Autor: Pop Iacob – Pastor
Relatarea biblica care il introduce pe Ilie, apare dupa descrierea catorva imparati ai lui Israel, imparati despre care se spune: „ca au facut ce este rau inaintea Domnului”. Aceasta iti creeaza un disconfort sufletesc, cu atat mai mult cu cat tabloul devine tot mai sumbru: „a facut ce este rau inaintea Domnului, si a lucrat mai rau decat toti cei ce fusesera inaintea lui”. Atunci cand ajunse la regele Ahab, nelegiuirea era la culme, caci pe langa relele infaptuite aidoma predecesorilor, iar acestea multiplicate, i s-a parut prea putin acest lucru si mai adauga o casatorie cu fiica lui Etbaal, imparatul Sidonitilor – Izabela -, iar apogeul decaderii este atins atunci cand Scriptura face remarca: „a ridicat un altar lui Baal.” 1 Imparati 16,32.
Atunci apare Ilie, nici nu stii de unde, dar are o misiune speciala in acest timp de criza. Lucrarea sa este remarcabila, citirea celor 3 capitole (17-19 din 1 Imparati) evidentiaza o serie de activitati si experiente:
– este cu adevarat un prooroc, confirmat prin implinirea profetiei rostite de el.
– traieste o experienta uimitoare, fiind hranit miraculos zi de zi.
– in casa vaduvei din Sarepta aduce paine pentru toata perioada grea a secetei, si apoi bucurie prin invierea fiului vaduvei.
– pe Carmel restabileste inchinarea adevarata in Israel printr-o experienta fara precedent
– la rugaciunea sa staruitoare, cerul se deschide si ploaia mult asteptata se revarsa din belsug
– desi supus slabiciunii omenesti, este totusi in atentia speciala a lui Dumnezeu; ca urmare, va iesi din pestera continuand sa lucreze pentru El, investind timp in pregatirea unui ucenic in locul sau.
Cerul intreg a fost impresionat de lucrarea neobosita a lui Ilie. Cat de mult? Atat de mult incat s-a deschis sa-l preimeasca pentru totdeauna!
Cu siguranta, lucrarea unui om este mult mai usor de evaluat dupa ce se scurge o perioada de timp, dupa ce lucrurile se aseaza, dupa ce rezultatela pot fi masurate. Ce a fost cu adevarat remarcabil in experienta si lucrarea lui Ilie? Ce a avut efect pe termen lung? Ce rezultate au putut fi observate cu beneficii mari?
Din fericire nu trebuie sa bajbaim pentru a gasi raspunul corect, pentru ca Inspiratia a dorit sa consemneze acest fapt. Chiar mai mult, Dumnezeu a vazut ca ceea ce a facut Ilie este atat de necesar pentru timpul nostru incat in dragostea si bunatatea Sa ne-a promis: „Iata, va voi trimite pe proorocul Ilie, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata. El va intoarce inima parintilor spre copii, si inima copiilor spre parintii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem!” Maleahi 4,5-6
Lucrarea cea mai importanta a lui Ilie a fost facuta pentru familie si Dumnezeu daruieste, prin harul si puterea lui Ilie, o ultima ocazie de intoarcere a inimii, de apropiere sufleteasca, destinata sa conduca generaria noastra catre El, iar membrii familiei unul de celalalt. In timp ce Satana se razboieste fara incetare impotriva casatoriei si a familiei, Dumnezeu intentioneaza ca, inainte de a doua venire, printr-o ultima manifestare a puterii Sale, sa „aseze din nou toate lucrurile” (Marcu 9,12). Prin ultima Sa solie de avertizare, Dumnezeu cheama lumea inapoi spre cele zece porunci care stabilesc adevarata ierarhie a valorilor credinciosului: mai intai Dumnezeu (poruncile 1-4), apoi familia (5), ceilalti (6-9), iar la urma lucrurile (10).
Aceasta proclamatie la care ne referim ca la „solia lui Ilie”, pregateste familia de pa pamant sa accepte privilegiul unirii cu familia cereasca. Asa cum capitolul patru a cartii profetului Maleahi face trecerea de la VT la NT, tot astfel implinirea profetiei acestui capitol va insemna trecerea de la acest „vechi” pamant la NOUL PAMANT.
Ilie se adreseaza familiilor de astazi
Carmelul arata dezolat datorita secetei. Foametea a afectat nu numai vitele ci si oamenii, caci multi mureau datorita malnutritiei. Si mai dezolata era disproportia intre preotii lui Baal si Astateei, pe de o parte, si reprezentatii lui Dumnezeu pe de alta parte: 850 la 1!
Cei 450 de preoti ai lui Baal isi ocupa locurile in jurul impunatorului altar al dumnezeului lor, iar cei 400 de preoti ai Astarteei, inconjoara statuia sacra de lemn a zeitei fertilitatii. In partea opusa acestui cortegiu impunator se afla un singur om, imbracat simplu, purtand un nume semnificativ: Ilie (Iehova este Dumnezeul meu). El sta alaturi de un altar cazut la pamant, format din douasprezece pietre, la care au ani in urma familiile obisnuiau sa se inchine, inainte ca altarele lui Baal sa ajunga asa de numeroase. Relogia lui Baal, vinovata prin imoralitate, betie si idolatrie grosolana, tagaduise tot ceea ce poruncise Iehova.
Preotii pagani zidesc un altar pentru Baal. Apoi urmeaza o ceremonie impresionanta si complicata. Rostesc cuvinte frumoase, urmate de ritualuri extatice. Nimeni nu se poate indoi ca inchinatorii lui Baal cred in dumnezeul lor. De fapt, sunt dispusi sa-si verse chiar sangele pentru a demonstra aceasta. Dar nu a venit nici foc, nici putere!
Dupa aproximativ sase ore de implorare a lui Baal, sarind in jurul altarului si taindu-se cu cutitele, tacerea se lasa asupra muntelui. Profetii lui Baal sunt ragusiti, insangerati, epuizati. Si cand era evident pentru toata lumea ca nu se mai poate intampla nimic, ei s-au retras din lupta. Atunci Ilie paseste in fata. Este chiar ora jertfei de seara. Privind cu mila poporul sau amagit, ii invita: „Apropiati-va de mine!”
„Tot poporul s-a apropiat de el, si Ilie a dres altarul lui Dumnezeu care fusese sfarmat” (1 Imparati 18,30). Drumul inapoi spre Dumnezeu incepe cu restaurarea altarului abandonat. Ilie nu construieste altarul in felul in care crede ca ar fi bine, ci construieste potrivit cu instructiunile pe care Insusi Dumnezeu le-a dat cu sute de ani inainte. El ridica altarul „in numele Domnului” (vers.32).
Intr-o masura alarmanta, adventistii de azi incep sa se asemene cu lumea care ii inconjoara. O statistica aparuta in Adventist Review, indica faptul ca din 8.223 de familii adventiste de ziua a saptea care au fost cercetate, 28% au „intotdeauna” altarul familial iar alte 20,3% tin „de obicei” altarul familial.
Chiar si in cazul celor care au „intotdeauna” sau „de obicei” altarul de dimineata si de seara in camin, se intampla sa fie doar rece si goala, fara a conduce la putere spirituala, la o legatura autentica cu Dumnezeu si unul cu celalalt. Altarul se transforma adesea intr-o povara si nu o placere. Cei mai multi dintre noi inteleg ca Hristos trebuie sa fie centrul caminurilor noastre. Am auzit ani de zile la rand ca un camin este asemenea unei roti, avand pe Hristos in centru, iar pe membrii familiei asemenea spitelor. Cu cat ajungem mai aproape de Hristos, centrul, cu atat devenim mai apropiati unul de celalalt.
Noi credem acest lucru. Dificultatea consta in a-l implini. Intuim intr-o oarecare masura ca pentru a face pe Hristos centru caminelor noastre avem nevoie de altarul familial. Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care l-am putea face pentru caminul de astazi este rezidirea altarului familial. Ellen G. White declare: ”Daca a existat vreodata un timp cand fiecare casa ar trebui sa fie o casa a rugaciunii, acela este acum. Necredinta predomina, pacatul abunda… Si totusi, in acest timp de primejdie infioratore, unii dntre cei care marturisesc afi crestini nu practica atarul familial. Ei nu onora pe Dumnezeu in camin, nu-si invata copiii sa-L iubeasca si sa se teama de El.” – Child Guidance, p.517. Tot ea declara: „Tatii si mamele ar trebui adesea sa-si ridice inimile spre Dumnezeu in rugaciune umila pentru ei insisi si pentru copiii lor. Tatal, ca preot al familei, sa aseze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineata si de seara, in timp ce sotia si copiii se unesc in rugaciune si lauda. Intr-o asemenea casa Isus va dori sa zaboveasca.” Patriarhi si Profeti, p.142
Scena care urmeaza rezidirii altarului este una dintre cele mai dramatice din istoria Bibliei. Ilie inalta o rugaciune. Nu una inflorita sau complicata, ci una doar de aproximativ 30 de secunde. Vedem pe profet ingenunchind cu mainile intinse. El invoca meritele sangelui ca sa acopere pacatele poporului. „In clipa cand se aducea jertfa de seara, Ilie s-a apropiat si a zis: ‚Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu in Israel… Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu si sa le intorci astfel inima spre bine’” (1 Imparati 18,36.37)
Atunci a cazut foc de la Domnul. Minunea acestei istorisiri este ca focul, in loc sa casa pe poporul pacatos, a cazut asupra victimei nevinovate. Sangele protector a lui Isus, implorat la altar, a acoperit pe pacatosi si a permis celor pocaiti sa raspunda: „Domnul este adevaratul Dumnezeu”. Astazi altarul televizorului a inlocuit altarul familial in milioane de caminuri.
Parintii se intreaba de ce nu gasesc nici foc, nici putere in vietile lor spirituale, de ce ispita invinge asa de usor pe copiii lor. Este necesar ca parintii sa sesizeze pericolele pe care le infrunta copiii lor. Avem nevoie sa cerem biruinta pentru familile noastre, biruinta posibila prin sangele lui Hristos. Focul sfintilor va cadea asupra copiilor consacrati, iar stropii ploii tarzii asupra familiilor adunate la altar. Atunci toti vor cunoaste ca Iehova este Dumnezeu si ca nu exista altul. Amintiti-va doar – totul incepe cu un tata si o mama care repara altarul Domnului care „fusese sfarmat”.
Dimensiunile altarului familial
Altarele familiale au nevoie de grija continua. In timpurile biblice Dumnezeu a dat instructiuni specifice ca poporul Sau sa nu foloseasca mortar la ridicarea altarului. Daca nu-l ingrijeau, ietrele altarului s-ar fi dezmembrat si ar fi ajuns calcate sub picioarele oamenilor si animalelor. In timp ce puneau la loc cu dragoste pietrele altarului, patriarhilor le era amintita importanta pe care o avea altarul. Altarul familial nu poate fi zidit odata pentru totdeauna! Nici atunci si nici acum. Astazi, pazirea cu credinciosie a altarului familial impotriva multor lucruri care ne distrag atentia, necesita o veghere continua.
1. Adorare. Preamarirea lui Dumnezeu este scopul primordial al altarului. Ca fiinte create, noi trebiue sa adoram pe cineva. Daca nu va fi adorat Dumnezeu, vom pune altceva in locul Sau. In ultima instanta, pe noi insine. Patriarhii nu au construit niciodata altarele lor in padure sau langa copaci. Practici imorale se desfasurau in cranguri si caracterizau sanctuare lumesti. Dumnezeu ne cere intotdeauna o inchinare neimpartita si nu va imparti locul inchinarii cu nici un idol. Romani 12,1-2
2. Reinnoirea legamantului familiei cu Dumnezeu si legamantul nostru unul cu celalalt. Primul altar mentionat in mod deosebit in Biblie este acela al lui Noe, in Geneza 8,20. Dumnezeu Si-a adus aminte de el si de familia sa in timpul teribilei furtuni si primul act al lui Noe dupa iesirea din corabie a fost acela de a-si aduna familia si a construit un altar Domnului, primind asigurarea protectiei si ocrotirii divine. Atunci cand intram in relatie de legamant cu El in locasul unei familii, familia este pusa deoparte ca fiind proprietatea lui Dumnezeu, sigilata si in siguranta prin sangele lui Isus, atragand astfel pe membrii familiei aproape de Dumnezeu si unul de celalalt.
3. Loc de jertfire. A pune „sangele pe usiorii usii” prin altarul de dimineata si de seara inseamna mult mai mult decat a pune deoparte zece minute de doua ori pe zi. Aceasta impica mai mult decat o preocupare pentru forma. Strangerea celor douasprezece pietre ale altarului nu exprima esenta inchinarii. Punctul central al altarului familial este sangele – meritele sangelui lui Isus ce ne mantuieste din pacat. Implorand puterea acestui sange, prin credinta punem un semn protector sau un sigiliu asupra familiei, astfel incat distrugatorul sa nu ne poata face rau.
4. Instruire. Valorile familiei se transmit din generatie in generatie doar intr-o atmosfera de caldura si acceptare. Iar cea mai de seama valoare a familiei este inchianarea. De aceea, in cadrul altarului familial, copiii trebuie instruiti in a practica adevarata inchinare. Deuteronom 6,6-9.
5. Sarbatoare. Momentele altarului trebuie sa fie cele mai placute, cele mai de dorit din timpul zilei. Cei mici si cei mari trebuie sa vina cu bucurie la altar.
O familie este ca o vioara pe care Maestrul a luat-o in mainile Sale. Misca arcusul Sau de-a lungul corzi si gaseste ca este prea intinsa si stridenta. Incercand o alta, descopera ca este prea moale si trebuie stransa. Maestrul Se opreste si face diapazonul Sau sa vibreze dand inaltimea, apoi incepe sa acordeze corzile. Intr-un loc strange putin, in altul mai slabeste. El nu Se asteapta ca fiecare coarda sa sune imediat armonios, asa ca misca arcusul iar si iar pana ce toate se unesc intr-o melodie armonioasa.
Solia de astazi a lui Ilie este aducerea inimilor in armonie, astfel incat familia sa se poata uni intr-o muzica placuta. Unii parintii si-au incredintat instrumentul unui alt „maestru” ce canta propriile sale sunete discordante, producand confuzie. Altii incearca sa permita ca Dumnezeu sa atinga unele corzi, in timp ce Satana are acces total la altele. Acestora solia lui Ilie le spune: „Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, inchinati-va Lui, iar daca este Baal, inchinati-va lui.” Membrii familiei trebuie sa ia aminte la sunetul etalon – Legea lui Dumnezeu – si apoi sa-si acordeze si sa-si armonizeze vietile cu el. Ce este prea sus trebuie coborat, iar ce este prea jos trebuie inaltat. Unele familii sunt prea stridente si trebuie inlocuite. Altele sunt prea moi si trebuie acordate. Oricare ar fi situatia in familia ta, Maestrul este gata sa-si faca lucrarea.
Doi maestri se intrec pentru a-ti stapani corzile. Lumea si univerul intreg stau cu rasuflarea oprita ca sa vada cine va canta la acest instrument pretios. Nu vom incredinta noi oare familia noastra in mainile strapunse de cuie ale Maestrului plin de iubire pentru a acorda instrumentul nostru?
