Biserica din Antiohia – o biserica model în misiunea transculturala
Text : Fapte 13:1-12
Subiect : Biserica Misionara
Scop : Sa descoperim caracteristicile Bisericii din Antiohia si sa identificam
trasaturile esentiale ale unei Biserici antrenate în misiunea transculturala
Verset de memorat : Fapte 13 :2
Contextul lectiei
În primul secol al erei crestine orasul Antiohia era o mare metropola, fiind considerat al treilea oras ca marime al Imperiului Roman. Datorita localizarii sale si a cladirilor impunatoare, Antiohia era supranumita „Regina Rasarirului” . Urmarind relatarile evaghelistului Luca, descoperim în acest oras o alata regina : „Biserica din Antiohia” ! Acesta biserica a fost întemeiata prin misiunea celor ce au plecat din Ierusalim în timpul prigoanelor ( Fapte 11:19-21) si prin slujirea lui Barnaba si Saul
( Fapte 11:22-26) . Membrii acestei biserici au avut o viata model, atribuinduli-se pentru întîia data numirea de „Crestini” (urmasi ai lui Hristos). Slujirea si misiunea acesora , a facut ca Biserica din Antiohia sa fie antrenata în misiunea transculturala. Urmarind modelul Bisericii din Antiohia, putem descopri care sunt trasaturile specifice ale unei biserici Misionare.
I. O Biserica Misionara este antrenata în închinare
Închinarea a fost o caracteristica primordiala a Bisericii din Antiohia. Serviciile acestei biserici nu se desfasurau într-o atmosfera de înmormîntare, ci într-una de sarbatoare. Acest fapt a fost constatat de trimisul Bisericii din Ierusalim: Cînd Barnaba a ajuns în Antiohia, a evidentiat ca prima impresie caldura spirituala:
„ Cînd a ajuns el, si a vazut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat si i-a îndemnat pe toti sa ramîna cu inima hotarîta alipiti de Domnul” Fapte 11:23
Într-o biserica misionara, atmosfera este plina de viata , de bucurie si har. Membrii Bisericii din Antiohia erau plini de entuziasm.Acesta nu era creat artificial, ci exprima o traire si-o experienta reala, ce avea ca baza închinarea. Membrii acestei biserici erau uniti în post si rugaciune , timp în care stînd împreuna în prezenta lui Dumnezeu , Duhul Sfînt vorbea fiecaruia .
„Pe cînd slujeau Domnului si posteau , Duhul Sfînt a zis: „Puneti-mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat . Atunci , dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mîinile peste ei , si i-au lasat sa plece „. Fapte 13:2-3
Urmarind aceasta experienta traita de membrii Bisericii din Antiohia, putem spune ca înainte ca o biserica sa se angajeze în misiune, aceasta trebuie sa fie antrenata în închinare.
II. O Biserica Misionara este deschisa pentru altii
Daca Biserica din Ierusalim avea un puternic accent ceremonial, fiind orientata mai mult spre nevoile celor din iterior , Biserica din Antiohia este prezentata a fi o Biserica ce împlinea o slujire practice fiind deschisa pentru oricine era gata sa se pocaiasca.Aceasta a facut ca accentul slujirilor sa nu fie orientat spre ritual, ci spre oameni si nevoile lor.
Aceasta atitudine de acceptare a facut ca cei din Antiohia sa fie gata sa primesca Evanghelia de la niste oameni simpli veniti din Cipru si Cirena, sa-l primeasca pe Barnaba, nu ca un spion al bisericii din Ierusalim ci ca pe fratele lor în Domnul; si mai ales , sa-l accepte si sa-l reabiliteze pe Saul, fostul prigonitor al crestinilor. (Fapte 11:19-26 )
Atitudinea membrilor bisericii din Antiohia nu era una de suspiciune si separare, ci mai degraba de apropiere si acceptare. Asfel îi gasim deschisi pentru Evanghelie, deschisi pentru musafiri(vizita lui Barnaba) , deschisi pentru cei cazuti (Saul), deschisi pentru revelatia lui Dumnezeu (proorocia lui Agab) si deschisi pentru nevoile altora (colecta pentru Ierusalim ) Fapte 11:19-30.
Aceasta deschidere a membrilor Bisericii din Antiohia n-a condus la haos, sau anarhie, ci la o înalta stare de partasie. În ciuda faptului ca erau asa de diferiti , starea de partasie este întîlnita între membrii bisericii , între slujitori si misionari . (Fapte 13:1) Privind tipul de relatii care se realizeaza între membri si atitudinea dominanta a unei biserici , o putem asemana cu : un club, o scoala, un spital,o mînastire sau o familie. În fiecare dintre aceste institutii mentionate , exista un anume tip de relatii. În Biserica din Antiohia , putem spune ca tipul relatiilor era cel de familie .
III. O Biserica Misionara are un orizont larg
Desi membrii Bisericii din Antiohia erau dedicati slujirii din biserica locala, viziunea lor cuprindea responsabilitatea misiunii pentru localitatile din jur si întreaga lume. Daca Biserica din Ierusalim , era concetrata la nevoile celor dinauntru; urmarind exemplul Bisericii din Antiohia , putem spune ca ei aveau ca prioritate pe cei dinafara. Tot ceea ce se petrecea înauntrul bisericii, era de fapt o pregatire pentru a-i sluji pe cei dinafara. Din mijlocul lor au plecat Pavel si Barnaba în prima si a doua calatorie misionara. Iar cînd au aparut probleme între misionari , n-au renuntat la misiune ci au format o noua echpia misionara.(Fapte 15:36-41)
Pentru Biserica din Antiohia , misiunea nu era un program al pastorului sau al comitetului, ci o convingere personala a fiecarui membru, o viziune pe care au primit-o fiecare în parte , prin descoperirea Duhului Sfînt.( Fapte 13:2-3) Privind viziunea, cele mai multe biserici se aseamana astazi cu Biserica din Ierusalim. Pentru a fi angajati în evanghelizarea lumii este însa nevoie sa dobîndim aceiasi perspectiva cu privire la misiune , ca Biserica din Antiohia.
IV. O Biserica Misionara este implicata în slujire
Daca în Biserica din Iedrusalim, numele slujitorilor indica mari personalitati: Petru , Stefan,Filip sau Iacov, în Biserica din Antiohia slujitorii erau persoane obisnuite. Cînd sunt mentionati pentru prima data , (afara de Barnaba venit din Ierusalim), acestia erau persoane complet necunoscute : Simon, numit Niger, Luciu din Cirena si Manaen.(Fapte 13:1 ) Mai mult decît atît; Saul, care a fost considerat nevrednic pentru slujire si primit cu suspiciune la Ierusalim , în Antiohia a ajuns un slujitor cu autoritate.
În Biserica din Antiohia nu-au fost unii care sa slujeasca iar altii , care sa fie slujiti . Ci slujirea era o responsabilitate pe care o purtau si o împlineau împreuna. Desi au fost multe lucruri ce puteau sa-i diferentieze si sa-i împarta, de exempu : Barnaba era evreu, Simon era un om de culoare (negru), Luciu era un emigrant venit dintr-o alta localitate ( Cirena) Manaen facea parte din societatea înalta ( a fost crescut împreuna cu cîrmuitorul Irod), iar Saul fostul marele prigonitor al crestinilor, ei au depasit toate diferentele sociale si rasiale si au format împreuna o echipa.
Acest fapt ne arata ca o caracteristica distincta a unei Bisericii Misionare, este slujirea în echipa.
V. O Biserica Misionara este dedicata pentru evanghelizare
Membrii Bisericii din Antiohia n-au asteptat ca oamenii sa vina la biserica , ci ei s-au angajat sa mearga acolo unde acestia erau. Au pus un mare pret pe misiune si evanghelizare , trimitîndu-i pe cei mai buni dintre slujitori . În acelasi timp au fost partasi misiunii acestora, pentru ca si-au pus mîinile peste cei trimisi,. Prin acest act ei au exprimat nu numai învoire (acord) si transfer de autoritate, ci si dedicare pentru a-i sustine.( Fapte 13:3)
Dedicarea pentru vestirea evangheliei este dovedita de constiinciozitatea cu care misionarii si-au împlinit slujirea. Acestia n-au fost simpli turisti.Ci strabatînd întreaga insula Cipru, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu folosind orice oportunitate. ( Fapte 13 :4-12 ) .Ei au predicat în sinagogile iudeilor si în orice loc unde au fost acceptati. Au vestit evanghelia înaintea oamenilor de rînd sau a celor înaltati în dregatorii. (Fapte 13:7, 14) În slujirea lor n-au acceptat nici un compromis si nici nu au schimbat evanghelia dupa situatiile pe care le-au întîlnit. Ci au condamnat pacatul cu fermitate dar au aratat mila si îngaduinta fata de cel pacatos.
Cînd li s-a închis usa pentru Evanghelie într-o cetate au mers în alta.(Fapte 13:13-14:28 ) Astfel cînd li s-a închis usa în Cipru , au continuat vestirea Evangheliei în Perga, Pamfilia si Antiohia din Pisidia. Chiar si atunci cînd au fost acuzati pe nedrept, respinsi sau împroscati cu pietre nu s-au oprit , ci si-au continuat slujirea în alte localitati : Listra si Derbe . Cîti misionari mai dovedesc astazi aceiasi dedicare fiind gata sa poarte mesajul evangheliei pregatiti sa plateasca acelasi pret ?
VI. O Biserica Misionara lucreaza în puterea Duhului
Este interesant de subliniat faptul ca slujitorii Bisericii din Antiohia , n-au lucrat în puterile lor. De foarte multe ori se mentioneaza ca Duhul Sfînt lucra împreuna cu ei: „ Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt „ (Fapte 11:24) , iar Agab, a anuntat o foamete prin revelatia ce a primit-o tot prin Duhul Sfînt. (Fapte 11:28 ). Dar nu numai el, ci toti membrii bisericii au primit lumina si calauzire pentru desemnarea misionarilor prin aceiasi revelatie a Duhului Sfînt ( Fapte 13:3). Pavel si Barnaba , desi au fost trimisi de biserica, au mers si au predicat în autoritatea Duhului Sfînt.(Fapte 13:4). Cînd misionarii s-au împotrivit puterii întunericului , au au vorbit în aceiasi autoritate . (Fapte 13). Iar credinciosii ce au primit cuvîntul evangheliei prin vestirea misionarilor , erau plini de bucurie si Duhul Sfînt (Fapte 13:52).
În slujirea misionarilor alaturi de prezenta si lucrazea Duhului Sfînt este evidenta si interventia directa a lui Dumnezeu care a ascultat rugaciunea lui Pavel si a lovit cu orbire pe vrajitorul Elima (Fapte 13:11) si a întarit picioarele unui olog din nastere în Listra (Fapte 14:8-10)
În urma acestor lucrari misionarii nu si-au atribuit nici un merit, ci ei au folosit aceste ocazii ca oportunitati pentu vestirea Evangheliei . Cînd oamenii din Liconia voiau sa-i cinsteasca aducîndu-le jertfe ca unor zei , misionarii le-au spus raspicat :
„ Oamenilor , de ce faceti lucrul acesta ? Si noi suntem oameni de aceeasi fire ca voi ; noi va aducem o veste buna , ca sa va întoarceti de la aceste lucruri deserte la Dumnezeul cel viu, care a facut cerul, pamîntul si marea , si tot ce este în ele „.( Fapte 14:15 )
Experenta misionarilor trimisi de biserica din Antiohia ne arata ca desi responsabilitatea misiunii a fost încredintata oamenilor, aceasta nu poate fi împlinita decît prin ajutorul lui Dumnezeu
VII. O Biserica Misionara este interesata de plantarea de noi Biserici
Desi Biserica din Antiohia , a ales, a trimis si asustinut misionari, a fost preocupata în aceiasi masura si de multiplicare, prin deschiderea de noi Biserici. De aceia ei i-ai urmarit pe midsionari si au primit rapoartele acestora , dovedind ca sunt interesati de ceea ce se întîmpla pe cîmpul Evangheliei (Fapte 14:27). Au fost preocupati apoi si de cresterea spirituala a celor convertiti :
„ Dupa ce au propovaduit Evanghelia în cetatea aceasta , si au facut multi ucenici, s-au întors la Listra , la Iconia si la Antiohia, întarind sufletele ucenicilor . El îi îndemna sa staruie în credinta , si spunea ca în Împaratia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri „(Fapte 14 :21-22)
În localitatile unde prin misionarii trimisi a patruns evanghelia, s-a început imediat si un proces de ucenicizare. În scurt timp cei convertiti , au fost numiti „ucenici”. Pe lînga interesul de a forma si creste lideri locali, o alta strategie folosita pentru întarirea si înmultirea noilor biserici , a fost cea a vizitelor repetate. Pavel si Barnaba, sau alte echipe de misiune, vizitau fregvent bisericile înfiintate, oprindu-se pentru mai mult timp acolo unde era cea mai mare nevoie de ei. Pentru ca grupurile de credinciosi nou formate sa continue în credinta si sa se dezvolte ca noi biserici, echipa de misiune a rînduit si ordinat prezbiteri :
„Au rînduit prezbiteri în fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit , i-au încredintat în mîna Domnului , în care crezusera”. Fapte 14:23
Atunci cînd au aparut probleme doctrinare sau de relatii, observam ca Biserica din Antiohia, ca o biserica mama, este preocupata de rezolvarea acestora. Bisericile nou formate n-au fost abandonate si nici n-au fost lasate sa se descurce singure în fata iudaizatorilor. Petru rezolvarea acestei situatii Biserica din Antiohia a hotarît ca Pavel si Barnaba însotiti de un grup dintre ei sa mearga la Ierusalim unde sa gaseasca raspunsul pentru aceasta situatie (Fapte 15:2-3 )Cei din Antiohia n-au lasat ca provocarea luptelor teologice sa fie purtata de bisericile nou înfiintate, ci dupa ce Consiliul de la Ierusalim a luat o hotarîre în acest sens , au mers sa le duca un raspuns clar. (Fapte 15:24-35). Urmarind exempul lor întelegem ca o biserica misionara trebuie sa fie preocupata nu numai de formarea unei noi Biserici , ci si de cresterea , maturizarea si multiplicarea acesteia .
Întrebari pentru discutie
– De ce întîlnim astazi atît de putine biserici care se aseamana modelului Bisericii din Antiohia?
– De ce credeti ca de multe ori sunt trimisi în misiune doar cei care nu-si pot gasi un loc în slujirile din biserica locala?
– Care dintre cele 7 trasaturi ale unei biserici misionare, pot fi considerate punctul forte si punctul slab al bisericii în care slujesti?
– Care sunt domeniile pe care ar trebui sa le întaresti pentru ca biserica în care slujesti sa fie o biserica implicata în misiunea transculturala asemenea Bisericii din Ahntiohia?
