Iochebed – mama lui Moise

De: Ioan Sturz

Evr 11,23
Paul Black:” Cu excepția puterii Duhului Sfant nu există pe pământ o altă putere mai mare decât a unei mame care se roagă. Mamele care s-au rugat au mutat mai mulți munți decât buldozerele. „

Lordul Shaftesbury :”Dați-mi o generație de mame creștine și garantez că în 12 luni voi schimba fața societății.”
Chuck Swindoll:’’Dacă ai fost binecuvântat cu o mamă bună, vei beneficia de asta tot restul zilelor… ”
Când ne gândim la mulți bărbați sau femei cu o credință remarcabilă, vom descoperi că undeva în umbra anturajului lor este o influiență bună a unei mame care a avut o relație strânsă cu Dumnezeu.
Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspră a lumii nu poate șterge.
Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o oră în fiecare zi în rugăciune pt cei 17 copii ai săi. În plus ea lua fiecare copil alături câte o oră în fiecare săptămânăpt a discuta cu el lucruri spirituale
Mergem în Exod 1,6-16.
Copiii lui Israel trăiau în Egipt deși li se promisese țara Canaan.
Ei veniseră din cauza foametei .
Iosif nu intenționase să-i stabilească definitiv aici. „luați și oasele mele de aici”
Este aici ceva curios: ei știau că nu Egiptul era țara promisă, și totuși încă erau aici.
Ei știau că foametea a trecut demult.
Totuși, de ce erau încă aici?
Nu voiau să coboare din barcă.
Nilul oferea siguranță, abundență.
Faraon îi așezase în cel mai bun ținut.
Iar ei au ținut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au rămas în Egipt.
Numai că rămânând acolo și-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.
Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultării.
Revenim la mama lui Moise.
Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credinței:

I. O mamă credincioasă vede ceea ce este cel mai bun în copilul ei.
Ex 2,1-2. Cine credeți că a stabilit că Moise era „frumos” ?
Fără îndoială, mama lui Moise.
Nu concepea, ca acest copil să fie aruncat în Nil.
Ea și soțul ei se gândeau că cine știe dacă nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea. II. O mamă credincioasă își încredin-țează copilul în mâna lui Dumnezeu.
V3-6. Imaginați-vă. Să pui un copil de trei luni într-un sicriaș, sa-l pui pe apa unui fluviu și să pleci de acolo.
De unde știa că mica bărcuță nu se va răsturna? Sau că vreun animal nu ar fi atacat?
De unde putea să știe cine îl va găsi?
Chiar dacă ar fi fost sigură că îl va găsi fata lui Faraon, ar fi fost liniștită?
Păi nu Faraon dăduse porunca?
E adevărat că sora lui era prin apropiere, dar ce putea să facă ea?
Cel mai rau ce putea face ar fi fost să intervină cumva…
Iochebed și-a lăsat băiețelul de 3 luni încredințându-l lui Dumnezeu.
Prin credință a făcut ea acest lucru, și de aceea este menționat în Evr 11.
Părinții lui Moise au spus:”Copilul acesta nu ne mai aparține, el aparține lui Dumnezeu.”
O mamă credincioasă își încredințează copilul în brațul Domnului. III. Credința unei mame credincioase este onorată. V7-10.
Este incredibil; parcă e ca-n filme.
„Viața bate filmul”
Cine putea să-l găsească pe Moise și sa nu-l ucidă. Numai cineva care avea acces la putere.
(Toți băieții evrei erau condamnați la moarte)
Minunea se întâmplă: dă peste el chiar fiica lui Faraon. Exact omul potrivit la locul și timpul potrivit.
Iochebed putea să meargă acum liniștită acasă și să aducă slavă lui Dumnezeu.
Fiul ei de 3 luni nu mai trebuie să moară, ba încă nici nu trebuie să se despartă de el.
Cel puțin o perioadă.
Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită.
Cu profundă recunoștință , ea și-a luat în serios rolul. Era conștientă acum că Dumnezeu are un plan special cu Moise.
Știa că timpul său alături de Moise nu va fi prea lung. (aprox până la 12 ani).
Cu credincioșie a folosit timpul de a semăna și a inocula adevărul cu privire la Dumnezeu și făgăduințele Sale.
Știa că încurând va intra sub influența celor de la curtea lui Faraon, influență care va încerca să-l depărteze de Dumnezeu.
Ea i-a prezentat nebunia idolatriei și l-a învățat de mic să se plece și să se închine viului Dumnezeu.
A venit vremea despărțirii; dus la curte, trecut prin cele mai înalte școli.
Dar lecțiile învățate de la mama sa n-au putut fi șterse.
Întregul viitor al vieții lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel, dau mărturie despre importanța lucrării unei mame credincioase. Nu există o altă lucare care să-i poată sta alături. Într-o foarte mare măsură, mama ține îm mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu dezvoltarea minții și a caracterului, lucrând nu numai pt prezent, ci și pt veșnicie. Ea seamănă semințe ce vor răsări și vor aduce roade fie spre bine fie spre rău. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe pânză un chip frumos, sau a-l dăltui în marmură, ci de a imprima într-un suflet omenesc chipul divin…
Fiecare mamă trebuie să fie conștientă că clipele ei sunt foarte prețioase…
Nu numai că Moise avea să trăiască, dar ea primește din partea Domnului ocazia de a-l educa. ( și încă contra cost).
Tați și mame, dacă nu veți uita niciodată că ei, copiii voștri aparțin Domnului, și veți accepta asta, Dumnezeu va onora această credință așa cum a onorat-o pe a lui Iochebed.
Dumnezeu i-a dat ceea ce ea își dorea cel mai mult: viața fiului său. Dar i-a dat mult mai multe binecuvântări decât și-ar fi imaginat.

Tați și mame, aveți destulă credință ;
-să vedeți ce este mai bun în copiii voștrii ?
-Să-i încredințați în mâna D-lui ?
Dacă da, fiți siguri că Dumnezeu va onora credința voastră.
John Killinger: „ Eu cred în dragostea tuturor mamelor, și în importanța ei în viața copiilor lor.
Ea este mai tare ca oțelul, mai fină decât puful. Și mult mai mai elastică decât cea mai verde mlădiță. Ea vindecă răni, risipește dezamăgiri, și face în stare pe cel mai slab copil să stea în picioare și să facă față problemelor vieții…
Și cred că una din cele mai mari minuni din lume este o mamă care-și revarsă dragostea peste copilul ei binecuvântând lumea cu gingășia atingerii ei și cu lacrimile bucuriei ei.
APEL:..