"Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor." (Matei 18,3)
În ultimul timp se fac eforturi din ce în ce mai susținute pentru conservarea și dezvoltarea conceptului de libertate de conștiință, transpus pentru creștini în libertate religioasă.
Eforturile acestea se materializează fie prin lupte, uneori chiar și de stradă, ca în Egipt, mitinguri sau diferite forme de proteste, fie prin diferite întâlniri cu demers legislativ și uneori constituțional.
Dar ce este libertatea? Oare ține de mediul extern sau este un atribut intrinsec al naturii umane?
Istoric vorbind, libertatea este un element primordial ce acompaniază trecerea omului prin viață, este un atribut al personalității, cu care omul a fost creat, iar în condițiile păcatului, este una dintre metodele prin care Dumnezeu colaborează cu omul. Replica lui Dumnezeu la furia lui Cain, relatată în Geneza 4,7, este reprezentativă în acest sens: „…păcatul pândește la ușă, dar tu să-l stăpânești”.
Deci libertatea are un rol decisiv în salvarea omului și în mântuirea sa. De fapt, cunoașterea de Dumnezeu începe de aici – dacă vreau să fiu salvat, trebuie să fiu liber. Antiteza acestei idei este foarte dureroasă – o persoană dependentă nu va fi mântuită, robia nu face casă cu veșnicia.
Cum pot să fiu liber în condițiile păcatului este provocarea acestei zile, iar, în concluzie, se poate transpune într-un motto al unei vieți ce va avea finalitate desăvârșită în veșnicie.
Lecția oferită de Scriptură poate fi înțeleasă de oricine, chiar și de un copilaș, exemplul oferit de Isus. În afirmația lui Isus se conturează cel puțin trei idei.
1. credibilitatea;
2. slujirea;
3. dependența autentică.
CREDIBILITATEA naște credibilitate, sau încrederea naște încredere, iar omul se simte liber să aleagă. Avem o mulțime de exemple în Biblie, cel mai expresiv fiind cel al tinerei din casa lui Naaman. Totul se pune în mișcare în casa conducătorului ei și chiar în întreaga împărăție din cauza unei captive libere și credibile. Nu-i așa că este paradoxal că un adult ascultă de o copilă, se deplasează într-o țară vasală la glasul ei, deși relațiile diplomatice nu prevestesc nimic bun, iar modul în care urmează să fie întâmpinat sfidează orice protocol?! Dar – minune! – Naaman este vindecat și reușește să își schimbe și filosofia de viață. Biblia nu dezvoltă nimic, nici măcar nu amintește, despre consecințele acestei întâmplări, dar le putem deduce.
Putem să ne gândim la felul cum a fost tratată, privită, chiar și la poziția ei în casă. Totul începe de la credibilitate, de la mesajul ei; mesajul poate fi credibil în gura unui om credibil, iar sursa credibilității sunt moralitatea și adevărul. Libertatea ta se află într-un raport direct cu credibilitatea mesajului tău.
SLUJIREA – uneori îndeplinirea responsabilităților ce îți revin, profeția care te privește în mod direct și adevărul spus din sinceritate pot produce necazuri. Privește la Iosif! În schimbul sincerității lui în destăinuirea viselor profetice pe care le are, primește dezaprobarea fraților lui și chiar mustrare din partea tatălui pentru că nu s-a limitat doar la destăinuire, ci le-a și interpretat. În ciuda micilor incidente, Iosif este gata să meargă să le ducă fraților ceva de mâncare, insistă în căutarea și găsirea lor, înfruntând pericolele unei călătorii lungi și singuratice, iar aceștia, drept recompensă, îl vând unei caravane ce mergea spre Egipt. Ajuns printre străini, duce o viață model, rezistând celor mai tentante ispite și, ca răsplată, este aruncat în temniță. Aici slujește și își dezvoltă capacitățile în condiții vitrege, fiind răsplătit cu uitare pentru ceea ce face. SlujeÈ™te în continuare cu seninătate, în contrast cu tristețea, uneori pe bună dreptate, ce se afla pe chipurile colegilor de temniță, È™i în final are parte de o bucurie imensă. Slujirea îi aduce împlinirea tuturor viselor, cât È™i a profeției din dreptul său. Iosif este cunoscut È™i apreciat datorită slujirii sale.
Dacă vrei să fii liber, slujeÈ™te.
Faraon îi oferă libertatea È™i poziția cea mai înaltă datorită slujirii. O slujire fidelă lui Dumnezeu, o demnitate È™i o moralitate impecabile îți vor oferi libertatea; cât de diversă este această cale È™i cât de paradoxal pare față de ceea ce oferă lumea! Slujire în locul luptei È™i moralitate în locul libertinajului duc înfinal la satisfacție.
DEPENDENÅ¢A AUTENTICĂ‚ – dezvoltarea armonioasă a unui copil nu poate avea loc fără influența directă a părinților lui. De cele mai multe ori, practica a contrazis teoria că alegerile copiilor trebuie respectate indubitabil. Copilul care alege după capul lui nu va bucura inima părinților (face ruÈ™ine mamei sale), spune Solomon (Proverbe 29,15). Da, este paradoxal că un copil, ca să fie liber, trebuie să aibă o dependență autentică față de părinți; neascunzându-le nimic, având încredere în ei È™i arătându-le respect, copiii vor fi în final binecuvântați. Mardoheu, Estera, Daniel, Ezra, Neemia sunt doar câteva personaje biblice care au depins de Dumnezeu pe un pământ străin È™i care au primit recunoaÈ™terea oficială a unor imperii sau monarhi. Dumnezeu te invită la dependență față de El, vino în fața Sa (Matei 11,28-30)!
Ellen White spune că locurile unde libertatea va fi deplină È™i autentică vor fi locurile unde creÈ™tinii vor fi cunoscuți; legile prin care te poți face cunoscut sunt paradoxurile libertății: slujirea, dependența, credibilitatea.
Un imbold pentru această săptămână È™i pentru viața întreagă.
Pastorul Dragoș Mușat
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com
