Ce inseamna libertatea?
Această întrebare a existat dintotdeauna în mintea oamenilor. Filosofi, poeți, teologi, politicieni etc. au încercat să dea o definiție a acestei noțiuni, care să reflecte cât mai just realitatea.
Următoarele citate sunt doar câteva dintre încercările oamenilor de a înțelege ce înseamnă libertate:
„Ce înseamnă, în definitiv, a fi liber? Înseamnă a raționa corect, a cunoaÈ™te drepturile omului È™i, cunoscându-le, a le apăra în acelaÈ™i fel.” – Voltaire, gânditor francez
„Libertatea este un element necesar oricărei societăți bine orânduite, fiindcă fără ea nu se poate vorbi de moral, nici de responsabilitate. Și îndeosebi e necesar oricărei democrații, de vreme ce fără libertate nu poți fi suveran.” – Emile Littre, filozof francez
„Sufletul libertății este dragostea de lege.” – Friedrich Gottlieb Klopstock, poet È™i scriitor german
„Cu cât ne bucurăm de mai multă libertate, cu atât mai mare este responsabilitatea pe care ne-o asumăm față de noi, precum È™i față de ceilalți.” – Oscar Arias Sanchez, preÈ™edintele Republicii Costa Rica
„Libertatea desăvârÈ™ită este în ascultarea de Legea lui Dumnezeu.” – Ellen White, autoare inspirată
De asemenea, Biblia definește clar acest concept, accentuând ideea că, fără Dumnezeu, nu există libertate.
„Veți cunoaÈ™te adevărul, È™i adevărul vă va face slobozi… Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8,32.36)
„Dar cine îÈ™i va adânci privirile în legea desăvârÈ™ită, care este legea slobozeniei, È™i va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1,25)
„Căci Domnul este Duhul; È™i unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” (2 Corinteni 3,17)
„Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu facețidin slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5,13)
O expunere complexă a libertății o găsim în pilda robului nemilostiv (Matei 18,21-35), pe care Domnul Isus Hristos o folosește pentru a prezenta tendințele nefericite pe care le pot avea oamenii în relația cu semenii lor. Pilda, în dorința ei de a transmite atitudinea lui Dumnezeu față de om, poate fi înțeleasă și prin prisma libertății.
De fapt, cred că putem distinge cel puțin opt adevăruri incontestabile despre libertate din acest cadru biblic.
1. Adevărata libertate nu este exterioară, ci interioară.
Cel mai profund sens al libertății l-am observat în relatările oamenilor despre propriile suferințe. Unii oameni și-au petrecut o parte din viață în detenție și oprimare. La modul real, ei au avut parte de închisoare, constrângere, violență, lipsa hranei și chiar de imposibilitatea satisfacerii unor nevoi elementare de supraviețuire, trăind în condiții improprii vieții normale. În astfel de condiții, cum au reușit acești oameni să-și păstreze credința? Ei au descoperit secretul – Libertatea interioară nu poate fi îngrădită de răutatea oamenilor sau de alți factori externi. Această Libertate pe care ți-o dă relația cu Divinitatea poate atinge culmile desăvârșirii.
2. Oamenii nu vor înțelege libertatea dacă nu au înțeles prețul ei.
În pilda amintită de Domnul Isus Hristos, libertatea costă cât omului i-ar trebui sute de ani ca s-o plătească. Acest preț inestimabil poate fi foarte bine comparat cu vina, datoria care a condus la eventualitatea privării de libertate. Cert este că omul care acumulează mari datorii într-un timp scurt nu poate ierta atât de ușor pe cineva care-i este dator destul de puțin. Prețul libertății și realitatea datoriei se află în raport de proporționalitate.
3. Iertarea este un factor care favorizează libertatea.
Cineva ar putea să trăiască în libertate, dar, din cauza sim țământului apăsător de răzbunare, să nu se simtă liber, să nu-și poată trăi libertatea. Gândul răzbunării este copleșitor, te subjugă, alungă pacea și orice gând bun, iar când devine rațiunea de a exista, te distruge puțin câte puțin. Iertarea, în schimb, îți dă forța să lași în urmă tot ce te-a afectat și să mergi mai departe.
„Iertarea este cheia către acțiune și libertate” (Hannah Arendt).
4. Libertatea este strâns legată de dragoste.
Dragostea, în contextul libertății, devine începutul și desăvârșirea libertății; însă dragostea devine și cuprinsul, acel cuprins care îmbrățișează libertatea.
5. Poți pierde libertatea ta, dar să o promovezi pe a altora; în felul acesta vei ieÈ™i în câÈ™tig – aceasta este noblețea.
Poți câștiga libertatea pentru tine, dar și pentru alții; ești în avantaj – aceasta este înțelepciunea.
Poți câștiga libertatea pentru tine, dar s-o pierzi pe-a altora; ești în pierdere – aceasta este parte a naturii umane egoiste. Poți pierde și libertatea ta, și libertatea altora; ești pierdut? 6. Cel mai important lucru nu este dacă pierzi sau nu libertatea, ci pentru ce pierzi libertatea, motivul pierderii.
Conștiință și Libertate nu este doar o sintagmă, o instituție, un simplu slogan. Dacă ai conștiință și libertate, poți avea totul. Dacă ai libertate, dar nu conștiință, ai pierdut totul. Dacă ai pierdut libertatea, dar ai conștiință, ai câștigat totul.
7. Cel mai mare pericol pentru 2011 nu este pierderea libertății religioase de care ne bucurăm.
Chiar dacă libertatea de care tot vorbim este fragilă și s-ar putea spulbera, nu aceasta ar trebui să fie temerea noastră cea mai mare. Cel mai mare pericol este să avem libertate, dar să nu conștientizăm valoarea ei: Să o considerăm ca pe ceva perimat sau ca pe ceva ce ni se cuvine de drept; să nu folosim timpul dat de Dumnezeu pentru a transmite solia eliberării din păcat prin Isus Hristos. Acesta este adevăratul pericol: Să ai libertate, dar să nu te bucuri de eliberarea altora.
8. Libertatea se învață, se trăieÈ™te, nu se moÈ™teneÈ™te.
Adevărata libertate necesită o înțelegere amplă a iertării, a dragostei, deci a lui Dumnezeu. Cu cât Îl înțelegem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult vom înțelege gravitatea vinei noastre și puterea dragostei Lui. Există probabilitatea să ai libertate religioasă, dar să nu ai libertatea pe care ți-o dă religia. Prima – libertatea religioasă – ține de oameni și împrejurări. Cea de-a doua – libertatea pe care ți-o dă religia – ține de o decizie. Libertatea promisă de Sfânta Scriptură a fost valabilă atâtîn vremuri de prigoană, cât și în vremuri de libertate.
Este de fapt oferta lui Dumnezeu făcută prin Domnul Isus Hristos. Dumnezeu a luat decizia, rămâne ca eu să spun DA, vreau să fiu liber în libertate. Ferice de acel cămin căruia Dumnezeu îi dă libertate!
Ferice de cel care o înțelege!
Ferice de cel care o împărtășește,
De cel care a învățat să ierte pentru că și el a fost iertat,
Să iubească pentru că și el a fost iubit!
Ferice de cel care a avut datorii mari,
Dar care a fost iertat!
El poate fi învățat ce înseamnă libertatea.
Ferice de cel care a avut datornici mici
Și pe care i-a iertat!
Înseamnă că a învățat (a trăit)
Adevărata libertate.
Pastorul Nelu Burcea
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com
