Dumnezeul caruia ne inchinam este un Dumnezeu al iubirii. Acest adevar scump inimilor noastre poate fi sustinut cu multe argumente biblice, insa niciunul din ele nu-l poate egala pe cel ce se regaseste in Persoana, Lucrarea si, mai ales, in Jertfa lui Christos.
Ca madulare ale “trupului lui Christos” ( 1 Corinteni 12, 27 ), noi trebuie , de asemenea , sa fim oameni ai iubirii. Insa notiunea de iubire este atat de diferit inteleasa de noi ! Pentru unii a iubi inseamna a nu ura, a nu face rau ( iubire pasiva ! ). Pentru altii- iubirea este inteleasa ca o activitate de caritate in favoarea semenilor ( iubire activa ! ). Alti oameni inteleg iubirea mai nuantat: ei nu se rezuma doar la a face un bine material semenilor aflati in nevoie, ci se gandesc si la binele lor spiritual. Lucrarea in favoarea castigarii de suflete pentru Christos este manifestarea unei iubiri inalte, deoarece mantuirea este infinit mai pretioasa decat orice bine material sau spiritual vremelnic pe care-l poti face cuiva.
Dar cum se manifesta adevarata iubire in conditiile pacatului ? Ce trebuie sa faca un crestin iubitor atunci cand fratele sau de credinta a cazut si se zbate in mrejele pacatului, aducand dezonoare asupra
propriei persoane, asupra bisericii si asupra Numelui lui Dumnezeu ? Cum actioneaza adevarata iubire in acest caz limita ?
Inainte de a descoperi raspunsul corect la aceste intrebari pe deplin justificate, sa observam doua atitudini gresite fata de pacat si pacatos ce pot fi vazute in biserica:
1. Acoperirea pacatelor grave cunoscute, indiferenta totala, lipsa oricarei reactii fata de pacatul vizibil. Si toate acestea, in numele unei iubiri fratesti gresit intelese.
De ce iau cei mai multi o asemenea atitudine? Iata cateva motive:
– Oamenii nu-si dau seama de gravitatea pacatului si de puterea lui de contaminare.
– Ei nu constientizeaza faptul ca binecuvantarile lui Dumnezeu pentru biserica sunt impiedicate datorita acestor pacate tratate cu indiferenta si lipsa de responsabilitate.
– Oamenii nu au curajul moral de a lua atitudine in fata pacatului.
– Nu exista o dragoste reala fata de semenul cazut in pacat. Faptul ca mantuirea lui este in pericol nu impresioneaza pe nimeni.
In mod paradoxal, astfel de oameni, care nu iau atitudine fata de pacatul din biserica, sunt priviti de semenii lor ca fiind oameni deosebit de iubitori si amabili. In acelasi timp, cei care iau atitudine fata de pacat, sunt considerati drept oameni lipsiti de iubire, duri si severi.
“ Cei care au scuzat pacatele comise au fost considerati drept oameni iubitori si amabili, pentru simplul fapt ca nu s-au achitat de o datorie despre care vorbeste Scriptura.
Faptul de a denunta pacatele pe care Dumnezeu mi le descopera mi-a adus prejudicii si am fost acuzata pe nedrept de duritate si severitate. Dar Domnul mi-a poruncit sa vorbesc si nu voi pastra tacerea. Daca pacatele bisericii sunt evidente si servii lui Dumnezeu le privesc cu indiferenta, ei sustin si il indreptatesc in mod virtual pe cel pacatos; ei sunt la fel de vinovati ca si el si atrag disgratia lui Dumnezeu.
Dumnezeu doreste sa intelegem ca neascultatrea si pacatul sunt extrem de odioase in ochii Sai si nu trebuie privite cu usurinta. El ne arata ca atunci cand un pacat este descoperit in sanul poporului Sau, trebuie luate imediat masuri energice pentru ca mania divina sa nu cada asupra intregei adunari.”
E. G. White, "Testimonies" vol.3 ,pag. 265-269, ed. franceza
Asadar, chiar daca cei din jur ne pot considera amabili si iubitori, pentru ca toleram pacatele cunoascute pe care le observam in mijlocul bisericii, Dumnezeu priveste cu totul altfel lucrurile. Asa-zisa amabilitate si toleranta este privita de cer ca o complicitate la savarsirea pacatului. Tacerea, in acest caz, nu e de aur.
2. O alta atitudine gresita ce poate fi observata in biserica este aceea de cautator de greseli. Este extrema opusa -si la fel de condamnabila- a indiferentei fata de pacatul cunoscut.
Cateva motive pentru care unii devin cautatori de greseli:
– Oamenii acestia au un simtamant fals al sfinteniei personale, ceea ce ii face sa ii priveasca cu superioritate pe semenii lor.
– Orbirea fata de propria pacatosenie. Este recunoscut faptul ca unul din efectele pacatului asupra celui ce-l savarseste este orbirea spirituala.
– Mandria, sentimentul superioritatii spirituale fata de semeni.
– Lipsa dragostei. In “imnul iubirii” scris de apostolul Pavel in 1 Corinteni cap. 13, se afirma ca dragostea “acopera totul”. Ce poate sa insemne atunci atitudinea celui care “descopera totul”?
Atitudinea cautatorului de greseli aduce o multime de probleme in biserica:
– Cautatorul de greseli este privit cu neincredere de catre fratii sai de credinta. Cand stii ca in biserica se afla cineva care te spioneaza clipa de clipa pentru a vana o greseala, oricat de minora, increderea intr-o astfel de persoana nu mai poate fi deplina. Dimpotriva !
– In biserica apar rupturi sufletesti intre membrii ei, rupturi care, uneori nu se vindeca niciodata. Unitatea bisericii are de suferit, iar rugaciunea de Mare Preot a Mantuitorului, din Ioan cap. 17, nu poate fi implinita:
“ Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.” ( Ioan 17, 21 )
– Sufletele sincere se descurajeaza iar misiunea bisericii de salvare a sufletelor este mult franata.
In concluzie, atitudinea de a vana greseli si apoi a le populariza, fara a lucra direct cu cel gresit, nu poate fi o atitudine a iubirii. Dimpotriva, ea este inspirata din atitudinea lui Satana, numit de Biblie “parasul” copiilor lui Dumnezeu ( Apocalipsa 12,10 ).
Dar atunci cum se manifesta iubirea adevarata in conditiile pacatului ? Cand semenul tau cade in cursele lui, care este atitudinea recomandata de cer ?
Solutia biblica este cea pe care ne-a lasat-o Mantuitorul in Matei 18, 15-17:
“Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.”
“Reteta” prescrisa de Mantuitorul contine trei remedii ce se administreaza succesiv, in ordinea puterii lor de actiune asupra bolii pacatului. Daca “simptomele” bolii dispar dupa primul remediu, nu mai e nevoie de administrarea celorlalte doua. Iar daca “vindecarea’ nu survine nici dupa administrarea tuturor celor trei remedii, biserica trebuie sa ia masuri radicale, desi neplacute.
1. Lucrarea directa cu cel cazut intr-un pacat oarecare este primul remediu recomandat de Marele Medic. Mustrarea personala, facuta cu tact si iubire, dar si cu fermitate si fara compromisuri, este poate cea mai grea lucrare personala pe care este invitat sa o faca un crestin. Este o lucrare grea deoarece nu e suficient sa-i spui in fuga celui gresit: “ Frate, ai gresit. Pocaieste-te, caci altfel iti vei pierde mantuirea !”
Iubirea adevarata cere mult mai mult decat un simplu avertisment rece. Ea cere castigarea sufletului cazut, incurajarea lui cu gandul ca Dumnezeu inca il iubeste si asigurarea ca biserica nu doreste sa fie rupt un madular din trupul ei.
Mai mult decat atat, iubirea cere ca tu insuti, cel care azi esti chemat sa-l mustri si sa-l castigi pe semenul tau, sa o faci cu umilinta si blandete, caci numai Dumnezeu stie de cate ori ai cazut si tu.
Si oare ce va aduce ziua de maine ?
“Fratilor, chiar daca un om ar cadea vreodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetei. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.”
( Galateni 6,1 )
“Mustrati pe cei ce se despart de voi ! Cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc. De altii iarasi fie-va mila cu frica…” ( Iuda 22-23 )
Multe probleme ale bisericii ar fi rezolvate daca cei indiferenti fata de pacatele ce se savarsesc in jurul lor, dar si vanatorii de greseli, ar folosi acest remediu divin in tratarea bolii pacatului.
2. Lucrarea comuna a 2-3 membri ai bisericii cu cel gresit- este cel de-al doilea remediu recomandat de Mantuitorul.
Metoda aceasta este eficienta numai in cazul in care s-a administrat primul remediu. Este posibil ca cel cazut sa nu reactioneze favorabil fata de mustrarea personala. Dar el poate fi sensibilizat atunci cand vede interes si dragoste din partea mai multor semeni de-ai sai. Lucrarea lor comuna, argumentele care se completeaza reciproc, dar si rugaciunea unita, pot reprezenta un mijloc deosebit de eficient in castigarea celui gresit. Daca insa acesta nu se lasa convins de greseala lui, mai ramane un remediu:
3. Lucrarea bisericii, prin slujbasii ei.
Aici trebuie subliniat faptul ca interventia bisericii nu inseamna obligatoriu indepartarea madularului bolnav din trupul ei. Eforturile bisericii vor fi indreptate spre recuperarea celui gresit, nu spre indepartarea lui. Insusi Mantuitorul subliniaza ideea ca doar in cazul in care cel pacatos nu asculta nici de biserica, doar atunci el trebuie indepartat.
4.“Sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames”- indepartarea madularului bolnav din trupul bisericii. Este o masura dureroasa, radicala, insa necesara. Biserica are nevoie de pastrarea standardelor morale, dupa cum trupul are nevoie de pastrarea sanatatii pentru a putea functiona mai departe.
Dar ce inseamna ca cel pacatos, indepartat din trupul bisericii, sa fie privit “ca un pagan si ca un vames” ? Am intalnit la adeptii unei anumite confesiuni religioase ideea ca cel indepartat din biserica trebuie evitat cu orice pret. El trebuie izolat, pana acolo incat, daca un membru al bisericii s-ar intalni cu el pe strada, sa treaca pe trotuarul celalalt…
Daca vrem sa stim cum trebuie sa ne purtam fata de cei deveniti “pagani si vamesi”, atunci sa luam exemplul Mantuitorului. El a mancat cu vamesii si pacatosii, El a facut tot posibilul ca sa-i atraga din nou la Dumnezeu prin funiile iubirii, El S-a jertfit si pentru vamesi si pacatosi…Aceasta inseamna har … Mult har…
Aceasta este solutia cerului la problema pacatului aparut in biserica. Este o solutie a iubirii, caci ea urmareste recuperarea pacatosului si nu indepartarea lui din trupul bisericii. Este calea cea mai scurta si mai sigura, insa cat de grea ni se pare ! De obicei se sare peste primele doua trepte si se incearca cea de-a treia solutie-cea forte- din reteta Mantuitorului.
Concluzii:
Problema pacatului este o problema de o gravitate deosebita, caci ea poate aduce mult intuneric spiritual peste biserica lui Christos. Cerul urmareste cu mare atentie modul in care copiii lui Dumnezeu isi manifesta dragostea in astfel de situatii.
Capitolul 9 din cartea profetului Ezechiel descrie lucrarea sigilarii finale, in care ingerii vor pune sigiliul lui Dumnezeu pe fruntile tuturor celor ce suspina si gem din pricina pacatelor care se savarsesc in poporul lui Dumnezeu. Sigiliul aprobarii divine nu va fi pus nici pe cei indiferenti fata de pacatele ce se fac in biserica, dar nici pe carcotasii bisericii. El va fi pus doar pe fruntea celor care se consuma, care sufera pentru ceea ce vad si care vor face cu iubire si tact tot ceea ce pot pentru a-l castiga pe cel gresit.
Lori Balogh