Raspandirea interpretarii timpurii. – Cei trei ingeri simbolici din Apocalipsa 14 si soliile lor au un loc destul de restrans in interpretarile timpurii.
In secolul al III-lea Victorinus credea ca primul si al doilea inger ar putea sa fie Ilie si Ieremia din zilele din urma, inaintea celei de-a doua veniri. Berengaud, prin secolul al IX-lea ii considera ca fiind grupe de predicatori; al treilea reprezentandu-i pe cei care protesteaza impotriva lui Antihrist. In secolul al XII-lea Ioachim de Floris ii privea ca posibili viitori predicatori de la sfarsitul celei de-a doua epoci. Ioachimitul Olivi se referea la ingerul al doilea ca vestind caderea Babilonului, "biserica lumeasca". Succesorul lui Wyclif, John Purvey, declara ca primul inger reprezinta un predicator al doctrinei evanghelice proclamata chiar pe vremea lui Purvey, ca ingerul al doilea identifica "Babilonul" ca fiind Roma spirituala si civila; ca solia ingerului al treilea este indreptata impotriva fiarei Antihrist.
Opinia lui Whyclif, Hus si Luther. – Unii reformatori considerau ca cei trei ingeri sunt predicatorii care s-au opus Antihristului papal in timpul Reformei. Thomas Brightman ii identifica drept: (1) Wyclif si predicatorii sai lollarzi; (2) Hus si Ieronim, cu asociatii lor, si (3) Luther. Un profesor calvinist de la Heidelberg, David Pareus (mort in 1622), sustinea ca ei ii reprezinta pe: (1) Wyclif, Hus, Ieronim, etc; (2) Luther; (3) toti predicatorii evanghelici de dupa Luther. Johannes Gerhard, profesor la Jena (mort in 1637), considera ca Luther este primul inger. Dar Heinrich Horch, vestit in calitatea sa de capelan al curtii si profesor la Cambridge, credea ca cele trei solii ingeresti sunt inca in viitor. In 1689, Drue Cressener, proctor la Cambridge, asocia soliile ingeresti de Reforma, la inceputul ruinei finale a Biserici Romane. Magistratul Paul Dudley (mort in 1751) din Massachusetts declara ca soliile ingeresti nu izbutisera sa scoata afara din Babilonul (papal) pe toti copiii lui Dumnezeu. Johann Bengel din Denkendorf (mort in 1752) credea ca primul si al doilea inger ar putea fi pietistii Arndt si Spener, al treilea urmand sa vina.
Inceputul secolului al XIX-lea. – La inceputul secolului al XIX-lea aceste trei solii ingeresti au primit o atentie deosebita. In 1812 congregationalistul Joseph Lathrop asocia primul inger cu miscarea misionara si cu cea a Societatii Biblice, care incepeau atunci, asa cum facea si Amzi Armstrong din New Jersey (1815). Printre comentatorii biblici, Thomas Scott (mort in 1821) si cativa altii sugerau ca soliile ingeresti ar putea sa se refere la valdenzi, husiti si reformatori. Dar unii comentatori si adnotatori de mai tarziu, ca Adam Clarke si Joseph Priestly, ca si The American Columbian Family Bible (Biblia Familiei Americano-Columbiene) si The English Cottage Bible (Biblia Familiei Engleze), sugerau ca primul inger reprezinta societatile biblice si misionare si multi il asocia pe al doilea si al treilea cu avertizarile impotriva papalitatii.
In redesteptarea adventista din Lumea Veche, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, un numar de barbati dintre anii 1813 si 1844 declarau ca primul inger, cu "Evanghelia vesnica" si cu vestirea judecatii, zbura deja in vremea lor. Intre acestia erau William Cuninghame, James H. Frere, Josua Brooks, John Bayford, Lewis Way, Henry Drummond, John Fry, Edward Cooper, George Croly, John Hooper, William Thorp si Joseph Baylee. Edward N. Hoare, redactor al revistei The Christian Herald (Vestitorul crestin) repeta acelasi lucru – strigatul, spunea el, trebuie sa rasune "de la un deal la altul, printre natiunile Europei." Exista o parere generala ca anumite societati misionare biblice si profetice proclamau deja soliile ingeresti si ca cel de-al doilea si cel de-al treilea inger aveau sa vina in curand, avertizand lumea cu privire la soarta iminenta a Babilonului si vestind apropierea celei de-a doua veniri.
Primii doi ingeri vazuti in miscarea milerita. – In America, in acelasi timp, convingeri asemanatoare erau exprimate de catre scriitori non-mileriti, cum ar fi congregational-prezbiterianul Ethan-Smith (1833) si baptistul de ziua a saptea Elias Burdick (1843). In miscarea milerita cei care se ocupau de cei trei ingeri urmau modelul lui William Miller, care credea ca primul inger simboliza miscarea adventa si mesajul ei. Imaginea ingerului care zbura, insotit de cuvintele acestuia, a fost publicata de multe ori ca un rezumat si ca o autorizatie a soliei lor pentru oameni. Cand bisericile au reactionat la mesajul milerit al celei de-a doua veniri, indepartandu-i pe membrii si pe pastorii adventisti, Charles Fitch a inceput, in vara anului 1843, sa adauge la solia ceasului judecatii chemarea celui de-al doilea inger: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu." Solia aceasta a ajuns la punctul ei culminant in cursul miscarii "lunii a saptea" din vara si toamna anului 1844.
Dar, lucru destul de ciudat, ingerul al treilea aproape ca nici nu era mentionat de miile de oameni care vesteau ceea ce ei credeau ca este solia "ceasului judecatii" ceresti pentru pamantenii din vremea aceea. Rolul ingerului al treilea s-a clarificat pentru grupul de adventisti sabatarieni abia dupa anul 1844. Astfel, in deceniile care au urmat, cele trei solii ingeresti au primit un loc important in miscarea adventista de ziua a saptea.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
