Roma pagana si papala. – Unele simboluri din Apocalipsa 17 – zugravind femeia imbracata in culori vii, Babilonul calarind pe fiara cu sapte capete si zece coarne sau sezand pe cele sapte coline – au fost interpretate in biserica timpurie. Irineu din Galia (mort in jurul anului 202) considera ca aceasta fiara este aceeasi cu cea din Apocalipsa 13, iar coarnele erau considerate aceleasi cu cele ale fiarei a patra din Daniel, adica cele zece subimpartiri prezise ale Romei. Tertulian, Victorinus si altii erau de acord cu parerea generala ca Babilonul reprezinta Roma pagana.
In contrast cu Augustin, donatistul Tichonius aplica "Babilon" la Biserica Romana devenita lumeasca si la episcopii ei nespirituali. Grecul Andreas din secolul al VII-lea, arhiepiscop de Cezarea, considera ca fiara reprezinta Roma calarind pe Antihrist. Venerabilul Bede, in secolul al VIII-lea, scria despre desfranata, multimea celor pierduti, sezand pe fiara, ale carei capete sunt regii lumii, iar al optulea cap al ei fiind Antihristul care va domina la sfarsitul timpului. Berengaud (probabil pe la sfarsitul secolului al IX-lea) identifica desfranata cu toti facatorii de rele, dar in special cu Roma pagana; iar Antihristul ca fiind al saptelea cap al fiarei.
Ioachim de Floris considera ca Babilonul reprezinta Roma, adica toti cei nevrednici de imparatia crestina. Cele sapte capete ale fiarei stacojii le-a identificat ca fiind regate succesive persecutoare, incepand de la persecutorii crestini pana la sarazini. El avertiza ca judecata crestinatatii romane va reveni fiilor Babilonului din cuprinsul Bisericii Romane si al Imperiului Roman, Pierre Jean d’Olivi a fost cenzurat oficial deoarece a declarat ca Babilonul din cartea Apocalipsei reprezinta Biserica fireasca si corupta a Romei.
Aplicatia medievala la Roma. – Albigenzii, ca si valdenzii, considerau ca Biserica Romei este desfranata din Apocalipsa.
In timpul Renasterii, diversi catolici au aplicat Apocalipsa 17 la Biserica Romana. In lucrarea sa Divina Comedie, Dante (mort in 1321) zugravea Biserica Romei ca pe o femeie nerusinata; la fel a facut si Michael de Cesena, generalul Calugarilor Gri (franciscani) si Johannes Rupescissa, un calugar minorit din vremea lui Clement VI, in timp ce Francesco Petrarca, distins poet laureat (Roma, 1341) identifica femeia desfranata cu papalitatea de la Avignon.
Unii conducatori din vremea pre-Reformei, ca Wlater Brute si John Purvey, si unii invatati lolarzi sustineau de asemenea ca Babilonul stand pe ape e contemporan cu femeia din pustie. Si Savonarola, care mai tarziu a fost ars pe rug din cauza credintei lui profetice, denuntand lipsa spiritualitatii in Biserica Romei o numea, plin de indrazneala, marea desfranata din Apocalipsa.
Ideea fundamentala a interpretarii date de Reforma. – In timpurile Reformei, Martin Luther, la 1520, si o parte din aderentii sai identificau papalitatea sau Biserica Romana ca fiind desfranata, Babilonul. Ea era deseori zugravita de artistii contemporani ca purtand pe capul ei intreita coroana. Dintre scriitorii care identificau femeia Babilon cu Biserica Romana erau Matthias Flacius si Heinrich Bullinger (1557), precum si comentatorii britanici William Tyndale, Nicholas Ridley, Thomas Cranmer, John Bale (1545), John Jewel (mort in 1571) si John Napier. Bale si Napier credeau ca papa este capul al saptelea, sau form a saptea, a guvernarii romane sustinuta de fiara.
Contrareformatorii restrang aplicarea la Roma pagana. – In contrareforma romano-catolica marturia aceasta universala a fost criticata si tagaduita de catre Luis de Alcazar, care insista ca Babilonul este restrans la Roma pagana din trecut, si de catre Francisco Ribera, care considera ca acesta este atat Roma pagana cat si Roma crestina din timpul Antihristului viitor, dupa ce va fi slabita de catre papi. Viegas si Lapide erau de acord cu Ribera.
Sustinuta in unanimitate in vremea Post-Reformei. – Dupa Reforma, numerosi comentatori binecunoscuti au sustinut pozitia istorica protestanta referitor la Apocalipsa 17, printre ei fiind: Gerhard, Cramer, Spener si Bengel in Germania; Pacard, Jurieu si Philipot in Franta; iar in Britania: Regele Iacob I, Mede, Sherwin, Isaac Newton, Cressener, Whiston, Thomas Newton, Wesley si altii.
Exista o lista paralela de comentatori din America coloniala si din perioada timpurie nationala, sustinand in esenta aceeasi opinie, de la John Cotton si Roger Williams pana la Timothy Dwight, rector la Yale.
Unitate de opinii in secolul al XIX. – La fel de izbitoare este uniformitatea de pareri care a existat cu privire la Babilonul roman, printre comentatorii din miscarea adventista care a avut loc la inceputul secolului al XIX-lea in Lumea Veche. Capul al saptelea al fiarei era considerat cel mai adesea ca fiind papalitatea. Pana si iezuitul Lacunza insista in interpretarea conform careia desfranata din Apocalipsa este Roma papala si nu, asa cum sustineau in general comentatorii catolici, Roma din trecutul sau viitorul indepartat.
In America, intre 1798 si 1844, atat printre comentatorii non-mileriti cat si printre cei mileriti, continuau sa fie subliniate interpretarile protestante sustinute de secole. Dar a aparut o noua conceptie – ca Babilonul include acum apostazia fiicelor protestante. Adventistii sabatarieni erau in general de acord cu mileritii, desi sustineau ca al optulea cap al fiarei este Roma papala. Este impresionanta aceasta armonie care a durat secole intregi.
Protestantii pastreaza spiritul Babilonului. – De abia dupa Reforma au inceput comentatorii sa sugereze ca "Babilonul" papal, din Apocalipsa 17, este o "mama" si ca are fiice purtand acelasi nume de familie. Exprimandu-si credinta ca anumite organizatii protestante sau in general unirea statului cu Biserica pastreaza unele din caracteristicile si ratacirile papalitatii, ei au inceput sa faca din cand in cand aluzie la ele, numindu-le Antihrist, sau "Babilon". Printre cei care sustineau acest lucru au fost nonconformisti binecunoscuti, ca de pilda Robert Browne, Henry Barrowe, John Milton si, in coloniile din America de nord, aparatorul libertatii, Roger Williams si istoricul baptist Isaac Backus.
Samuel Hopkins, teolog congregationalist, declara ca putine biserici sau persoane protestante s-au desprins cu totul de Roma, "mama tuturor doctrinelor neadevarate, a superstitiei, a infidelitatii si a practicilor abominabile din lumea protestanta".
Marturii din secolul al nouasprezecelea. – In acest secol, diferiti conducatori anglicani si nonconformisti vorbeau despre "mama" catolica si "fiicele" ei protestante care au unele din caracteristicile mostenite de la ea. Hugh M’Neile spunea ca Babilonul cuprinde "totalitatea sistemelor anticrestine ale imperiului de apus". David Simpson, un anglican, sustinea ca Bisericile protestante din "oricare denominatiune" care sunt partase ale spiritului Romei sau care "au instituit doctrine si ceremonii impotriva Evangheliei curate si nealterate a lui Hristos", se vor impartasi de soarta Romei, si isi exprima temerea ca Biserica Angliei ar trebui considerata "fiica cea mare". In America de Nord, la inceputul secolului al XIX-lea, multi scriau cu vehementa impotriva "fiicelor" protestante. Intre acestia era Elias Smith de la Christian Connection, Lorenzo Dow de la metodisti, John Thomas de la Christadelphians, Samuel M. McCorkle de la Discipoli si Isaac T. Hinton de la baptisti.
Milleritii proclama chemarea de "a iesi". – Pe masura ce mileritii intampinau o opozitie tot mai puternica fata de doctrina lor cu privire la a doua venire, multi, atat dintre clerici cat si dintre laici, au fost lipsiti de dreptul de a mai fi membrii acelor biserici. Pe la mijlocul anului 1843, Fitch a inceput sa proclame chemarea: "Iesiti din Babilon". Miller a sovait, dar in septembrie 1844, Joshua V. Himes, un apropiat al lui Miller, a lansat apelul la separare. Milleritii au simtit tot mai mult ca trebuie sa "iasa" din bisericile protestante, fiice ale Biserici Catolice, care erau imbibate cu doctrinele intinate ale Babilonului si care lepadau categoric solia marelui ceas al judecatii lui Dumnezeu pe care se credea ca o vesteste milerismul.
Acesta este fundalul credintei acelor mileriti care au devenit primii adventisti de ziua a saptea, cum ca miscarea milerita vestea solia ingerului al doilea din Apocalipsa 14.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
