Iisus, cel mai bun prieten 1

CUPRINS:

1.    Deschidere 292
2.    Rugăciune
3.    Introducere
4.    Isus cel mai bun prieten
5.    Un prieten de neam mare
6.    Un prieten model
7.    Un prieten încercat
8.    COR
9.    Poezie: Cu Isus
10.    Un prieten iertător
11.    Un prieten răbdător
12.    Un prieten nedespărțit
13.    COR
14.    Povestire:
15.    COR
16.    Maxime – despre prietenie
17.    Încheiere 21 (294)
18.    Rugăciune
19.    Postludiu – ieșire

Cu privire la prietenie, s-a scris, s-a vorbit mult, s-au atins variate domenii în care prietenia își poate spune cuvântul. De la sincera prietenie dintre copil și părinte, între copii în general, între tineri sau tinere, între adulți unul față de celălalt, și așa putem înșira diferite domenii în care această minunată virtute își poate spune cuvântul. Acest cuvânt de "prietenie" s-a întrebuințat fără deosebire, încât astăzi și-a pierdut adevăratul sens. Cei mai mulți dintre noi ne împrietenim foarte repede, dar nu păstrăm întotdeauna această prietenie. Nu acordăm chestiunii atenția care i se cuvine. Ne plângem că nu avem prieteni de încredere și credincioși, uitând însă că am arătat prea puțină iubire, pentru a câștiga un astfel de prieten. Secretul prieteniei este secretul tuturor binecuvântărilor spirituale. Dacă voim să primim, trebuie să dăm. Egoismul întâlnește egoism cel aspru întâlnește asprime. Ni se măsoară, cu aceeași măsură cu care măsurăm noi. În timp ce încrederea reciprocă este prima necesitate pentru a-ți crea prieteni, credincioșia este condiția principală pentru păstrarea lor.

Valoarea prieteniei se găsește în ocaziile de servire pe care le oferă, și neglijând aceste ocazii, n-avem de așteptat decât că ni se va lua acest dar. Prieteniile noastre ar trebui să fie reflexul prieteniei noastre cu Dumnezeu!

Este firesc și de neînlăturat ca în mod deosebit tinerii să fie prieteni. Acestea sunt legături tainice ce leagă sufletul laolaltă, astfel că inima unei persoane răspunde unei alte persoane.

"Nimeni nu poate trăi fără prieteni chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii. Prietenia este necesară fericirii". Sunt cuvinte și reflexii ale marelui Aristotel. Un alt mare cugetător amintea? "Cât respect și câte elogii merită prietenia"!

Făcând o punte peste ani ne aducem cu plăcere aminte, de prietenul cel mai bun din copilăria noastră, de omul pe care l-am simțit cel mai aproape de noi, căruia i-am împărtășit bucurii și necazuri trecătoare, aspirații și planuri de viitor, convingeri despre viață, despre prietenie. Dar toți de aici ne putem aduce aminte cu mai multă plăcere de clipa când L-am cunoscut întâi pe Isus. Cu El am pornit în viața aceasta și tot cu El dorim să mergem către Å¢ara cea de sus. Câte bucurii, câte plăcute amintiri nu ne leagă de această plăcută prietenie și câte experiențe minunate nu am făcut cu El pe marea vieții, în anii ce s-au scurs…

Despre acestea toate și încă multe altele, dorim să ascultăm în această oră a tinerilor. Și dacă nu vom putea cuprinde totul în cele câteva minute ce le avem la dispoziție, și altă dată ne vom lua timp să învățăm de la Marele nostru Prieten și Frate, Isus Hristos!
Amin!

Se dă mare atenție în alegerea prieteniilor, și părinții preferă pe cei mai buni pentru odraslele lor, căci proverbul: „Spune-mi cu cine te aduni (împrietenești) ca să-ți spun cine ești”, își găsește foarte bine aplicația aici.

Se poște ca la alegerea unui prieten ne-am gândit la unele calități și virtuți, pe care ar trebui să le aibă, și anume: să fie de familie bună, să fie un model vrednic de imitat, să aibă un caracter nobil, să fie înțelept, amabil, sincer, răbdător, iubitor, puternic și simpatic.
Există oameni în această lume care au una sau mai multe din calitățile și virtuțile enumerate mai sus dar numai Isus Hristos este acela care le întrunește pe toate și deci El este cel mai bun prieten pe care să ni-l alegem. Prietenia făcută cu El nu va da greș niciodată.

Un prieten de neam mare găsim în Isus pentru că El este Fiul lui Dumnezeu trimis din cer. Despre El Scripturile spun: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub lege”. (Galateni 4,4).

Împrietenindu-ne cu Isus ajungem să cunoaștem gândurile pline de iubire părintească și de pace pe care le are Dumnezeu Tatăl cu neamul omenesc. Tot prin mijlocirea lui Isus ajungem să ne împăcăm sau să ne împrietenim cu Dumnezeu. Abraam, părintele credincioșilor ajunsese "prietenul lui Dumnezeu" și așa au stat lucrurile că Dumnezeu a descoperit lui Abraam intențiile Sale cu privire la Sodoma și Gomora.
„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu și vei avea pace, te vei bucura astfel iarăși de fericire” (Iov 22,21). Acesta este sfatul pe care ni-l dă Cuvântul inspirat al Bibliei. Cât de prețioasă este deci împrietenirea cu Isus, Mântuitorul nostru! Iubiți tineri și tinere, alegeți pe Isus ca prieten, căci făcând aceasta nu veți da greș niciodată.

Viața lui Isus trăită în corpul omenesc este cel mai desăvârșit exemplu vrednic de imitat. Despre El se spune: „O singură țintă a avut în viață, anume: a trăi pentru a face pe alții fericiți”.

Din cea mai fragedă tinerețe și până la sacrificiul cel mare adus pe cruce, se poate constata că viața Sa, cuvintele Sale, puterea, înțelepciunea Sa și toate darurile dumnezeiești pe care le-a avut, le-a întrebuințat numai în slujba altora, spre binele și fericirea neamului omenesc. Oricine trăia în anturajul lui Isus, căpăta o nouă idee despre valoarea și însemnătatea vieții pentru că viața trăită de El era adevăratul ideal al omului.

"Privind la lumea plină de suferințe și decădere Hristos mai găsi motive de speranță acolo unde alții nu vedeau decât deznădejde și ruină. Oriunde se simțea lipsă, El vedea un prilej de a ajuta. Pe sufletele ispitite, înfrânte care se socoteau pierdute, El le întâmpina nu cu vaiete, ci cu binecuvântări. În fiecare făptură El găsi posibilități multiple, vedea pe oameni așa cum puteau fi schimbați prin harul Său, în bunăvoința Domnului. Privind la ei cu nădejde, le insufla nădejde. Privindu-i cu încredere le insufla încredere. Descoperind în El adevăratul ideal al omului, deștepta pentru atingerea lui, atât dorința cât și credința. Stând în preajma lui persoane decăzute și neluate în seamă, El își dădu seama că și ei sunt oameni și, că și ei se străduiau să se facă vrednici de bunăvoința Lui. În numeroase inimi ce păreau moarte pentru orice lucru spiritual, se treziră impulsuri noi." Educație -75.

Mai pe sus de cele amintite, El a fost desăvârșit în toate acțiunile Sale. "El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug" Petru 2,23. Iar invitația Lui era: "Pentru că Eu v-am dat o pildă ca și voi să faceți cum am făcut Eu" Ioan 13,15.

Dacă aș căuta un prieten încercat în toate fazele vieții și care să fi ieșit biruitor în toate experiențele făcute, nu găsesc altul, decât pe Isus. De la nașterea din Betleem și până la crucea de pe Golgota, viața Lui a fost plină de multe încercări și ispite din care El a ieșit triumfător. Dar la ce ne poate ajuta un prieten încercat cum a fost Isus?

Răspunsul ni-l dă Cuvântul lui Dumnezeu: „Și prin faptul că El însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ispitiți.” "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat." Evrei 2,18; 4,15

Ce cuvinte pline de încurajare sunt acestea pentru sufletul încercat și ispitit. Ele sună ca cea mai dulce melodie la urechea celui deznădăjduit, copleșit de păcate. Iubiți tineri și tinere, Isus a fost încercat ca și noi. Tocmai de aceea El este cel mai bun Prieten, pentru că a trecut prin același încercări ca și noi. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dat un Prieten așa de bun în persoana Domnului Isus.

Isus este un prieten foarte iertător. Mulți dintre prietenii noștri ne părăsesc de îndată ce le-am greșit ceva; ba mai mult, despărțindu-se de noi, ne vorbesc de rău. Însă nu tot așa face Isus. Se poate că prin viața și faptele noastre să-L întristăm de multe ori dar, „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1,9.

"De acum să nu mai păcătuiești ca să nu ți se întâmple ceva mai rău," erau cuvintele Lui iubitoare. Pe cei ce se simțeau împovărați de păcatele lor, oricât ar fi fost ele de respingătoare, El îi chema la Sine: "Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați și de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre." Matei 11,28.29. El învăța pe oameni să nu mai trăiască în viitor în păcate după ce i-a iertat, ba mai mult El i-a asupră-și păcatele noastre.

Un alt motiv pentru care Isus este cel mai bun prieten este faptul că El are o răbdare îndelungă cu noi. De multe ori poate ni s-a întâmplat să-L părăsim, să nu mai vorbim cu El, să nu mai luăm în seamă sfaturile Lui prețioase, ba chiar să-L ocolim.

Dacă cineva ar trata în felul acesta pe prietenul său omenesc, adică nu i-ar mai scrie, nu ar mai vorbi cu El, cât timp i-ar mai rămâne prieten?
El are să fie părăsit îndată! Cu toate acestea, chiar dacă am stat un timp departe de Isus, dacă ne întoarcem la El și-i vorbim în locul liniștit al rugăciunii, El ne iubește tot atât de mult ca și înainte. Un exemplu avem cu Petru, ucenicul cel curajos, care declarase că merge și până la moarte cu El, dar care, chiar în acea seară, îl tăgădui cu jurământ că nu-L cunoaște.

Când Petru plânse cu amar și făcu o profundă pocăință, Isus îl primi bucuros, fără să țină seama de cele petrecute. Dacă după ce am greșit ne întoarcem la Isus cu inima umilită, și mărturisim greșelile, Îl găsim tot atât de prietenos ca și mai înainte.

Un alt motiv pentru care Isus este cel mai bun prieten, este faptul că El este totdeauna cu noi. "Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului" a fost prețioasa Sa făgăduință după înviere. Pe prietenii noștri ceilalți îi întâlnim odată pe zi sau odată pe săptămână sau la un interval de un timp mai mare.

Dar pe Isus îl putem întâlni întotdeauna. De El te poți apropia oricând dorești prin rugăciunea cea tainică din cămăruță. El este aproape de noi să ne ajute să biruim ispitele. Oricine am fi, orice noi am vrea, oriunde am trăi și orice ocupație am avea, Isus rămâne același prieten iubitor, gata să ajute orișicui, oriunde și în orice timp. Isus e lângă tine chiar în timpul când ai mai multă nevoie de El, ești amăgit spre plăceri oprite, ispitit a face un fapt lipsit de sfințenie, Doamne – un gând, un suspin, o rugăciune aproape în șoaptă, și El va veni, orice dorință rea e alungată, prin prezența Sa sfințitoare. Păcatul pierde vraja sa. Pare că împreună cu profetul Osea zicem: „Ce am eu de-a face cu idolii? L-am auzit pe el, l-am văzut pe El!”

Experiența aceasta o făcuse și David când zicea: „Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-L scapă din toate necazurile lui.” „De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții Ori ce câte ori zic: "Mi se clatină piciorul, bunătatea Ta Doamne mă sprijinește totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Psalm 34,4-6; 94:16-19.

Și cât de mult însemnează o adevărată prietenie vom vedea în rândurile ce urmează.
Neli, cocoșatul cel mic, sta și el cu noi de se uita la soldați, sărmanul se uita la ei cu mâhnire, ai fi zis că se gândea: "De ce nu pot să mă fac și eu soldat?" Ce bun e bietul băiat, învață binișor dar e așa de galben la față și șubred! Abia poate să răsufle! Mama lui e mărunțică și bălană, se îmbracă totdeauna în haine negre, vine regulat în fiecare zi de îl ia de la școală îndată ce se sfârșesc lecțiile, ca să-l apere, de îmbulzeala ce se face când ieșim toți din clasă. Biata femeie! Å¢i se face milă când o vezi cu ce drag îl mângâie mereu.

În primele zile băieții își băteau joc de el că e cocoșat, îl necăjeau, îl băteau cu ghiozdanele pe spate, și el nu se supăra, nu spunea nimic mamei sale ca să nu o mâhnească aflând că, copilul ei este batjocora camarazilor lui. Câteodată când îl necăjeau prea tare, plângea în tăcere rezemându-i căpșorul de bancă.

Acum câteva săptămâni, Garrone, băiatul cel voinic se supără cumplit sări în sus ca un glonț și strigă: "vai de acela care va mai îndrăzni să-și bată joc de Nelly. O să vadă el ce va păți de la mine" , zise el foarte hotărât. Franți se făcu că nu înțelese și-i dete o bușeală lui Nelly. Garrone se ținu de vorbă și-și răzbună prietenul în mod strașnic. De atunci nimeni nu mai pune mâna pe micuțul Nelly. Și ca să fie și mai bine ocrotit de Garrone, profesorul l-a așezat în bancă lângă bunul său prieten.

Îți e mai mare dragul să vezi cât de bine le stă și Nelly iubește din toată inima pe bunul său amic, cum vine la școală îl caută din ochi și n-ar pleca de loc fără să-și ia mai întâi ziua bună de la el. Garrone, se poartă tot așa cu Nelly , când îi cade cartea sau creionul, știind că bietul băiat îi este foarte greu să se aplece, se apleacă el s-o ia și i-o dă apoi. Îl ajută să-și așeze lucrurile în ghiozdan, să se îmbrace cu paltonul, în sfârșit, îi înlesnește toate.

Nelly are un adevărat cult pentru apărătorul său. Și când îl laudă profesorul, se bucură mai mult decât l-ar lăuda pe el. Mi se pare că Nelly a spus toate acestea mamei sale, căci iată ce mi s-a întâmplat să văd ieri dimineață la școală. Domnul profesor mă trimisese să duc domnului director programul de studii. Cam cu o jumătate de oră mai înainte să sune de recreația mare. Eram în cancelarie, când intră o doamnă scundă, albită la păr, și îmbrăcată în negru. Recunoscui pe mama lui Nelly. Dânsa salută pe domnul director și zise:
– "Domnule director, vă rog să-mi spuneți dacă în clasa copilului meu este un băiat pe care-l cheamă Garrone!"
– "Da, este", răspunse directorul!
– „S-ar putea să trimiteți să-l cheme? Aș dori să-i spun ceva.”

Cum sosi, Garrone se opri în fața ușii plin de mirare. Mama lui Nelly, cum îl văzu alergă la el, îl luă de gât și-l sărută de mai multe ori cu mare dragoste, apoi zise:
– "Tu ești Garrone? Tu ești apărătorul și prietenul bietului meu băiețel? Tu ești?” Apoi căută repede în buzunar și negăsind nimic, își dezlegă de la gât un lănțișor cu o cruciuliță și îl atârnă de gâtul lui Garrone, zicându-i:
– "Primește-l te rog, drăguțule, spre amintirea scumpului meu copil, spre amintirea unei mame recunoscătoare care-ți mulțumește din suflet și te binecuvântează.”

Ed. de Amicis.

1.    Prietenia este cel mai sfânt dar. A fi vrednic de prieteni este lucru însemnat în viață. Prietenia este iubirea lipsită de egoism, cel mai înalt altruism.
2.    Prietenia este încrederea nelimitată, împărtășirea necazurilor și mâhnirilor celui cu care ești înrudit sufletește.
3.    Prietenia este o floare care înflorește în toate anotimpurile. Parfumul ei etern și universal face să dispară orice gând de gelozie. Ea curăță mintea și aduce mulțumire fără preț.
4.    Floarea prieteniei este numai în grădina unei inimi nobile și plină de jertfă.
5.    Prietenia este o hrană pentru o inima flămândă. Caracterul prieteniei vorbește despre calitatea propriului suflet.
6.    Prietenul adevărat este acela care te sfătuiește spre bine iar nu acela care îți laudă nebuniile.
7.    Prietenia îndoiește lucrurile și înjumătățește necazurile.
8.    Un prieten este asemenea unui vechi cântec care devine mai plăcut cu cât anii se scurg.
9.    Un prieten este cel care împarte cu noi bucuriile și îndepărtează lacrimile noastre.
10.    Un prieten vede numai bine în tot ceea ce facem.
11.    Un prieten cunoaște slăbiciunile noastre, dar vede și virtuțile noastre.
12.    Un prieten va împărți cu tine o coajă de pâine și-ți va ajuta să duci povara ta.
13.    Fericit este cel ce găsește câțiva prieteni buni pe calea vieții.

Material preluat de la www.intercer.net