In categoria elementelor din vremea din urma. – Tertulian si Victorinus (secolul al III-lea) au plasat potirele in "timpurile de pe urma". Comentariul ilustrat al lui Beatus (secolul al VIII-lea) si comentariul Bamberg la cartea Apocalipsa (aprox. 1000) zugraveau ingerii revarsand potirele celor sapte plagi de pe urma. Venerabilul Bede din Britania (aprox. 716) a vorbit despre ele in trecere.
Aplicatie istorica. – Ioachim de Floris (secolul al XII-lea) considera ca potirele acopera toata Era Crestina, paralel cu sigiliile si cu trambitele, al cincilea fiind turnat peste crestinii cu numele dintre clerici si din manastiri, cand scaunul de domnie al lui Dumnezeu devine scaunul de domnie al fiarei si cand domneste Antihrist. Plaga a sasea cade asupra Statului Roman, Imperiul, sau Babilonul cel Nou, iar a saptea curata biserica spirituala. Olivi de asemenea asociaza potirul al saselea cu sigiliul al saselea si cu trambita a sasea. In perioada pre-Reformei, John Purvey sustinea ca ingerii sunt cei care predica impotriva lui Antihrist, in potirele aflandu-se osanda aderentilor lui Antichrist. Apoi introducerea lui Luther la Apocalipsa incredinteaza cele sapte potire Reformei. Multi altii din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea defineau de asemenea cele sapte potire ca fiind pedepsele ce cadeau deja asupra papalitatii, Biserica Catolica, concentrandu-se asupra Reformei, dar culminand in Armaghedonul din zilele de pe urma. Intre acestia era Thomas Brightman, David Pareus, Joseph Mede (pentru care secarea Eufratului reprezenta caderea, in viitor, a Imperiului Turc), William Sherwin si Robert Fleming, Jr.
Daniel Cramer, din Stettin, credea ca plagile sunt pedepsele destinate crestinatatii catolice, dar ca ele acopera multe secole, cum credeau de altfel si Pierre Jurieu si Charles Daubuz, care considerau ca acestea incep in secolele al X-lea, respectiv al VII-lea, si Johann Petri (1774) care credea ca cel de-al saptelea potir va fi revarsat in jurul anului 1847, dupa care va veni mileniul. Unii, ca de pilda Regele Edward (1798) considera ca potirele s-au implinit in timpul Revolutiei Franceze.
Pareri diferite printre exegetii americani. – In America Coloniala timpurie multi credeau ca plagile erau deja in desfasurare si ca a cincea si a sasea plaga se abateau deja asupra Romei papale. Intre acestia erau John Cotton, Samuel Sewall (1697), Samuel Hopkins (1793), teologul congregationalist Joshua Spalding (1796) si Joseph Lathrop. Cea mai mare parte a acestora sustineau ca a cincea s-a implinit in timpul Reformei si ca ei se aflau acum in timpul celei de-a sasea sau a saptea. Dar rectorul de la Yale, Timothy Dwight, considera ca al cincilea potir era implicat in Revolutia Franceza, al saselea urmand sa se implineasca atunci. Existau opinii foarte diverse cu privire la al saselea potir, daca se referea la Papalitate sau la Turcia. Pe de alta parte, Elhanan Winchester, scriind in 1794, credea ca toate cele sapte potire erau de domeniul viitorului.
Ultimele plagi considerate evenimente viitoare. – Johann Bengel (1740) considera revarsarea potirelor ca fiind de domeniul viitorului. La fel credea si invatatul baptist John Gill (mort in 1771). Aceasta devenise de acum o directie de interpretare in diferite comentarii, ca de pilda cel al lui Mattew Henry si Thomas Newton, precum si in Biblia cu adnotari a lui D’Oyly si Mant, si in Self Interpreted Bible (Biblia interpretata singura) a lui Brown.
Plagile considerate in desfasurare. – In redesteptarea adventista care a avut loc in Lumea Veche la inceputul secolului al XIX-lea, un numar de scriitori dintre 1800 si 1844 s-au ocupat de potire, considerand ca plagile cadeau deja in vremea. Multi, ca de pilda Faber, Cuninghame, Gauntlett si Frere, considerau ca potirele au inceput sa fie revarsate in timpul Revolutiei Franceze. Pentru cei mai multi, al saselea potir ii includeau pe turci. Unii sustineau ca al cincilea era in curs de desfasurare, altii credeau ca al saselea.
Printre interpretii profetici americani non-mileriti, dintre 1798 si 1844, multi s-au ocupat de potire, sustinand ca plagile sunt in curs de desfasurare. Unii le plaseaza la Reforma, altii o data cu, sau in cursul Revolutiei Franceze. Ca si in Anglia, al cincilea include papalitatea, iar al saselea se refera de cele mai multe ori la turci.
Mileritii sustin interpretarea predominanta. – In miscarea milerita nu s-a pus accent general sau particular asupra celor sapte potire. Miller credea ca ele au inceput sa fie revarsate in timpurile Reformei, ca potirul al saselea, caderea turcilor, era gata sa aiba loc, iar ca al saptelea se va implini la sfarsitul timpului. Henry Dana Ward, cleric in biserica episcopala din New York City, considera ca ultimele potire vor veni legatura cu trambita a saptea, la a doua venire. Philemon R. Russel credea ca ultimul potir va fi revarsat asupra fiarei papale, iar potirul al saselea asupra turcilor de la Eufrat. De asemenea, in unul din tabelele mai timpurii ale mileritilor, ele incep o data cu Reforma, al cincilea revarsandu-se asupra scaunului de domnie al fiarei prin Revolutia Franceza, al saselea asupra turcilor si al saptelea asupra lumii.
Printre adventistii sabatarieni, care si-au formulat doctrina intre 1847 si 1855, se sustinea parerea ca toate cele sapte plagi din zilele din urma vor avea loc in viitor si vor incepe la incheierea timpului de proba, plaga a cincea cazand asupra papalitatii, a sasea asupra natiunilor adunate la Armaghedon si a saptea cuprinzand evenimentele finale ale istoriei pamantului.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
