despărțit de El sunt total neajutorat și nu am nici o putere. Prin Hristos am puterea să fac față oricărei situații și să biruiesc orice dificultate. În mine însumi sunt slab, dar în El sunt puternic.
Unii oameni sunt puternici în ei înșiși. Se încred în propriile lor aptitudini iar după aceea se desfată în independență și puterea lor. Totuși nu contează cât de puternic se crede cineva fiindcă va veni o zi în care își va epuiza toate resursele proprii și în final va mărturisi că: "Nu pot s-o fac! Nu pot să mai continui!" Atunci când omul care a învățat să se încreadă doar în el însuși ajunge la aceea zi a socotelii, aceea va fi o dezastruoasă și tragică zi. Dar pentru omul care a învățat să se încreadă în Domnul, aceea zi nu va mai fi diferită de altele, fiindcă el s-a deprins să-i dea Domnului fiecare zi. Omul încăpățânat care se bizuie pe sine și pe propriile puteri va cădea în cele din urmă. Însă omul care a învățat să se încreadă în Domnul pentru puterea lui, nu va cădea niciodată. Atâta vreme cât depind de mine și de propriile mele resurse trebuie să recunosc limitele omenești. Dar dacă mă încred în Dumnezeu și în resursele Lui, atunci am infinitele Sale capacități la dispoziția mea. Nu pot niciodată face față unei situații care să fie prea mare pentru Dumnezeu și pentru mine. Nu există nici un obstacol atât de mare încât Dumnezeu să nu-l poată birui pentru mine. Nu există nici un vrăjmaș atât de puternic încât împreună cu Dumnezeu să nu-l pot învinge. În orice mulțime de oameni, eu avându-l pe Dumnezeu alături reprezint majoritatea! Dacă Dumnezeu este pentru mine, cine poate fi împotriva mea? (Romani 8:31). Învață să depinzi de Dumnezeu pentru resursele și puterea ta. Dumnezeu este sursa noastră de putere, însă rugăciunea este canalul prin care El ne dă puterea Lui.
CUI SĂ‚ MĂ‚ – NCHIN?
Atâtea lucruri vin și trec
În fața căror să mă plec?
Atâtea lucruri trec și vin
În fața căror să mă-nchin?
De glasuri totul e tumult
Pe care oare să-l ascult?
În juru-mi de s-ar liniști
Ce vorbe-aș mai putea rosti?
Care-ncotro cărări se duc
Pe ce cărare să apuc?
Din ce-nțeleg și nu-nțeleg
Ce rost ar trebui s-aleg?
Ocean de-atâtea întrebări
Cât valurile scaldă zări
În sus și-n jos, de-a lung, de-a lat
Să tot întrebi, să fi-ntrebat
Dar unde este-acel răspuns
Ce poate fi îndeajuns
Oricărei vieți, oricărui ins
Se-ascunde oare într-adins?
Ba nu. Când la răscruci de vremi
Minuni de cer în suflet chemi
Răspunsul rugii va veni
Din sfânt izvor de veșnicii
Va fi un Nume, un cuvânt
Ce umple ceruri și pământ
Din lacrimi multe câte-au fost
Va limpezi al vieții rost
Va fi un Nume, un prinos
A tot ce poate fi frumos
Din Betleem spre noi venind
Și de pe cruce răsărind
Atâtea lucruri vin și trec
Dar nu am cărui să mă plec
Atâtea lucruri trec și vin
Dar nu am cărui să mă-nchin
Căci un Nume ce îl port
În pământescu-acesta cort
Mă cheamă, nu pot să m-ascund
Mă-ntreabă, cum să nu-i răspund?
Cântat în marile lumini
De fără număr heruvimi
Și-n taina șoaptei mele spus
Mă plec, mă-nchin, este Isus.
Benone Burtescu, Poezii, pag. 70
ÎNCHEIERE – MODELUL DE RUGĂ‚CIUNE
Isus ne-a oferit un model fundamental de rugăciune. „Iată dar cum trebuie să vă rugați: Tatăl nostru care ești în ceruri...” (Matei 6:9). Dintr-o data acest model dezvăluie o relație dintre cel care o rostește și Dumnezeu. Care este relația dumneavoastră cu Dumnezeu? "Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!" (1 Ioan 3:1). Gândiți-vă numai la asta! Am fost numiți copii ai lui Dumnezeu. Așadar pot acum să vin la El și să-i spun, "Tată!"
Însă numai prin Isus Hristos noi putem să fim copii. Aceia în afara lui Isus Hristos au o relație distantă cu Atotputernicul si Eternul Dumnezeu. Dar prin Isus Hristos voi ați pătruns într-o relație intimă. Voi puteți spune: "Tatăl nostru care ești în ceruri". Ioan a spus ca "tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12). Isus își continuă rugăciunea Sa model cu laudă și închinare. "Sfințească-se Numele Tău" (Mat.6:9). Închinarea este o importanta parte a rugăciunii. "Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui!" (Psalmul 100:4) Prea de multe ori noi dăm buzna acolo și ne glăsuim cererile noastre. Pentru o mai deplină viață de rugăciune lăudați-L măcar o vreme, iar după aceea prezentați-vă cererile.
Primele doua cereri din rugăciunea model a lui Isus sunt sub forma de mijlocire. "Vie Împărăția ta; facă-se voia Ta" (Matei 6:10). Isus a spus să, "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste [celelalte] lucruri [pentru care voi vă rugați] vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:33). Atât de multe ori oamenii caută fericirea cu orice preț. Însă fericirea nu poate fi niciodată găsită cu orice preț. Fericirea poate fi găsita numai ca rezultat al unei relații personale cu Dumnezeu, iar daca ai o relație bună cu Dumnezeu atunci vei fi foarte fericit! Astfel, în rugăciune, căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate celelalte lucruri va vor fi date pe deasupra. Ele vor fi produsul secundar al unei potrivite perspective a vieții: "Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta". Puneți acestea în capul listei dumneavoastră și veți descoperi că Dumnezeu se va îngriji de toate celelalte lucruri care v-au pricinuit necazuri și pe care nu ați reușit să le realizați. Puteți veni la Dumnezeu și să dați glas nevoilor și cererilor voastre. Puteți să vă deschideți inima Lui și să-i dezvăluiți cele mai lăuntrice secrete ale sufletului. Puteți avea momente atât de binecuvântate vorbindu-i Tatălui, având ajutorul, tăria și călăuzirea Lui. Ce privilegiu este de a te ruga! Fie că Dumnezeu să vă ajute să descoperiți deplina și minunata experiență a rugăciunii, nu ca o muncă, ca o sarcină, sau ca o povară și nici ca o obligație, ci ca cel mai încântător privilegiu din lume!
Principiile închinării
– Închinarea este un act de comunicare
– Închinarea reactualizează Evanghelia
– Închinarea sărbătorește pe Domnul Hristos
– În închinare, Dumnezeu vorbește și acționează
– Închinarea este un mod de viață, întreaga viață este închinare
– În închinare, răspundem lui Dumnezeu și semenilor
Închinare degenerată
– dominată de vorbitor
– omul este adus în centrul atenției
– închinătorii devin spectatori
– respectarea tradiției este prioritară
– asemenea altor activități seculare
– fără efect – închinătorii rămân neschimbați
Întrebări pentru discuții:
1. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească închinarea noastră publică pentru a fi primită de Dumnezeu ?
2. Cum privește Dumnezeu spre cei care îi aduc o închinare care nu îndeplinește condițiile găsite de noi ?
3. Cum trebuie să privim noi spre cei ce nu practică o închinare acceptată de Dumnezeu, și ce obligații avem față de ei ?
4. Care sunt îmbunătățirile pe care ai dori ca biserica ta să le aducă modului de închinare în public ?
5. Ce beneficii a adus săptămâna de rugăciune pentru dumneavoastră ?
Religia nu trebuie restrânsă la forme și ceremonii exterioare. Religia care vine de la Dumnezeu este singura religie care conduce la Dumnezeu. Pentru a-I sluji cu adevărat trebuie să fim născuți din spiritul Divin… Aceasta este adevărata închinare. Este roada lucrării Duhului Sfânt. (E.White)
Pentru ca cele mai multe închinări să fie primite, întâlnirile noastre trebuie făcute profund interesante. Ele trebuie să fie pătrunse de însăși atmosfera cerului… Acesta este închinarea primită de Dumnezeu. Slujirea Sa trebuie făcută să fie interesantă și nu trebuie îngăduit ca ea să degenereze într-o formă searbădă. (E. White)
MOMENT DE ÎNCHINARE
Pentru că:
• Închinarea nu se încheie cu ultima rugăciune
• Închinarea stabilește modul în care trăim zilnic
• Închinarea ne împuternicește să iubim și să slujim pe Dumnezeu în familiile noastre, la lucru și în toate relațiile noastre
Vă oferim un timp pentru închinare personală aici în biserică. În continuare, vom avea un timp special în care fiecare dintre noi să-și îndrepte gândul și inima către Dumnezeu. Se v-a interpreta o melodie adecvată pentru a crea atmosfera în care singurul pe care Îl aud este El, Dumnezeu. După acest timp, când muzica se v-a auzi mai tare vom elibera sala în liniște.
S E C E T A
Ne roade inima o surdă așteptare,
ceva sau cineva lipsește.
Am curățit de idoli drumul mare
și-am hotărât să fie zilnic sărbătoare,
dar golul spiritului crește.
Zidim de-o veșnicie ruinate ziduri,
cu dreapta tot mai obosită
și-n urmă, mâna stângă naște viduri…
Se sapă-n fețe amăgire printre riduri
și-o sete-adânc nepotolită.
Am dărâmat pe vechiul Baal, pe Astartee,
Dar inima-i păgână.
Evlavioși, rămânem mai departe
cu-acele stranii înălțimi și chipuri sparte,
păcate ce se-ngână.
Cu gândul dus în lumea lui adevărată,
răbdând porunci și cicăleală;
Sfințim îngăduința vinovată,
Ne ținem legea, negreșit, pentru răsplată
Și-aproape că sperăm tocmeală.
Ar trebui să curgă spre biserici
râu de genunchi smeriți și șoapte.
Să se trezească-n miezul nopții clerici.
Din Orientul larg până-n Americi
să nu mai fie noapte !
Florin Lăiu
ÎNCHINARE
Doar unul singur merită-nchinare
Și-Acesta este numai Dumnezeu,
Rețin acest aspect din contemplare
Și folosesc un nume, Mardoheu.
Un argument din multe argumente
Care rămân pe un teren de viață,
Căci închinarea este o prefață
La tot ce mișcă-n acțiuni prezente.
Pe poarta vieții ies și intră multe
Care pretind atașament, relații,
Cu veșnice urmări și implicații
În fața porții largi sau porții strâmte.
Dar neplecat și hotărât în sine
Rămâne memorabil Mardoheu,
El știe doar atât, să nu se-nchine,
Cu prețul vieții sale de iudeu.
Vin slujitorii vremii să-l poftească,
Iată Haman, închină-te acum,
E dregătoru-mpărăției noastre
Și e poruncă să te pleci oricum.
Pretenții de-nchinare se ridică
Sub forme noi și astăzi, în prezent.
Și de se pleacă gândul se câștigă
În mâna celui rău un argument.
La porți de timp Biserica Adventă
Stă mărturie pentru Dumnezeu
Clădind în lumea aceasta violentă
Întocmai ca și dreptul Mardoheu.
Căci Unul singur merită-nchinare
Și acesta este numai El, Hristos,
Doar El în viață are căutare
Spre-un viitor mai demn și glorios.
George Uba
Material preluat de www.intercer.net
