Texte de bază: Isaia 57: 11: ,,Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de mine”
Ps. 50: 21: ,,Iată ce ai făcut și eu am tăcut. Å¢i-ai închipuit că Eu sunt ca tine”
Isaia 26:10: ,,Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea”.
Ecl. 3: 7: ,,Tăcerea își are vremea ei și vorbirea își are vremea ei”
Ps. 83: 11: ,,Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea!”
Ap. 8:1: ,,Apoi s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas”.
El tace în ceruri, dar atunci când tace pe pământ, de ce o face?
1. De obicei, Dumnezeu vorbește oamenilor în funcție de nevoile lor. El vorbește blând și liniștit așa cum I-au simțit proorocii prezența (Moise, Ilie). Alteori, Dumnezeu strigă pentru ca omul afundat în păcat să se trezească. Pentru unii, Dumnezeu vorbește, pentru alții, El strigă (Ps. 50:4), iar în alte cazuri Dumnezeu tace. De ce? Nu mai are argumente? Nu cunoaște starea omului sau păcatul? Este cumva depășit de etica circumstanțională, de “înțelepciunea” umană de a ieși “morali” din orice circumstanță atenuantă? (împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat). Care sunt adevăratele motive pentru care Domnul tace? Dumnezeu intervine prin multe căi, știind că în inima omului mai este încă un tăciune care fumegă și un manifest pentru Dumnezeu. Atunci când o persoană tace și ne iubește, ni se pare că e ,,prea slabă de înger”, ,,o luăm peste picior”, persiflăm, chiar ,,ne tragem de șireturi”, că se poate. În ceea ce privește tăcerea lui Dumnezeu, cum ne-am manifesta dacă ar fi cu noi?
â–ºÎn Matei 24, semnele revenirii Domnului Isus vorbesc clar, chiar “strigă” în favoarea mântuirii noastre. Imediat după împlinirea tuturor semnelor urmează o perioadă de timp în care se pare că Dumnezeu tace………așa cum s-a întâmplat și între cele două testamente. ,,Când oamenii vor zice pace și liniște, atunci o prăpădenie neașteptată va cădea peste ei”….
â–ºEra o zi obișnuită în Sodoma și Gomora atunci când a căzut foc și pucioasă peste locuitorii ei – Gen. 19: 23.
â–ºTimp de 120 de ani, Dumnezeu predică prin robul Său Noe…..mai mult decât faptul că a vorbit, nu cunoaștem. Zilele dintre urcarea familiei lui Noe în corabie și venirea potopului…..au fost zile normale, când soarele răsărea și apunea….iar roua dimineții uda toată fața pământului. Niciun strigăt, nicio minune, nici măcar un miracol, nimic spectacular. Aici rămâne loc numai credinței, pentru că Dumnezeu tace, și tace cu desăvârșire. Tu cum reacționezi la tăcerea Lui?
â–ºÎn anul 70, atunci când romanii au asediat Ierusalimul, creștinii au fost în prealabil avertizați să se retargă la un moment dat din asediu. Dumnezeu le-a vorbit explicit prin proorocii Lui. Însă cei care au vrut să asculte de glasul Său, și-au scăpat viața la munți. Evreii au început să sărbătorească victoria miraculoasă. Ei ai interpretat tăcerea divină drept victorie. Însă Dumnezeu înștiințase.
â–ºÎntre cele două testamente, Vechiul și Noul Testament, a existat o tăcere profetică de 400 de ani, moment în care proorocii și Domnul Isus au început să aducă iar mesaje din partea lui Dumnezeu: ,,Pocăiți-vă căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat” (2 Cron. 20: 20).
â–ºParabola săracului Lazăr și a bogatului ne ilustrează cel mai fidel valoarea spuselor lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi: ,,au pe Moise și pe prooroci…..să creadă ce le-am spus”.
→ Ilustrație: înainte de a accepta adevărul din Biblie, mă rugam Domnului să îmi scrie pe cer că Sabatul e ziua de odihnă. Nu s-a întâmplat niciodată!
Citate importante:
* ,,Mă tem că nici chiar tunetele de pe Sinai nu te-ar mișca din loc” (Moses Hull)/ T1,429.
* ,,Toate tunetele și fulgerele de pe muntele Sinai nu-i va mișca pe aceia care nu se lasă mișcați de adevărurile simple ale Cuvântului lui Dumnezeu și nici solia unui înger nu-i va trezi”/Exp. & Viziuni,51.
*,, Tunetele Cuvântului lui Dumnezeu îl trezesc din letargie. Dumnezeu a văzut că este bine să-mi descopere nevoile și greșelile poporului Său. Oricât a fost de dureros, eu le-am prezentat fidel celor care s-au abătut, greșelile și mijloacele de remediere, după porunca lui Dumnezeu”/ T4, 14.
Comportamentul și tăcerea Domnului Isus.
• ,,Față de toate acuzațiile aduse împotriva Sa (Pilat), n-a răspuns nici un cuvânt. Întreaga Sa comportare dădea pe față o evidentă nevinovație. El stătea nemișcat în fața valurilor ce tălăzuiau în jurul Lui. El rămânea tăcut, dar tăcerea Lui era elocventă”/H.H.L., 726.
• ,,Tăcerea Domnului Hristos față de Irod a fost cea mai aspră mustrare pe care o putea rosti”/ H.L.L.,731.
De ce Domnul Hristos, după înviere, nu a făcut o vizită inoportună la marii preoți ca să le dovedească că e viu șă să producă o adevărată revoluție la Ierusalim? De ce nu le-a oferit mai multe dovezi ca să se convertească?????
2.Când omul lui Dumnezeu tace!
Dumnezeu își transmite soliile și mesajele de încurajare și pocăință prin slujitorii Săi: Ez. 33: 6-10. Dacă omul lui Dumnezeu, din cauza comodității personale, nu transmite solia lui Dumnezeu cu dragoste și de la Duhul Sfânt, oamenii cred că ,,merge și așa” sau ,,Dumnezeu a devenit ca unul dintre noi” (Is. 57: 11). Îl coborîm pe Dumnezeu la nivelul neamului omenesc căzut în păcat.
De multe ori ne purtăm cu surorile și cu frații noștri care se află în vreun păcat ca și ,,cu un ou de găină” (nu cumva să spun ceva, că se supără pe mine, o să îmi întoarcă spatele, să nu se spargă oul). Până la urmă, la ce rezultat se ajunge?
Trebuie remarcat totuși diferența colosală între a spune unei persoane greșeala pe care a făcut-o ca pe un contraatac intr-un conflict și a spune cu har și cu Duhul Sfânt, ca o dovadă de iubire față de cel care a greșit (Prov. 12:26). Decât să spui pe un ton irascibil și la mânie, mai bine renunți. Cel mai mult mă tem de clasa de oameni de tipul ,,eu și Dumnezeu”, oameni care pretind că au o relație cu Dumnezeu pe care ceilalți nici măcar nu o visează; resping orice formă de autoritate, povață sau mustare. ,,Eu și Domnul”, dar noi ai cui suntem și cui slujim?
E.G.White: ,,Dumnezeu nu conduce un individ izolat, ci un grup unit de oameni prin Duhul Sfânt”. Este foarte potrivit să amintim despre Matei 18, înțelegând de aici că, trebuie să îi spun aproapelui meu greșeala, cu speranța că îl voi câștiga.
Alte texte favorabile: 1 Împ. 13: 4; Isaia 50: 2
Apel: Tăcerea lui Dumnezeu nu este un defect divin, ci este încă o dovadă de har și iubire pentru noi păcătoșii, ca să ne întoarcem la El. Nu interpretați tăcerea divină asemenea celei umane. Să nu credeți că Dumnezeu a devenit ca unul din noi. El este sfânt, veșnic, atotputernic. El e Mântuitorul nostru.
Treziți-vă când El tace, când El vorbește sau strigă !
Amin!
Nitulescu Daniel
