Modelul fixat din secolul al III-lea. – Seria de simboluri inrudite din Apocalipsa 12 – "femeia", "copilul", "balaurul", "pustia" si "o vreme, vremi si jumatatea unei vremi" – a inceput sa fie explicata inca din sec. al III-lea. Hippolytus si Victorinus invatau ca "femeia" din Apocalipsa 12 simbolizeaza biserica, iar "copilul de parte barbateasca" este Hristos. Biserica fuge de persecutia Romei. Methodius din Tir (aprox. 260-311) credea ca prin "copil" sunt reprezentati sfinti.
Modelul acesta este gasit adesea incepand cu Tichonius, de la sfarsitul secolului al IV-lea, si pana la Olivi, in secolul al XIII-lea. In secolul al VIII-lea Bede identifica "femeia" din Apocalipsa 12 cu biserica si pe "balaur" cu diavolul, la fel cum considera si Berengaud (probabil la sfarsitul secolului al IX-lea) si Richard de St. Victor, in secolul al XII-lea, precum si Bruno de Segni, cu exceptia faptului ca el considera copilul ca reprezentandu-i pe "fiii bisericii". Vestitul staret Bernard de Clairvaux (mort in 1153) interpreta putin diferit, declarand ca "femeia" era Fecioara Maria, asa cum sustinea si Albertus Magnus, scolastic din secolul al XIII-lea, care de asemena consideraa ca aceste simboluri reprezinta biserica in lupta ei impotriva lui Satana.
Ioachim introduce 1260 de ani in locul celor 1260 de zile. – Celebrul staret Ioachim de Floris, care a trait in secolul al XII-lea, a reafirmat interpretarea clasica a "femeii" din Apocalipsa 12, ca reprezentand intreaga biserica, dar mai ales sihastrii si fecioarele. El era de acord ca prin "copilul de parte barbateasca" se face referire la Cristos, iar prin "balaur" la diavol. Dar in aceasta privinta Ioachim a introdus un element cu total nou in interpretarea acestui capitol – cele 1260 de "zile" ca perioada a refugierii femeii, simbolizeaza 1260 de ani, "o zi, fara indoiala, fiind acceptata pentru un an, iar o mie doua sute saizeci de zile reprezentand acelasi numar de ani". Asta l-a facut sa anticipeze noua Era a Spiritului, care a inceput la scurt timp dupa vremea sa. Principiul an-zi fusese deja aplicat la cele trei zile si jumatate ale cap. 11, de catre Tichonius si altii, si la cele 1290, 1335 si 2300 de zile din Daniel, de catre diferiti interpreti evrei.
Pierre Jean d’Olivi, urmas al lui Ioachim, era de acord cu acesta ca cele 1260 de zile sunt ani, pe care ii astepta sa se sfarseasca la scurt timp dupa vremea sa, cu toate ca si el aplica perioada ca zile literale ale persecutiei lui antihrist. Astfel, la sfarsitul perioadei medievale se considera in general ca "femeia" reprezinta biserica adevarata, iar "copilul" este Hristos. Dar nimeni n-a observat cele trei vremi si jumatate ca ani profetici pana cand, in jurul anului 1190, Ioachim a interpretat cele 1260 de zile ca fiind 1260 de ani – un progres remarcabil.
Femeia persecutata de catre antihristul papal. – La doua secole dupa Ioachim, John Purvey, interpret din timpul Reformei, colaborator al lui Wyclif, a declarat ca "femeia" este biserica lui Cristos, iar cei 1260 de ani/zile reprezinta timpul persecutiei Antihristului papal. Aceasta era pozitia standard a lollarzilor. In 1393, un alt invatat lollard, Walter Brute, a prezentat opinia ca in primele secole "femeia" (biserica) din Apocalipsa 12 se refugiase timp de 1260 de ani in Britania, unde a fost pastrata credinta adevarata.
In vremea Reformei, incepand cu Luther, de obicei aceia care comentau simbolul "femeii" o numeau biserica adevarata sau curata, nu biserica universala, si pe "balaur" il numeau Satana. Cele 1260 de zile au fost recunoscute ca ani, iar preocuparea cu privire la fixarea lor in timp era in crestere. De exemplu, Georg Nigrinus (1540-1602) sugera ca e vorba de perioada 441-1701; Johann Funck (1518-1566),261-1521; iar Michael Servetus (1509-1553),325-1585.
Contrainterpretarile iezuite. – In contrainterpretarile contrareformei catolice, Francisco Ribera, pionier al futurismului, considera ca "femeia" este biserica fugind de persecutia ultimilor trei ani si jumatate literali (in timpul domniei unui antihrist individual) si ca "balaurul" este Satana. Luis de Alcazar, in conceptia sa preterista, prezenta teoria conform careia "femeia" din Apocalipsa 12 nu este alta decat biserica apostolica, ce a dat nastere bisericii romane.
Stabilirea perioadei celor 1260 de ani. – Dupa perioada reformei apar mici schimbari in interpretare. Peste douazeci de interpreti, incepand cu George Downham, in 1603, si pana la Christian G. Thube din Germania, in 1796, sustineau opinia protestanta, acum clasica, a "femeii" reprezentand biserica, a "balaurul" roman si a lui Cristos, "copilul". In principiu protestantii considera ca cele 1260 de zile profetice si cele trei vemi si jumatate sunt 1260 de ani literali.
In ce priveste stabilirea in timp a celor 1260 de ani, existau pareri diferite. John Tillinghast (1654) plasa perioada de la 396 la 1656; David Pareus (1618) de la 606 la 1866; John Napier (1593) sugera 316-1576; Thomas Beverly (1688),437-1697; Drue Cressener (1689) de la Iustinian pana in jurul anului 1800. Cand a izbucnit Revolutia Franceza, multi au pus-o in legatura cu sfarsitul celor 1260 de zile. James Bicheno (1793) sustinea ca e vorba aproximativ de perioada 529-1798. Dar indata ce Papa Pius VI a fost luat captiv de ostirile franceze in 1798, multi, ca de pilda regele Eduard al Angliei si Richard Valpy, au considerat ca adevarata datare este perioada 538-1798.
Dupa ce in 1685 Louis el XIV a revocat edictul de la Nantes, hughenotii francezi, persecutati ca si valdenzii de dinainte de ei, si-au dat numele de "biserica din pustie". Pentru ei perioada din pustie reprezenta biserica in anonimat.
America inclusa in "pustie". – Un numar de interpreti din perioada coloniala si din cea timpurie a natiunii americane au comentat capitolul 12 din Apocalipsa. De la John Cotton pana la Timothy Dwight au fost cam aceleasi opinii in ce priveste simbolurile. Cotton considera ca femeia din pustie ii reprezinta pe valdenzi. Roger Williams se referea la "mentinerea femeii din Apocalipsa 12", in "timpuri si locuri papale".
Pentru Samuel Langdon femeia din pustie era biserica in "starea ei cea mai curata", fiind evident faptul ca cele doua "femei" (din Apocalipsa 12 si 17) simbolizeaza cele doua biserici opuse. Samuel Sherwood, profesor la Princeton (1776), si Samuel Gatchel, diacon congregationalist (1781), sustinea ca femeia fugise de Antihristul papal in pustia americana.
Armonie printre vestitorii din Lumea Veche. – Vreo douazeci de comentatori capabili ai redesteptarii advente din Lumea Veche de la inceputul secolului al XIX-lea, pentru care a doua venire era lucrul cel mai de seama, explicau "femeia" ca fiind biserica adevarata, sau adevaratii credinciosi, in contrast cu organizatia apostaziata dominanta. Toti erau de parere ca cei 1260 de ani deja se incheiasera, majoritatea fiind de acord ca ei au inceput la Iustinian, care legalizase puterea fara precedent a Papei, si ca s-au terminat in 1792 sau 1793 (Edward B. Elliot favoriza datarea 538-1798). Unii insa preferau perioada 606-1866.
Andrew Fuller, secretarul Societatii Misionare Baptiste, credea ca "pustia" in care biserica adevarata fugise de stricaciunea si de persecutia lui Antihrist, cuprindea America. George Croly considera ca "apa ca un rau" reprezinta persecutia din timpul cruciadelor si al inchizitiei. Pentru Louis Gaussen biserica adevarata din Apocalipsa 12 ii cuprinde pe valdenzii din Piemont, pe paulicieni, lolarzi, moravi, hughenoti si chiar si pe jansenisti.
Americanii din secolul al XIX-lea adera la modelul clasic. – La inceputul secolului al XIX-lea in America de Nord multi scriitori non-mileriti din diferite biserici interpretau Apocalipsa 12 fara vreo abatere esentiala de la schema clasica cu privire la femeie, copil si balaur. Printre mileriti exista o remarcabila uniformitate in interpretarea cu privire la "adevarata biserica", "femeie, "copilul" Hristos si "balaurul" roman, iar cei 1260 de ani erau practic fara exceptie considerati ca incepand in 538 si incheindu-se la 1798. Modelul acesta devenise standard printre interpreti. Insa adventistii de ziua a saptea s-au deosebit putin de acestia.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
