Wyclif asociaza "semnul" cu antihristul papal. – Invatatii crestini au cugetat de multe ori asupra sensului viitorului "semn al fiarei". Dupa cat se pare primul care a facut lucrul acesta a fost Ciprian (aprox. 200-258), episcop de Cartagina. El il punea in legatura cu Antichristul care avea sa vina. Cu privire la acest semn au fost discutii tot mai dese in timpul succesorilor lui Wyclif; de pilda, Walter Brute il asocia categoric cu Antichristul papal care sedea in "templul lui Dumnezeu", iar John Purvey interpreta semnul de pe mana ca fiind faptele savarsite in acord cu Antichristul.
Reformatorii interpreteaza "semnul" ca fiind subordonarea fata de papalitate. – Gasim printre contemporanii lui Luther ideea ca "semnul" fiarei papale inseamna subordonarea fata de papalitate (Andreas Osiander) sau ceremonialele si inchinarea impuse de institutia papala, realizate prin canoanele, decretele si ceremoniile ei (Nicolaus von Amsdorf).
Alti reformatori interpretau semnul acesta ca fiind puterea papalitatii de a excomunica (opinie sustinuta de succesorul lui Zwingli, Heinrich Bullinger), ascultarea de fiara si practicarea "faptelor fiarei" (episcopul britanic Nicholas Ridley, martirizat in 1555), si "marturisirea invizibila" de a asculta de puterea papala (marele matematician din Scotia, John Napier).
"Semnul" si "sigiliul", considerate in opozitie. – In perioada de dupa Reforma pietistul german Johann Andreas Lucius (1625-1686), din Dresda, interpreta semnul fiarei ca fiind aderenta la religia romana. Distinsul om de stiinta englez, Sir Isaac Newton, aseza in opozitie, intr-un mod interesant, sigiliul lui Dumnezeu si "semnul" fiarei. El nu le-a definit, ci le-a asociat, din punct de vedere temporal, cu ziua de pe urma a judecatii. Alti scriitori din secolul al XVIII-lea au considerat ca "semnul" este marturisirea de credinta fata de Biserica Romana corupta (teologul olandez Campegius Vitringa) si ca metodele prin care papalitatea a impus cu forta "semnul" dominatiei ei (de la Fléchere, asociatul lui Wesley).
Americanii coloniali au conceptii asemanatoare. – Aceeasi exegeza generala predomina si in coloniile din America. Se considera ca "semnul fiarei" implica: ordinele date de Biserica Romei (John Cotton); supunerea fata de "Legile Papilor" prin admiterea suprematiei Papei sau printr-un "semn vizibil al comuniunii cu el" (laicul congregationalist Edward Holyoke, 1658), sau subordonare fata de papalitate si unire cu ea (Paul Dudley, jurist din Massachusetts, 1731).
Britania de la inceputul secolului al XIX-lea. – Andrew Fuller a observat ca semnul fiarei papale era "opus" "sigiliului lui Dumnezeu". James Haldane Stewart, participant la Conferinta Profetica de la Albury Park, din 1826, scria cu privire la grozavele judecati care vor avea loc in tarile catolice, asupra celor care au semnul fiarei. In Statele Unite, Robert Reid (mort in 1844), pastor reformat din Erie, Pennsylvania, considera ca semnul fiarei este statul bisericesc al Romei papale, semnul autoritatii. El credea ca acesta se va aplica la toate bisericile care au aceleasi caracteristici.
Acesta este fundalul pregatitor pentru intelegerea mai deplina care avea sa aiba loc in timpul vestirii mesajului celui de-al treilea inger. Desi inainte nimeni nu-l asociase cu problema Sabatului, el fusese pus in legatura stransa cu supunerea fata de autoritatea si practicile papale, unii recunoscand relatia sa cu legea papalitatii, in contrast cu legea lui Dumnezeu.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
