Sursa: www.loribalogh.ro
De obicei, cuvintele Mantuitorului ne aduc multa mangaiere si speranta. Dar gasim scrise pe paginile Bibliei si cuvinte rostite de Domnul care ne fac sa simtim fiori. Scopul lor nu este acela de a-l descuraja pe bietul om pacatos, ci de a-l trezi la realitate, de a-l face sa inteleaga faptul ca el poarta permanent cu el o “bomba”ce poate exploda oricand, distrugand multe vieti ale celor din jur, impreuna cu a sa.
Un exemplu de astfel de cuvinte care produc fiori il reprezinta finalul unor parabole cunoscute: "Pilda lucratorilor viei "si "Pilda nuntii fiului de imparat."
“Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai si cei dintai vor fi cei din urma, pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.” ( Matei 20, 16; 22,14 )
Cateva idei, pe scurt, care se desprind din aceasta afirmatie :
1. Lucrarea mantuirii omului are doua etape: chemarea si alegerea .
2. Nu e suficient sa fii chemat, trebuie sa fii si ales pentru a fi mantuit.
3. Atat chemarea , cat si alegerea, sunt lucrari ale lui Dumnezeu , nu ale omului.
4. Cei mantuiti vor fi putini in comparatie cu cei nemantuiti.
5. Diferenta dintre a fi chemat si a fi ales este diferenta dintre moarte vesnica si viata vesnica.
Cuvintele Mantuitorului aduc o lumina suplimentatra asupra problemei mantuirii, insa va invit, de data aceasta, sa intoarcem reflectorul spre noi insine si sa ne intrebam:
In Biserica lui Christos, sunt doar chemat, sau sunt si ales? ( nu e vorba de alegerea intr-o slujba a bisericii ! )
O intrebare incomoda… Greu de raspuns la ea… Dar, pentru a incerca un raspuns personal, trebuie sa patrundem mai adanc in ceea ce a vrut Mantuitorul sa ne spuna prin aceste cuvinte.
Afirmatia socanta si incomoda a Domnului Iisus poate fi interpretata in doua sensuri:
1. Un sens mai larg: chemarea la mantuire a lumii intregi.
Prin Evanghelie, Dumnezeu face intregii lumi chemarea la mantuire. Caile si mijloacele folosite de Providenta sunt diferite. Iov aminteste despre cateva din aceaste cai: visuri, vedenii, suferinta ( vezi Iov 33, 14-19 ). Apostolul Pavel aminteste de lucrarea profetilor ca fiind unul din mijloacele folosite de cer pentru a-i chema pe oameni la mantuire ( vezi Evrei 1, 1-3 ). Scripturile sunt si ele un mijloc folosit in acest sens. Noul Testament adauga, ca mijloc de chemare la mantuire predicarea. In zilele noastre, chemarea la mantuire poate folosi cele mai noi tehnologii: televiziunea, radioul, internetul, satelitul, telefonia mobila etc.
“Plasa” Evangheliei e aruncata peste intreaga lume, insa putine suflete se lasa prinse in ea. Cei mai multi se lasa prinsi in alte “plase”: placeri trecatoare, traditii, necredinta…Cat de des nu auzim afirmatii ca aceasta: “Eu nu-mi schimb credinta stramoseasca, chiar de-ar fi sa mor.” Nu este aceasta o “plasa” in care oamenii se lasa prinsi de bunavoie ? Am auzit cu urechile mele pe o localnica dintr-un sat in care ma aflam, spunand: “Daca fiica mea s-ar marita cu un pocait, mai bine as vede-o moarta !”
Tatal ceresc foloseste orice mijloc de a-i chema pe oameni la mantuire, dar cati raspund ? Putini. Mult prea putini…Chemati sunt toti oamenii, insa alesi sunt doar cei cativa care raspund chemarii.
Cand luam in discutie acest prim sens al termenului “chemat” , rasuflam usurati si gandim: “Ce bine de noi ! Chiar daca cei mai multi au intors spatele mantuirii, noi am raspuns pozitiv. Noi suntem Biserica Lui, noi suntem alesii Lui.”
Daca este cineva care gandeste astfel, e vai de el ! Astfel de ganduri sunt laodiceene si vrednice de a fi mustrate. “Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic ( sunt ales ! ) si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac , orb si gol ( si nu stii ca esti doar chemat ! ).” ( Apocalipsa 3, 17 )
2. Un sens mai restrans: chemarea la intrarea in Biserica lui Christos prin botez. In acest caz, alegerea este lucrarea speciala pe care o va face Dumnezeu la sfarsitul judecatii de cercetare, cand el va spune:
“Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana; cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe." ( Apocalipsa 22,11 )
Referindu-se la aceasta lucrare finala, profetul Maleahi adauga:
“Si veti vedea din nou atunci deosebirea intre cel neprihanit si cel rau, intre cel ce-I slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste.” ( Maleahi 3,18 )
Potrivit acestui al doilea sens, toti membrii bisericii sunt chemati, dar cati dintre ei vor fi alesi ? Cati vor primi pasaportul cu viza , nu pentru o tara ravnita, nu pentru spatiul Schengen, ci pentru intregul Univers creat de Dumnezeu? Intelegem de aici ca Biserica are un rol deosebit: acela de a ne pregati pe noi cei chemati la mantuire sa devenim cei alesi pentru mantuire.
Ne-am obisnuit cu metafora : Biserica este un spital, sau Biserica este un atelier, in care intram pentru a fi vindecati si slefuiti in caracter. Biserica are insa si un rol de carantina, in care ne curatim, ne decontaminam de germenii pacatului, inainte de a putea intra in societatea curata a fiintelor ceresti.
In anul 1969 se incheia misiunea lui Apollo 11, prin amerizarea modulului lunar in apele Oceanului Pacific. Cei trei astronauti, printre care se afla si Neil Armstrong-primul om care a pasit pe Luna-au fost imediat spalati cu dezinfectant si tinuti in carantina vreme de 17 zile, la bordul unui vas american sub stricta supraveghere. De ce? Pentru a se verifica daca nu au fost cumva contaminati cu vreo posibila bacterie in timpul calatoriei lor lunare. Doar dupa ce s-a constatat ca nu erau contaminati, li s-a permis sa ia legatura cu familiile lor.
Daca acestor cosmonauti li s-a facut o atat de stricta inspectie exterioara inainte de a putea veni in legatura cu cei din jur, oare cei alesi sa mosteneasca Imparatia slavei lui Dumnezeu nu trebuie sa fie si ei supusi la o examinare interioara, a caracterului, cu mult mai atenta ? In Imparatia cerurilor nu ni se va permite sa ducem cu noi niciun microb al pacatului, caci el ar putea pune in pericol armonia si fericirea intregului univers.
In Biserica lui Christos intram contaminati cu de tot felul de “tulpini”ale germenilor pacatului. Unii suntem contaminati de gemenele minciunii, altii-al necinstei, al egoismului, al mandriei… Purtatorii de astfel de germeni nu pot intra in atmosfera cerului, caci este scris:
“Nimic intinat nu va intra in ea ( cetatea Noului Ierusalim ceresc ), nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna, ci numai cei scrisi ( alesi ! ) in cartea vietii Mielului."
( Apocalipsa 21,27 )
Decontaminarea de germenele pacatului–iata unul din rolurile esentiale ale Bisericii. Intelegem de ce eliberarea de pacat nu se poate face daca alegem sa stam izolati de Biserica. In acest proces de decontaminare, de curatire a caracterului, exista trei etape:
1. Dumnezeu ne elibereaza de vinovatia pacatului.
Aceasta prima etapa este atat de bine zugravita de psalmistul David in Psalmul 32- psalmul pocaintei lui: “Si Tu ai iertat vina pacatului meu.” ( Psalmul 32, 3-5). Este lucarea cea mai rapida. Cateodata are loc intr-o singura clipa. Te rogi pentru iertare si te ridici un om iertat si fericit. Aceasta nu inseamna insa vindecare completa. Germenii pacatului sunt inca in fiinta noastra si teribila boala a pacatului poate recidiva. Suntem purtatorii germenilor celor mai teribile pacate, fara sa ne dam seama macar. In cel mai bland om se poate ascunde un criminal; in cel mai cuminte om- un posibil desfranat; in cel mai sincer- un posibil tradator.
Cine L-a tradat pe Mantuitorul? Cel care se credea imun fata de tradare. Cu putine ore inainte, Petru afirma plin de incredere in sine: “Chiar daca ar trebui sa mor cu Tine, tot nu ma voi lepada de Tine.”
(Matei 26, 35 ). Nu era Petru destul de sincer ? Desigur ! Dar el nu stia ca este contaminat cu germenele tradarii. El credea ca trecuse de faza chemarii, el se credea deja ales…
Cum a putut David sa comita pacate atat de teribile, el, omul care-L iubea pe Dumnezeu cum putini oameni L-au iubit vreodata? David- tanarul cu par balai care se lupta cu leul si cu ursul si era invingator- nu stia ca poarta in el germenele pacatului desfraului si crimei. A stiut sa biruie fiarele campului, dar fiara din sine insusi nu a putut-o birui. Cand David si-a dat seama ca poarta cu el o bomba cu efect intarziat si ca el, chiar imparat fiind , era inainte de orice un biet om pacatos, a scris frumosii psalmi ai pocaintei 32 si 51.
2. Dumnezeu ne elibereaza de puterea pacatului..
Asa dupa cum in medicina se folosesc vaccinuri pentru a neutraliza germenii activi ai bolii, la fel Marele Medic ne pune la dispozitie un “vaccin” special pentru germenele pacatului – Duhul Sfant. Fara lucrarea Lui, intreaga viata am ramanea niste pacatosi cronici: iertati, dar inca bolanavi si purtatori de virus, oricand putand fi o sursa de contaminare pentru cei din jur.
Si, pentru ca in Imparatia lui Dumnezeu sa nu poata intra nimic intinat, urmeaza si a treia etapa in procesul decontaminarii:
3. Dumnezeu ne va elibera de prezenta pacatului.
De ce e necesara si acesta lucrare ? Raspunsul il avem de la Pavel:
“Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea…Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se imbrace in neputrezire si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire…” ( 1 Corinteni 15, 50.53 )
Lucrarea acesta nu poate avea loc acum, ci la revenirea lui Christos. Este o lucrare atat de complexa, incat numai Creatorul o poate face. Este lucrarea Recreatiunii. Pacatul a patruns in fiinta noastra pana in cele mai intime resorturi , pana la nivelul codului genetic si al reactiilor chimice. De aceea doar mana Creatorului poate opera astfel incat sa fie inlaturate si ultimele urme ale pacatului. Doar atunci putem fi siguri ca lucrarea mantuirii va fi pe deplin realizata.
Istoria biblica este plina de exemple de oameni care s-au oprit la jumatatea drumului, multumindu-se doar cu statutul de chemat la mantuire si crezand ca acest statut este totul. Desi Dumnezeu a avut un plan maret cu fiecare, ei n-au continuat sa urmeze toate etapele mantuirii. Si, desi au fost chemati si au raspuns chemarii, acesti oameni au esuat.
Poporul evreu, chemat din Egipt ca sa fie “lumina neamurilor” ( vezi Isaia 42, 6; 49, 6 ), nu si-a inteles misiunea. El a ramas doar un popor “chemat”, care, in loc sa fie “ales”, a fost lepadat.
Iuda, cel mai capabil dintre ucenicii Domnului, spre care toti priveau cu respect, a fost chemat la o lucrare speciala. Timp de trei ani si jumatate a ramas doar la stadiul de “chemat”, fara sa avanseze la cel de “ales”. Si Iuda a fost lepadat…
Saul, primul imparat al lui Israel, a fost “chemat” de Dumnzeu la o slujire inalta, insa, pentru ca nu a ramas la modestia de la inceput, a ramas doar “chemat”, fara sa fie si “ales”. Exemplul vietii lui Saul ne demonstreaza ce se poate intampla cu un om , initial smerit, sincer si viteaz, dar care nu-I ingaduie lui Dumnezeu sa-l decontamineze de boala pacatului si sa-l scape de “bomba” pe care o purta in interiorul fiintei lui. Acest
om ,alta data umil si credincios, ajunge sa indrepte sulita ucigatoare impotriva celui mai viteaz si credincios slujitior al sau-tanarul David, pentru ca mai tarziu, sa ajunga sa ucida o intreaga cetate preoteasca de oameni nevinovati.
Fiara ascunsa in noi este mai de temut decat orice alta fiara !
De ce vor fi asa de putini alesi ? Asa a hotarat Dumnezeu ? Este El prea exigent ? Nicidecum !
Biblia aduce suficiente dovezi ca “Dumnezeu vrea ca toti sa vina la pocainta” ( 2 Petru 3, 9 ). Profetul Ezechiel ne asigura:
“Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?” ( Ezechiel 18,23 )
Nu Dumnezeu e responsabil pentru numarul mic de oameni alesi. Nu e o predestinatie, nu e vorba de un numar dinainte fixat.. Mantuirea nu e o loterie in care doar cativa, mai norocosi, castiga. Sansa mantuirii este egala pentru toti, insa , din nefericire, multi din cei chemati se opresc la jumatatea drumului.
Biserica lui Christos este unul din mijloacele binecuvantate lasate de cer pantru ca statutul nostru de chemat la mantuire sa se transforme in cel de ales la mantuire. In acesta Biserica, am venit fiecare cu bolile noastre sufletesti, cu “tulpinile” proprii ale pacatului. Am raspuns chemarii, dar ne-am lasat curatiti de Duhul lui Dumnezeu ? Ne simtim eliberati de vina pacatului ? Simtim ca Duhul Sfant lucreaza in noi, eliberandu-ne si de puterea pacatului? Tanjim dupa momentul in care vom fi eliberati si de prezenta lui ?
Ma adresez tie, care citesti aceste cateva randuri modeste: Esti doar chemat sau ai siguranta ca esti si ales ?
A fi chemat inseamna a intra in Imparatia harului lui Christos. A fi ales inseamna a intra in Imparatia slavei Lui. Prima etapa este necesara, dar nu si suficienta. Mantuirea deplina o vor gusta doar cei care strabat drumul mantuirii pana la capat. Alaturi de Domnul …In Biserica Sa…
“De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra, caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Christos. ( 2 Petru 1, 10-11 )
Lori Balogh
