Un colonel de securitate din timpul vechiului regim comunist, facea o comparatie intre marxism si crestinism, afirmand urmatoarele : “ Punctul slab al marxismului este ca ofera totul in viata aceasta, in timp ce , in viata viitoare nu ofera nimic. Crestinismul, dimpotriva, nu ofera nimic in viata aceasta, insa ofera totul in viata viitoare.“
M-am gandit la aceasta afirmatie si am constatat ca ea contine, asemenea cuvintelor sarpelui din Eden, mare parte adevar, dar la fel de multa minciuna.
Cei ce ati trait in vremea regimului comunist va amintiti, desigur, de cozile uriase la alimentele de baza, de frica permanenta, de constrangerile de tot felul, de benzina rationalizata si cate altele. Nici pe departe, marxismul nu ne oferea totul in aceasta viata. Cat priveste viitorul-nici o speranta.
Afirmatia ca crestinismul nu ofera nimic in aceasta viata, este iarasi neadevarata. Numai cel care traieste experienta unui crestinism autentic poate confirma de cate binecuvantari are parte chiar in aceasta viata. Oare pacea sufleteasca, bucuria mantuirii, asteptarea unei lumi noi si mai bune, dragostea pentru frumos si adevar, toate acestea nu sunt valori mai mari decat o locuinta la bloc, o cartela de alimente si un serviciu pe santier ?
Colonelul a spus, insa, si un adevar : crestinismul ofera totul in viata viitoare. Biblia ii da perfecta dreptate.
Apostolul Pavel, scriindu-le crestinilor din Colose, confirma cele spuse de colonel :
“ VOI AVETI TOTUL DEPLIN IN EL… “ Coloseni 2,10 p.p.
Prin credinta,noi avem totul inca de pe acum. Insa nu ni s-au dat in maini pentru ca sa le pipaim cu mainile noastre, sa le sorbim cu ochii nostri, sa le auzim cu urechile noastre. Sunt ale noastre, in Isus Hristos, Domnul nostru, inca de pe acum. Ni se vor da , insa, pe deplin in ziua innoirii tuturor lucrurilor, pe un Pamant Nou, pentru a ne bucura de ele si a le stapani pe vecie. Viata cea vesnica, Noul Pamant, impreuna cu tot ceea ce un Tata iubitor a pregatit sa daruiasca celor mantuiti prin Jertfa de pe cruce, presupune niste OAMENI NOI, care sa stie sa aprecieze si sa foloseasca just ceea ce vor fi primit.
In aceasta ocazie va propun sa descifram semnificatia afirmatiei potrivit careia, in viata viitoare, cei salvati vor primi totul in mod deplin.
Cele doua cuvinte : TOTUL si DEPLIN, folosite de Pavel, ne transmit un mesaj cat se poate de clar ( cel putin pentru mine este foarte clar !), si anume ca, in viata viitoare, nu va exista nici o nevoie a fiintei omenesti, indiferent de ce natura ar fi ea, pe care Dumnezeu sa nu o implineasca in mod deplin. Paharul nu va fi umplut pe jumatate, ci va fi plin incat va da peste el.
Poate ca cineva se va intreba : “ Bine, dar ce garantie am ca asa se va intampla ? Nu vom fi oare inselati, cum am fost inselati de atatea teorii si filozofii in aceasta viata ? “ Un comandant cu stele pe umar imi spunea, pe cand imi satisfaceam stagiul militar : “ Voi, crestinii, traiti intr-o lume iluzorie. Va imaginati o lume ideala, insa ea nu exista. “
Ei bine, exista undeva vreo garantie ca exista o asfel de lume perfecta si ca, la timpul hotarat de Dumnezeu, ea ne va fi data ?
Da ! Garantia exista deja de doua milenii si poate fi rezumata foarte concis in cuvintele apostolului Pavel scrise crestinilor din Roma :
“ El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, CUM NU NE VA DA FARA PLATA, IMPREUNA CU EL, TOATE LUCRURILE ? “ Romani 8,32
Intr-adevar, Jertfa lui Hristos este garantia suprema ca , pe Noul Pamant, in viata viitoare, vor fi implinite toate nevoile fundamentale ale fiintei umane.
Care sunt aceste nevoi ? Daca am lua in considerare piramida lui Maslow (psiholog american), fiinta umana are cinci nevoi fundamentale. La baza piramidei se afla nevoile fiziologice: hrana, apa, imbracamintea, adapostul si altele de aceeasi natura. Urmeaza apoi nevoile emotionale, cele sociale, intelectuale, pentru ca in varful piramidei sa se afle nevoile spirituale. Eu nu le voi lua in ordinea stabilita de psihologi, ci intr-o ordine personala.
1.Nevoia de Dumnezeu
Se spune ca omul, in starea lui decazuta, are in interiorul fiintei lui un gol imens, in forma de Dumnezeu. Probabil ca aceasta constatare l-a inspirat pe Richard Wurmbrand, un evreu devenit crestin, sa scrie cartea ‘Umple-ti vidul !’.
Cu catva timp in urma, am vazut un documentar despre viata unui cuplu de homosexuali. Filmul m-a tulburat pentru tot restul vietii, nu doar prin ceea s-a putut prezenta din viata lor de zi cu zi, cat mai ales prin afirmatia facuta de unul din cei doi. Erau amandoi bonavi de SIDA si isi traiau ultimele zile de viata. Unul din ei marturisea : “ Lucrul cel mai trist este ca am trait degeaba, fara sa realizez nimic in viata. “ Ambii aveau un mare gol sufletesc, cu care , probabil deja au coborat in mormant.
Nevoia de Dumnezeu este, dupa parerea mea, cea mai mare si mai urgenta nevoie a fiintei umane. Nevoia aceasta nu trebuie sa o punem pe seama unei programari voite din partea lui Dumnezeu, atunci cand l-a creat pe om. Mai degraba ea este o consecinta fireasca a statutului de fiinte create pe care-l avem. Am vazut oameni maturi care au fost abandonati de parintii lor in copilarie si care, desi aveau proprii lor copii, inca isi mai cautau parintii. Nu pentru ajutor, ci doar din nevoia de a-i cunoaste, de a-si gasi propria identitate. Omul are nevoie de Dumnezeu pentru a gasi raspuns la unele din cele mai importante intrebari ale conditiei umane : “ CINE SUNTEM si DE UNDE VENIM ? “
Creatorul nostru a venit in intampinarea acestei nevoi chiar in aceasta viata. Prin Cuvantul Scripturii, prin glasul constiitei, prin limbajul naturii, prin prezenta Duhului Sfant in viata noastra, dar si prin experientele vietii, El coboara in viata noastra si implineste aceasta mare nevoie a omului- nevoia de Dumnezeu. Nu Il vedem pe Dumnezeu, dar Ii simtim prezenta in cele mai diferite momente din viata ; nu putem, deocamdata, sta fata in fata cu El, dar Ii auzim adeseori glasul care ne incurajeaza, sau ne indreapta caile, gandurile, orientarea. In viata viitoare, nevoia de Dumnezeu va fi implinita la cel mai inalt nivel posibil. La superlativ. Iata cateva marturii ale Bibliei in acest sens :
“ Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos ( oglinzile din acea vreme se confectionau din metale lustruite ce dadeau o imagine intunecoasa !), dar ATUNCI VOM VEDEA FATA IN FATA. Acum cunoastem in parte, dar ATUNCI VOI CUNOASTE PE DEPLIN, dupa cum si eu am fost cunoscut pe deplin.” 1 Corinteni 13,12
“ EL VA LOCUI CU EI si ei vor fi poporul Lui si DUMNEZEU INSUSI VA FI CU EI. EL VA FI DUMNEZEUL LOR. “ Apocalipsa 21,3
“ EI VOR VEDEA FATA LUI si Numele Lui va fi pe fruntile lor. “ Apocalipsa 22,4
Acolo, traind in nemijlocita prezenta divina, o viata atat de lunga cat viata lui Dumnezeu Insusi, imensul gol sufletesc pe care atat de multi oameni nu au aflat inca cum sa-l umple, va fi umplut pe deplin. Si pentru vesnicie !
2. Nevoia de comunicare
Omul a fost creat o fiinta sociala si sociabila. “ Nu este bine ca omul sa fie singur ! “-aceasta a spus Creatorul in ziua cand l-a adus la existenta. Si ceea ce a spus El atunci ramane valabil pentru vesnicie, caci face parte din natura umana.
Omul a fost creat cu nevoia de a comunica cu alte fiinte inteligente. Este si motivul pentru care Dumnezeu a pregatit celor mantuiti, pe langa frumusetile de nedescris ale Noului Pamant, si o cetate- Noul Ierusalim. Si ce cetate ! Dupa aprecierea unor cercetatori ai Bibliei, Noul Ierusalim va avea marimea Frantei actuale. Ideea de cetate ne trasmite, pe langa altele, si promisiunea ca nevoia de comunicare va fi pe deplin implinita. Vom putea comunica nemijlocit, deschis, fara complexe, atat cu Tatal nostru ceresc, cat si cu fiintele inteligente create de Dumnezeu din intregul Univers. Vom putea discuta, ‘la gura sobei’, cu oameni rascumparati din toate generatiile, cu ingerii, cu locuitorii altor lumi. Le vom impartasi din trairile noastre din viata aceasta ; le vom povesti din experientele noastre cu Dumnezeu si ii vom invata cat de adanca a fost groapa din care ne-a scos Mantuitorul si cat de profunda a fost dragostea Lui pentru noi. La randul lor, locuitorii Universului ne vor invata o multime de lucruri pe care le-am fi stiut si noi daca nu am fi cunoscut tragedia pacatului. Astept cu nerabdare clipa in care voi sta fata in fata cu ingerul meu pazitor, acela care m-a vegheat pe tot parcursul vietii. Sunt convins ca avem multe sa ne spunem!
3. Nevoia de cunoastere
Aceasta nevoie este sadita de Creator in fiecare dintre noi. Daca unii oameni se pare ca nu o au, aceasta se intampla pentru ca acei oameni au reprimat-o, au neglijat-o si au innabusit-o, dand prioritate altor lucruri.
Cu aproape trei mii de ani in urma, inteleptul imparat Solomon declara :
“ Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc in intelepciune tot ce se intampla sub ceruri. Iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fii oamenilor. " Eclesiastul 1,13
Nevoia de cunoastere face parte din nevoile intelectuale ale omului. Ca fiinte inteligente, avem sadita in noi o permanenta sete de cunoastere pe care, in conditii normale, cautam permanent sa o satisfacem. Si aceasta, chiar daca, datorita pacatului, noi folosim doar o mica parte din potentialul creierului nostru ( unii spun ca, in mod obisnuit, omul se foloseste doar de opt pana la douazeci de procente din intreaga capacitate intelectuala).
In viata viitoare se vor deschide campuri nelimitate de cunoastere . De la legile care guverneaza lumea atomului, pana la cele care conduc miliardele de galaxii ( astronomii afirma ca au numarat pana acum, cu mijloacele existente, peste o suta de miliarde de galaxii !), cei mantuiti vor putea admira si studia intelepciunea lui Dumnezeu in frumusetea desavarsita a naturii de pretutindeni.
“ Toate comorile Universului vor fi deschise spre studiul mantuitilor lui Dumnezeu. Neancatusati de moarte, ei isi vor lua zborul neobosit catre lumile indepartate- lumi care au fost miscate de durere la vederea necazului oamenilor si au tresaltat in cantari de bucurie la vestea despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii Pamantului vor ajunge partasi la bucuria si intelepciunea fiintelor necazute in pacat. Ei se vor impartasi din comorile de cunostinta si intelegere castigate prin veacuri si veacuri din contemplarea lucrarilor lui Dumnezeu. “ Tragedia Veacurilor, pag. 592
Ma intreb: acei crestini, care in viata aceasta nu dovedesc nici o sete de cunoastere , multumindu-se doar cu implinirea unor nevoi banale ( ce mananc, cum dorm, cat mai costa intretinerea s.a.), cum se vor simti pe Noul Pamant, unde vor fi provocati la o cunoastere permanenta ? Se vor simti oare in largul lor ?
Suntem fiinte inteligente, si placerea suprema a inteligentei este cunoasterea. Aceasta nu se dobandeste fara efort, uneori mai intens decat efortul fizic. Ma intreb din nou : Ce vor face acolo aceia care nu se obisnuiesc inca din aceasta viata sa-si foloseasca puterile mintii ?
Ignorantii, fie ca nu vor ajunge pe Noul Pamant, fie ca vor avea de recuperat o multime de examene de corijenta pierdute in aceasta viata.
4. Nevoile emotionale
In viata viitoare vom iubi si vom fi iubiti. Lucrul acesta este sigur. Un Dumnezeu al iubirii ne va implini la superlativ aceasta nevoie emotionala. Dar va pun o intrebare care poate va va intriga pe unii din voi : In viata viitoare se va mai plange ? Vor mai fi regrete ? Raspunsul meu este ca da, se va mai plange si vor fi si regrete. Poate ca vi se pare o erezie acest gand, dar haideti sa intelegem mai profund realitatile viitoare !
Mantuitorul ne-a spus ca, la revenirea Sa in slava, “ din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat, si altul va fi lasat ; din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, si alta va fi lasata ; si din doi insi care vor fi in acelasi pat, unul va fi luat, si altul va fi lasat. “ Luca 17,34 Mesajul este ca revenirea Domnului Hristos va produce despartiri vesnice. Vor fi, poate, membrii ai aceleiasi familii care vor fi despartiti pentru vesnicie. Nu pentru ca asa doreste Dumnezeu, ci pentru ca asa au ales oamenii. In final, Dumnezeu nu va face altceva decat sa respecte alegerea fiecaruia. Vor fi despartiri intre prieteni, rude, colegi…
Credeti ca, cel putin la inceputul vietii viitoare, cei mantuiti nu vor plange pentru cei dragi care nu vor fi cu ei ? Credeti ca la revenirea lui Hristos ni se vor sterge creierele, ramanand amnezici pentru vesnicie ? Ii vom uita pe cei dragi, care nu se vor bucura de adevarata viata, inca din prima clipa a vesniciei ?
Eu nu cred lucrul acesta. Ar fi inuman ! Nu ne-am mai putea numi oameni daca i-am uita pe cei dragi din prima clipa si daca nu am simti durere pentru cei pierduti care nu se vor putea bucura impreuna cu noi. Argumentul pentru aceasta afirmatie il gasim tot in Cuvantul lui Dumnezeu :
“ EL VA STERGE ORICE LACRIMA DIN OCHII LOR . Si moartea nu va mai fi. Nuva mai fi nici tanguire, nici tipat nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. “ Apocalipsa 21,4
Cand, in care moment al vesniciei, spune Biblia ca Dumnezeu va sterge lacrimile ce vor mai brazda obrajii celor mantuiti ? Ne raspunde versetul 2 din acelasi pasaj biblic-dupa coborarea pe Noul Pamant a cetatii Noului Ierusalim. Cand va avea loc acest eveniment ? La sfarsitul mileniului.
Revenirea Mantuitorului nu ne va transforma in niste fiinte insensibile, cu inimi de piatra, care vom asista indiferenti la judecarea celor pierduti. Dimpotriva, cel putin in timpul mileniului, vor mai fi regrete si lacrimi. Regrete pentru toate ocaziile pierdute de a face ceva pentru salvarea semenilor nostri, regrete pentru ocaziile pierdute in propria crestere spirituala, regrete pentru ceea ce am fi putut face si nu am facut. Revenirea lui Isus va pecetlui pentru vesnicie alegerile facute acum si aici. In viata viitoare vom putea face multe, dar nu vom putea recupera ceea ce putem face in aceasta viata.
Totusi, Dumnezeu nu va reprosa nimic niciunuia din cei mantuiti. Daca nu credeti lucrul acesta, cititi Pilda fiului risipitor relatata in Luca 15 ! Nu numai ca nu ne va reprosa nici una din neimplinirile noastre, dar El Insusi Se va pleca spre fiecare dintre copiii Sai rascumparati si le va sterge lacrimile, va alina durerea despartirii de cei nemantuiti, si va umplea golul aparut in sufletele lor prin despartirea de cei dragi. Dragostea Sa va gasi mijloacele cele mai potrivite pentru a ne alina de orice pierdere, astfel incat vesnicia sa o putem trai in deplina pace, bucurie si fericire. Chiar daca vor fi lacrimi si regrete la inceputul vesniciei, ele nu vor dura vesnic. Nevoile emotionale ale oricarei fiinte omenesti vor fi implinite la maximum, si doar in ceea ce priveste latura pozitiva a lor.
5. Nevoia de spatiu
Este o nevoie reala a oricarei fiinte, nu doar a omului. Din nefericire, aparitia pacatului ne-a inghesuit pe aceasta planeta mica. Dupa cataclismul potopului biblic, criza spatiului s-a acutizat prin micsorarea suprafetei uscatului, ea reprezentand acum aproximativ o treime din suprafata totala a Pamantului. Foamea de spatiu o resimtim pe masura ce creste populatia globului. Si daca , la cele peste sase miliarde de oameni, cat numara astazi populatia lumii, se resimte aceasta criza a spatiului, ma intreb : ce se va intampla cand populatia se va dubla, sau se va tripla ?
De ce oare ne simtim atat de bine pe varful unui munte, sau pe tarmul marii ?
Pentru ca acolo, cel putin acolo, avem implinita nevoia de spatiu.
Un amanunt ce merita sa fie subliniat : cand apostolul Ioan vorbeste in Apocalipsa despre Noul Pamant, el face o afirmatie interesanta.
“ Apoi am vazut un cer nou si un Pamant Nou, pentru ca cerul dintai si Pamantul dintai pierisera, SI MAREA NU MAI ERA. “ Apocalipsa 21,1
Pornind de la aceasta afirmatie, unii au tras concluzia ca pe Noul Pamant nu vor mai exista mari, lacuri, poate nici chiar ape curgatoare. Ar fi trist sa se intample asa ceva. Apele, indiferent de modul in care sunt organizate, isi au rolul si frumusetea lor in armonia Creatiunii. Cand Ioan scrie in Apocalipsa ca “ marea nu mai era “, sensul real al cuvintelor lui este acela ca “ MAREA ACEEA NU MAI ERA. “ Ceea ce vrea sa ne spuna Biblia nu este ca pe Pamantul cel Nou nu vor mai fi intinderi de ape, ci ca aceste intinderi nu vor mai fi asa de mari ca astazi, cand marile si oceanele lumii ocupa circa doua treimi din suprafata globului. Aceasta proportie intre suprafata ocupata de apa si cea ocupata de uscat nu a existat la Creatiune, ci a aparut in urma potopului. Uriasele cantitati de apa ajunse pe pamant in urma ‘ruperii stavilarelor cerului’, si prin deschiderea ‘izvoarelor adancului’, au dat nastere intinselor suprafete ale marilor si oceanelor lumii.
Cand Creatorul va reinnoi Pamantul nostru, El va restabili proportiile armonioase de la inceput, si astfel spatiul nu va mai fi o problema. Si de ce ar mai fi o problema din moment ce intregul Univers va sta la dispozitia celor Mantuiti ?
6. Nevoia de timp
Cat de acut simtim aceasta nevoie ! Viata nu ne ajunge sa realizam tot ce ne-am propus ; zilele ne lasa impresia ca se scurteaza ; orele devin minute, iar minutele –secunde. Iar noi traim aceasta drama a lipsei de timp cu atat mai mult cu cat descoperim in adancurile fiintei noastre o sete inexplicabila de eternitate.
Dumnezeu a pus in inima noastra “ GANDUL VESNICIEI “ ( Eclesiastul 3,11), de aceea viata viitoare va fi o viata vesnica, in care nevoia de timp a omului va fi implinita la superlativ. Va fi o viata cat viata lui Dumnezeu ! Si vom avea nevoie de o astfel de viata, pentru a cunoaste toate minunile Universului.
Am facut un calcul simplu : daca am numara cele peste o suta de miliarde de stele din Calea Lactee (galaxia noastra), cate una pe secunda, am avea nevoie de aproximativ trei mii de ani. Doar ca sa le numaram ! Cat timp ne-ar trebui sa le vizitam ? Dar ca sa le cunoastem indeaproape ? Si este vorba doar de galaxia noastra ! Astronomii spun ca au descoperit pana acum peste o suta de miliarde de galaxii. Daca fiecare din aceste galaxii ar avea tot atatea stele cat are Calea Lactee, ne-ar trebui, doar ca sa le numaram, trei sute de mii de miliarde de ani ! Acestea sunt, intr-adevar, cifre astronomice ! Si la propriu, si la figurat!
Am putea vorbi, de asemenea, despre nevoia de exprimare, de comemorare,si de multe alte nevoi fundamentale ale fiintei umane.
Dar, oricat de multe ar fi ele, avem promisiunea clara a Cuvantului lui Dumnezeu :
“ Dumnezeu ne va da, fara plata, impreuna cu El ( Hristos ), TOATE LUCRURILE". Romani 8,32 u.p.
In fata unei asfel de perspective, ma intreb si te intreb :
De ce oare nu ne ridicam ochii de la maruntele si pamantestile noastre probleme spre orizonturile luminoase ale lumii celei noi, pe care Tatal nostru ceresc este nerabdator sa ne-o ofere ?
De ce ne mai impiedicam unul de altul, de ce ne mai poticnim in propriul nostru egoism, de ce ne mai lasam doborati de rautatea altora, cand o lume infinit mai buna este gata sa intre in scena ?
Tu ce zici ? De ce oare ?
Lori Balogh
