Tema predicii
Hristos ne-a ales mai intai, platind un pret infinit pentru rascumpararea noastra, iar credinciosul sincer va face din Hristos totul si cel mai de pret in orice lucru. EGW, Messages to Young People, pag. 118, par. 1.
Gandul zilei
Toti cei care alcatuiesc aceasta adunare trebuie sa simta nevoia de sangele ispasitor al lui Hristos. Inima lor trebuie sa se schimbe. Vointa lor trebuie sa se supuna voii lui Dumnezeu. Va fi lupta cu piedicile din launtru si din afara. Trebuie sa aiba lucrarea dureroasa a unei ruperi, dar si cea a unei atasari. Mandrie, egoism, vanitate, spirit lumesc –pacat in toate formele lui- trebuie biruite pentru a ajunge la unire cu Hristos. Motivul pentru care multi considera viata de crestin deznadajduit de grea …. este faptul ca ei incearca sa se alipeasca de Hristos fara ca mai intai sa se deprinda de acesti idoli indragiti. – EGW, Messages to Young People, pag. 118, par. 1.
Textul de baza
Matei 16:24
I INTRODUCERE
ADEVARATII UCENICI SUNT DEVOTATI LUI ISUS
A. Omul este caracterizat de: sine, familie si posesiuni. Oricine aseaza acestea inaintea lui Hristos nu poate fi ucenicul Lui.
1. Dragostea de sine este unitatea de masura pentru dragostea pe care o avem pentru ceilalti (Matei 16:24). Dragostea de sine este innascuta si este preocuparea primordiala a celui necredincios (Matei 19: 19; 22:39; Marcu 12:31; Luca 10:27).
2. Dragostea pentru Hristos trebuie sa ia locul dragostei pentru familie (Luca 14:26).
3. Ucenicul va fi dispus sa renunte la tot pentru Hristos (Luca 14:33).
B. Vechea fire care pune pe primul loc sinele, familia sau posesiunile trebuie eliminata de natura lui Dumnezeu (Col. 3: 9-10). Aceasta „dezbracare” de omul cel vechi echivaleaza cu credinta in Domnul Isus. Este nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a putea face aceasta (Efeseni 2:8). Vechea fire nu mai detine control necontestat, dar nici nu este eliminata. Pavel ducea aceasta lupta intre firea biruitoare a lui Hristos din launtrul lui si pacatul care inca mai locuia in el (Rom. 7:17).
C. Cand necredinciosul intelege ce se va intampla automat ca efect al mantuirii, poate fi suficient de sincer ca s-o respinga, la fel ca tanarul conducator ce a venit la Isus (Matei 19:16-22, Marcu 10:17-22; Luca 18: 18-23). Isus i-a spus ce anume trebuia sa se petreaca in viata lui prin acceptarea harului lui Hristos sau a vietii vesnice: de buna voie, trebuia sa renunte la averile lui. Isus stia ca omul nu dorea sa faca asa ceva, dar acesta nu L-a determinat sa modifice declaratia adevarului. Astfel ca omul acela a ramas bogat material, dar sarac sufleteste.
D. In nici un caz Domnul Isus nu cere tuturor celor care-L urmeaza sa isi vanda averile si sa le dea la saraci. Dar, atunci cand El Se face Mantuitorul unei persoane, trebuie sa stea pe primul loc in viata acelui om. Familie si posesiuni trebuie sa fie asezate pe altar, gata sa fie jertfite pentru El. Acelasi Hristos care spune acestui om sa-si vanda averile (Matei 19:21) Isi invata ucenicii sa caute mai intai Imparatia cerurilor (Matei 6:33). Si tot Hristos intreba „Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26a). Atunci cand Isus este pe primul loc, ma bucur deplin de viata mea, de familie, de posesiuni. Intreaga viata este deci supusa poruncii si sfatului Sau.
II. PURTAREA CRUCII – CHEMARE ADRESATA TUTUROR CELOR CARE DORESC SA URMEZE PE ISUS
A. Pentru ca Isus Se adresa ucenicilor in Matei 16:21, 24, unii au ramas cu impresia gresita ca aceasta chemare de a fi ucenic este adresata numai celor credinciosi.
B. In Marcu 8:34, descoperim ca El nu vorbea doar ucenicilor. Vezi si Luca 9:23.
C. Nu S-a adresat direct si exclusiv ucenicilor atunci cand spunea: „Daca voieste cineva sa vina dupa Mine” (Matei 16:24; Marcu 8:34; Luca 9:23). Acestea se refera si la necredinciosi, ca si textul din Ioan 3:16. Isus dorea ca cei care Il urmau ca adevarati ucenici, sa stie ca acceptarea harului Sau revolutioneaza viata individului. Hristos nu numai ca vine sa locuiasca in launtru, dar genereaza o continua innoire a noii firi care aseaza vechiul eu pe ultimul loc. Este o glorie a harului pe care nici o dragoste de sine, de rude sau posesiuni nu o poate oferi. Chemarea de a fi ucenic este adresata tuturor oamenilor, iar primul pas consta in a te incredere in El pentru viata vesnica.
III. UCENICUL LUI HRISTOS TRAIESTE O VIATA ECHILIBRATA
A. Domnul nu a promovat niciodata abandonarea necugetata de sine, familie, posesiuni. Ci El doreste ca noi, ca si credinciosi, sa asezam aceste lucruri pe locul cuvenit. Niciodata nu trebuie sa acordam lui Dumnezeu dragostea care se cuvine sinelui, familiei, posesiunilor. Dragostea noastra pentru El trebuie sa fie unica si sa ne conduca la inchinare. Atunci cand Ii acordam dragostea corespunzatoare, atunci iubirea noastra pentru semeni si posesiuni se va incadra pe locul potrivit.
B. Isus afirma ca adevaratul credincios este acel ucenic care prin invatare si devotiune constante, se leapada pe sine insusi pentru Mantuitorul lui (Matei 16:24-28); Marcu 8:34-38; Luca 9:23-27). Bucuria credinciosului este proportionala cu ascultarea sa de Hristos.
IV. ILUSTRATIE
Materialismul este goliciunea spiritului organizata. (Franz Werfel, 1890-1945).
Preocuparile materialiste si valorile unilaterale nu sunt niciodata de ajuns pentru a umple inima si mintea unui om. O viata redusa exclusiv la dimensiunea posesiunii, consumului, a preocuparilor vremelnice, nu-ti va permite niciodata sa descoperi si sa te bucuri de plinatatea bogatiei umanitatii tale. Numai in Dumnezeu –in Isus, Dumnezeu intrupat- vei putea intelege deplin ceea ce esti. (Papa Ioan Paul II, 1920-).
Sa nu permitem niciodata ca lucrurile pe care nu le putem avea sau nu le avem, sa ne umbreasca bucuria lucrurilor pe care le avem sau le putem avea. Sa ne pretuim fericirea si sa nu o dam uitarii pentru ca una din cele mai mari lectii ale vietii este aceea de a invata cum sa fim fericiti fara lucrurile pe care nu le putem avea sau nu ar trebui sa le avem. (Richard L. Evans, Draper’s Book of Quotations for the Christian World, Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc., 1992, par. 8633-8635).
