Acelora care sunt familiarizati cu continutul Bibliei, pasajul pe care il propun spre o intelegere mai aprofundata, li se va parea foarte cunoscut. Este vorba de Epistola catre Evrei, cap.11, versetele 8-10 :
“Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce.
Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte.
CACI EL ASTEPTA CETATEA CARE ARE TEMELII TARI, AL CAREI MESTER SI ZIDITOR ESTE DUMNEZEU.”
Sunt aproximativ patru mii de ani de cand Dumnezeu ii spune lui Avraam : “Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata…” Geneza 12,1
“Si Avraam a plecat, cum ii spusese Domnul…” Geneza 12,4
Nu este asa ca pare foarte simplu ? Dumnezeu ii spune : “Iesi !, si Avraam pleaca.
Nu gasim nici o impotrivire, nici o scuza, nici macar vreo negociere ca in cazul chemarii lui Moise. Totul se petrece cat se poate de simplu : Dumnezeu porunceste si omul asculta. Fara impotrivire, fara comentarii, fara scuze, fara negocieri…Aceasta este credinta adevarata !
Ma intreb : Ce l-a putut determina pe Avraam sa faca aceasta schimbare radicala in viata lui ? Daca tinem seama de niste realitati legate de viata lui Avraam, gestul sau pare si mai uimitor, iar credinta sa si mai profunda. Atunci cand cititi sau va ganditi la gestul sau de a parasi locurile natale pentru a locui intr-o tara departata si cu totul straina, luati , va rog, in considerare urmatoarele lucruri :
1. Avraam nu mai era tanar. Aceasta inseamna ca el nu mai era atat de usor adaptabil, nu mai era la fel de entuziast, de dornic de aventura, de insetat de calatorii ca in tinerete. Avea deja o varsta. Nu stim cati ani avea cand a parasit cetatea Ur, dar cand a plecat din Haran, avea deja 75 de ani. Nu era un batran pentru acele timpuri, dar nici tanar nu mai era.
2. Avraam avea multe rude in cetatea Ur. Or, se stie ca legaturile de familie sunt unele din cele mai puternice care pot exista intre oameni. Ce forta a putut avea increderea sa in Dumnezeu incat sa se desprinda de aceste legaturi puternice?
3. Cetatea Ur reprezenta locul sau natal. Acolo se nascuse, acolo copilarise, acolo invatase. Era patria lui. El ar fi putut obiecta la porunca Domnului : “ Doamne, dar eu aici m-am nascut ; asta e patria mea ; nicaieri nu ma voi simti mai bine decat aici.”
4. Confortul si gradul inalt de civilizatie din Ur putea fi un alt motiv pentru Avraam ca sa refuze sa asculte de porunca lui Dumnezeu. Arheologii au descoperit in ruinele cetatii Ur urmele unei civilizatii atat de avansate incat unii sustin ca ar trebui sa ne revizuim conceptia ca lumea de atunci era primitiva, si ca, de atunci, ea a progresat continuu.
S-au gasit in ruinele Ur-ului bijuterii de aur si de argint, care tradeaza o arta desavarsita. Tot acolo s-au descoperit primele lucrari de irigatii, primele contracte comerciale, primele sisteme de credit, primele biblioteci si scoli. De asemenea, in Ur s-au gasit primele farduri ; tot acolo s-au folosit pentru prima data, ca elemente arhitectonice, coloana si arcada. In Ur gasim prima raspandire a scrierii, iar cetatea era canalizata. Cetatea Ur era o metropola moderna si civilizata, de dorit pentru orice muritor din acele vremuri indepartate.
Ce l-a putut motiva pe Avraam sa lase totul ( confortul, civilizatia, locurile natale, familia, siguranta relativa a vietii) pentru a pleca cateva sute de kilometri pe un drum plin de primejdii,
catre o destinatie necunoscuta ?
Unii ar putea explica gestul lui prin increderea sa puternica in Dumnezeu, incredere pe care Avraam o cultivase intreaga sa viata. Si este perfect adevarat acest lucru ! Altii ar putea sa invoce dorinta puternica a patriarhului de a fi binecuvantat cu urmasi. Si acest fapt este adevarat !
Avraam primise promisiunea ca va mosteni Canaanul-iata o motivatie destul de puternica pentru
un om ca el. Toate motivatiile amintite sunt valabile. Exista , insa, un motiv care se ridica deasupra celorlalte si pe care apostolul Pavel il subliniaza in pasajul pe care l-am citit la inceput : Evrei 11, 10 : “CACI EL ASTEPTA CETATEA CU TEMELII TARI, al carei mester si ziditor este Dumnezeu.”
La varsta lui, Avraam vazuse deja multe ruine. Stia ca si Ur-ul, cetatea sa natala, va ajunge intr-o buna zi un morman de ruine. Stia ca , si in tara fagaduintei, unde l-a condus Domnul, cetatile de acolo vor ajunge si ele doar ruine. Avraam stia ca pe acest Pamant nimic nu dainuieste vesnic, ca totul este trecator ca aburul. El s-a dus in tara unde l-a trimis Dumnezeu nu pentru a-si lega inima si nadejdea de vreun petic de pamant, sau de vreo cetate pamanteasca, ci pentru a primi dreptul de a intra in “cetatea cu temelii tari.”
La drept vorbind, ce a mostenit el din Tara Fagaduintei in timpul vietii sale ? Un mormant. Doar un mormant. Ce lectie pentru noi !
Ca si iudeilor din vremea Mantuitorului, si noua ne place sa ne consideram fii ai lui Avraam. Insa , pentru a fi copilul cuiva, trebuie sa ai ceva gene mostenite de la el ! De aceea imi pun o intrebare fireasca : Daca astazi Dumnezeu ti-ar cere si tie sa lasi totul ( casa, S.R.L., masina, serviciu, familie, confort, libertate, poate chiar si viata ), ai fi dispus sa lasi totul ? Daca da, inseamna ca ai genele lui, prin urmare esti un fiu al lui Avraam, si vei astepta si tu “cetatea cu temelii tari”. Daca nu, portile cetatii ceresti vor ramanea inchise, oricate pretentii ai ridica.
“Oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde pentru numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica !” Matei 19,29
Avraam a dovedit ca stie ce inseamna renuntarea, ascultarea neconditionata de voia lui Dumnezeu, si increderea totala. De aceea el a primit viza permanenta pentru cetatea cereasca.
Aceasta este si tinta noastra : o viza permanenta pentru viitoarea capitala a Noului Pamant, Noul Ierusalim.
Orice om intelept, atunci cand este in pragul unei calatorii al carui final este o metropola renumita, dar pe care nu a vizitat-o inca, va cauta cat mai multe informatii despre acel oras. E ceva normal, ca atunci cand ajungi la destinatie , locul acela sa-ti fie cat mai familiar, mai cunoscut. Acesta este si motivul pentru care Tatal ceresc ne-a dat numeroase amanunte cu privire la viitorul nostru camin. O multime de versete biblice ale ultimelor doua capitole din Apocalipsa sunt dedicate descrierii Noului Ierusalim. Este adevarat ca limbajul prin care ne sunt transmise aceste informatii este unul omenesc, cu limitele de rigoare. Cuvintele noastre, in oricare limba pamanteana ar fi scrise sau rostite, sunt prea sarace in a putea descrie maretia cetatii sfinte. Totusi, atat cat putem intelege cu capacitatile noastre limitate, ne putem face o idee vaga despre realitatile de acolo. Sa nu uitam, insa, ca “lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 1 Corinteni 2,9
Aceasta inseamna ca pe Noul Pamant ne asteapta o multime de surprize placute !
Haideti sa aruncam acum o scurta privire dincolo de zidurile marete ale Noului Ierusalim !
Nu voi comenta prea mult pe marginea textelor biblice, din motive lesne de inteles. Voi lasa Biblia sa vorbeasca mai mult, de aceea va invit sa citim impreuna din Apocalipsa :
“Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.” cap. 21, 2
“Si m-a dus in Duhul, pe un munte mare si inalt, si mi-a aratat cetatea sfanta, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, avand slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul. Era inconjurata cu un zid mare si inalt. Avea douasprezece porti, si la porti-doisprezece ingeri. Si pe ele erau scrise niste nume : numele celor douasprezece semintii ale lui Israel. Spre rasarit erau trei porti ; spre miazanoapte, trei porti ; spre miazazi, trei porti ; si spre apus, trei porti. Zidul cetatii avea douasprezece temelii, si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Ingerul care vorbea cu mine avea ca masuratoare o trestie de aur, ca sa masoare cetatea, portile si zidul ei. Cetatea era in patru colturi si lungimea ei era cat largimea. A masurat cetatea cu trestia si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva. I-a masurat si zidul, si a gasit o suta patruzecisipatru de coti, dupa masura oamenilor, caci cu masura aceasta masura ingerul. Zidul era de iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul : cea dintai temelie era de iaspis ; a doua, de safir ; a treia, de halchedon ; a patra, de smaragd ; a cincea, de sardonix ; a sasea, de sardiu ; a saptea, de hrisolit ; a opta, de beril ; a noua, de topaz ; a zecea, de hrisopraz ; a unsprezecea, de iacint ; a douasprezecea, de ametist. Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare. Fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat, ca sticla stravezie. In cetate n-am vazut nici un templu, , pentru ca Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinta nici de Soare, nici de Luna ca sa o lumineze, caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul.” cap 21, 10-23
“Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietei cetatii, pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod, si dand rod in fiecare luna. Si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Ei vor vedea Fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. Si vor imparati in vecii vecilor. Si ingerul mi-a zis : ‘ Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate…” cap. 22, 1-6 pp.
Aceasta este cetatea cu temelii tari, pe care a asteptat-o si a dorit-o Avraam, impreuna cu toti fiii lui din toate timpurile.
Permiteti-mi sa fac acum cateva observatii :
1. Noul Ierusalim va fi capitala intregului Pamant reinnoit. Insa, deoarece acolo va fi resedinta Creatorului, tronul slavei Sale, putem spune ca Noul Ierusalim va deveni metropola, capitala intregului Univers. Lucrul acesta nu poate incapea in mintea noastra : Cum a putut Dumnezeu sa faca din aceasta planeta razvratita, din aceasta ‘gaura neagra’ a Universului, locul cel mai plin de slava din intreaga Creatiune.
Iata ce forta a avut crucea lui Hristos !
2. Noul Ierusalim nu va fi un oras evreiesc, in ciuda faptului ca in el vor locui si evrei. Ei vor fi acolo nu pentru ca sunt ceea ce sunt, ci pentru ca Il vor fi primit pe Hristos ca Mantuitor in inima lor, urmandu-L.
3. Noul Ierusalim va fi un oras imens, avand o suprafata echivalenta cu cea a Romaniei Mari, sau a Frantei de azi. Perimetrul cetatii este de 12000 de stadii ( prajini , o prajina=190m), adica , in unitatile de masura moderne,2200 de kilometri, ceea ce inseamna ca fiecare latura a cetatii are o lungime de 555 de kilometri.
Ca sa facem o comparatie cu alte orase de pe Pamant, iata cateva date comparative :
-Vechiul Ierusalim avea un perimetru de 33 stadii
-Ninive-400 stadii
-Babilonul-480 stadii
-Londra de azi-600 stadii
In acest timp, Noul Ierusalim va avea un perimetru de 12000 de stadii ! De 20 ori mai mare decat al Londrei ! Metropolele lumii noastre par niste satulete in comparatie cu imensitatea cetatii sfinte, pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru copiii Sai.
4. “Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva.” Unii au incercat sa ia in ras aceste dimensiuni, spiritualizandu-le. Este adevarat ca mintea noastra refuza sa-si imagineze o asemenea metropola. Insa incapacitatea noastra de a intelege si de a ne imagina lucrurile viitoare nu ne da nici un drept de a le nega, sau de a le considera simbolice.
Daca aceste dimensiuni nu ar fi reale, atunci ce rost ar mai avea prezenta lor in Apocalipsa ? Daca Noul Pamant va fi un Pamant real, daca locuitorii lui vor fi oameni reali, nu fantome vaporoase, ce motive am avea sa ne indoim de spusele Bibliei cu privire la Noul Ierusalim ? Cerul nu este doar o stare a sufletului ; el este un loc real, adevarat, perceptibil prin simturile cu care am fost inzestrati. Si apoi, sa ne gandim la faptul ca Noul Ierusalim va fi “capitala” intregului Univers ! Acolo va fi tronul lui Dumnezeu, resedinta Sa. Acolo va fi caminul tuturor celor mantuiti din toate veacurile. De ce sa ne miram ca aceasta cetate va avea niste dimensiuni atat de neobisnuite ?
5. Cele 12 temelii ale Noului Ierusalim, impodobite cu pietre scumpe, trebuie sa ofere un joc de culori imposibil de imaginat. Un giuvaergiu modern nu ar putea identifica toate cele 12 pietre pretioase de care vorbeste Apocalipsa. Denumirile lor actuale pot fi diferite de cele folosite acum doua mii de ani, insa prezenta lor in zidul cetatii va produce un efect feeric :
-Iaspis-verde transparent cu vinisoare rosii
-Safir-albastru ca cerul
-Calcedon-alb-albastrui sau bleu-ciel
-Smaragd-verde aprins
-Sardonix-culoarea pielii
-Hrisolit-galben stralucitor sau auriu
-Beril-verdele apelor adanci ale marii
-Topaz-verde-galbui
-Hrisopraz-verde-pal sau vernil
-Iacint-rosu inchis sau albastru
-Ametist-violet
Va fi o adevarata simfonie de culori, un permanent curcubeu-semn al legamantului lui Dumnezeu cu creatia Sa.
6. Strazile vor fi de aur curat. Unii sceptici au ras cand au citit in Apocalipsa 21,21 despre “strazi de aur curat, ca sticla stravezie” , deoarece aurul, asa cum il stim noi, este galben, nicidecum transparent. Doar ignoranta ii face pe unii oameni sa aibe o astfel de atitudine. Aurul pur este transparent, ca sticla stravezie ! Impuritatile cu care este amestecat aurul pur sunt cele care ii confera acestuia culoarea galbena. In cetatea Noului Ierusalim, cei gasiti vrednici de a locui acolo, vor pasi pe strazi de aur curat. Oare cate milioane de suflete vor fi pierdute in goana lor dupa aurul acestui Pamant ?
7. Cele 12 porti de margaritar sunt deschise, fara a fi inchise vreodata. De ce porti de margaritar si nu din pietre pretioase, asemenea temeliilor ? Cred ca aici este ascuns un adevar de mare pret : margaritarul (perla) este simbolul suferintei. O scoica sufera indelung atunci cand in interiorul ei patrunde un fir de nisip. Margaritarul nu este altceva decat o piatra pretioasa nascuta din suferinta scoicii. Un fir de nisip, un gunoi, transformat prin suferinta intr-o perla! De remarcat ca toate portile cetatii sunt facute din acelasi material-margaritarul. Amanuntul acesta ma duce cu gandul la un adevar exprimat de apostolul Pavel : “In Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri.” Faptele Apostolilor 14,22
Toti cei care doresc intre pe portile Noului Ierusalim trebuie mai intai ca, in aceasta viata, sa invete o lectie esentiala : sa transforme, prin harul lui Dumnezeu, incercarile si necazurile lor in biruinte- adevarate margaritare cu valoare vesnica.
8. In Noul Ierusalim va mai fi Templu ?
Apostolul Ioan face o afirmatie surprinzatoare in cap. 21,22 din cartea Apocalipsei :
“In cetate n-am vazut nici un Templu ; pentru ca Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.”
Retineti, va rog, doua amanunte din afirmatia lui Ioan :
-Apostolul nu spune ca pe Noul Pamant nu va exista nici un Templu, ci doar ca el, personl, nu l-a vazut.
-Tot el specifica : “in cetate n-am vazut nici un Templu”, ceea ce lasa posibilitatea ca Templul ceresc, acela in care acum Mantuitorul lumii savarseste lucrarea Sa de Mijlocitor, sa continuie sa existe undeva. Nu-mi imaginez ca acel Templu ceresc, care timp de veacuri a fost resedinta lui Dumnezeu, care a adapostit statul major al luptei binelui impotriva raului, si unde s-a savarsit mantuirea noastra prin mijlocirea Mantuitorului nostru, sa dispara din Univers fara urma dupa incheierea istoriei pacatului. Templul ceresc, chiar daca isi va inceta utilitatea , datorita incetarii mijlocirii Domnului Hristos, trebuie sa ramana, si va ramane ca un memorial al luptei binelui impotriva raului.
Daca pe Pamantul de acum, Templul din Ierusalim trebuia sa umbreasca slava lui Dumnezeu in fata ochilor omenesti care nu ar fi suportat-o, pe Noul Pamant, slava lui Dumnezeu va umbri prezenta Templului ceresc.
9. Cetatea cereasca nu va avea nevoie de Soare ca sa o lumineze. Din nou, Ioan nu spune ca nu va mai exista Soare in conditiile vietii viitoare, ci doar ca nu mai este nevoie de el ( cel putin din punctul de vedere al iluminarii Pamantului). Asa dupa cum stelele “dispar” cand apar zorile diminetii, la fel si lumina Soarelui va pali alaturi de slava Creatorului. Cetatea sfanta va fi luminata chiar de Cel care a dat Soarelui lumina lui. Din acest motiv, in Noul Ierusalim nu va mai fi niciodata noapte, pentru ca slava lui Dumnezeu nu va apune niciodata. NICIODATA !
Am putea vorbi despre raul vietii, izvorat direct din tronul lui Dumnezeu, si invatand intreaga Creatiune ca singura sursa de viata se gaseste doar in Creator.
Am putea vorbi despre pomul vietii, cel care i-a fost interzis omului dupa caderea in pacat, dar pe care cei mantuiti il vor regasi pe Noul Pamant. El isi va oferi cele douasprezece feluri de roade diferite, in fiecare luna, celor ce vor fi gasiti vrednici de a primi viata cea vesnica.
Am putea vorbi despre prezenta ingerilor sfinti, cu care vom avea ocazii nenumarate de a ne impartasi experientele si trairile avute in aceasta viata.
Am putea vorbi despre multe si nenumarate surprize pe care doar un Tata iubitor si atotputernic le va face copiilor Sai salvati din marea tragedie a pacatului.
Dar dincolo de orice surpriza placuta pregatita de Dumnezeu pentru noi, dincolo de orice dar desavarasit pe care El de abia asteapta sa ni-l ofere, dincolo de orice nevoi, de orice natura ar fi ele, si care ne vor fi implinite la superlativ, dincolo de orice ne-am putea imagina ca inseamna viata viitoare, ramane cel mai minunat lucru care ne va fi dat sa-l traim :
“EL VA LOCUI CU EI, SI EI VOR FI POPORUL LUI, SI DUMNEZEU INSUSI VA FI CU EI. EL VA FI DUMNEZEUL LOR…EI VOR VEDEA FATA LUI SI NUMELE LUI VA FI PE FRUNTILE LOR !” Apocalipsa 21,3 ; 22,4
Doar atunci, numai atunci, golul imens in forma de Dumnezeu, pe care il simte in fiinta sa orice om pacatos, va fi pe deplin si definitiv umplut de prezenta divina. Nimeni nu-L va mai cauta pe Dumnezeu in natura, sau in Biblie, sau in istorie, sau in constiinta, caci Tatal ceresc va fi acolo, pentru vesnicie. El va fi al nostru, iar noi vom fi ai Lui. Nimeni si nimic nu ne va mai desparti. In sfarsit, vom fi ACASA ! IN CETATEA CU TEMELII TARI!
Tu doresti lucrul acesta? Eu il doresc din toata inima !
Lori Balogh
