Introducere:
Avem și astăzi ocazia să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru bogăția harului Său cu care ne-a binecuvântat. Suntem nespus de bucuroși că, prin mila lui Dumnezeu, putem încă să fim în locul acesta. Prezența noastră demonstrează că mai avem ceva de învățat, că mai este loc de mai bine în viața noastră și că ne interesează ceea ce dorește Dumnezeu să ne spună în ocazia aceasta.
Fiecare dintre noi folosim diferite recipiente pentru a prepara, pentru a păstra și pentru a transporta anumite materiale în stare lichidă, solidă sau chiar gazoasă. În funcție de destinație (scopul pentru care sunt folosite) oamenii au fabricat vase, oale, sticlării de tot felul, găleți, butoaie și alte produse pentru a-și realiza intențiile. Pe oriunde treci și aproape oriunde te uiți dai peste unul din aceste obiecte. Datorită faptului că vasele sunt atât de comune si de utile, astăzi există expoziții, concursuri, muzee și alte activități ce au în centru neprețuitele vase.
Vasele în Biblie:
În Sfânta Scriptură întâlnim vase, de capacități diferite, care și-au găsit întrebuințarea de la activitățile casnice simple până la folosirea lor în cadrul serviciilor sfinte. Să ne amintim, în minutele care urmează, doar câteva locuri (din cele mai reprezentative) în care Biblia ne vorbește despre vase:
* Exod. 16:33-34 — vasul cu mană
* 1 Împ. 15:15 — vase sfinte din casa Domnului
* 1 Împ. 17:10 — vase de uz casnic
* Ier. 19:11 — vasul unui olar
* Ioan 2:6-7 — vase de curățire
Iată din ce materiale erau făcute vasele:
* Exod. 3:21-22 — vase de aur și de argint
* Exod. 7:19 — vase de lemn și de piatră
* Num. 5:17 — vase de pământ
* Marcu 14:3 — vas de alabastru
* Apoc. 18:12 — vase de fildeș, de aramă, de fier și de marmoră
Vasele pot să aibă preț sau pot să nu fie prețuite:
* Ier. 25:34 — vase de preț
* Ier. 48:38 — vase fără preț
* Romani 9:21 — vase de cinste și vase de ocară
Vase cu sens figurat:
Este foarte simplu să vorbim despre vasele pe care le folosește omul în diferitele sale activități, dar aceasta nu prea ne ajută în domeniul spiritual. Pornind de la lucrurile vremelnice și transferându-le în planul spiritual vom avea multe lucruri de învățat.
În Cartea Sfântă se folosește cuvântul vas cu referință la persoane pe care Dumnezeu le-a chemat pentru a îndeplini o anumită misiune, într-un anumit loc și într-un anumit timp. Aceste persoane au fost din categorii sociale diferite, cu ocupații diferite și în locuri diferite. Ele ne sunt nouă modele de ascultare sau, în unele cazuri, ne sunt mijloace de avertizare cu privire la posibilitatea “lepădării” vasului ce nu-și îndeplinește misiunea dată de Dumnezeu.
Un verset care să sprijine ceea ce s-a spus mai înainte este Faptele Ap. 9:15. Apostolul Pavel a fost sau, mai bine zis, a devenit un vas ales de Dumnezeu ca să aducă la îndeplinire lucrarea de predicare a Evangheliei.
Persoanele care au ascultat de sfatul lui Dumnezeu, nu au ținut cont de interesele proprii și de consecințe, au fost folosite deplin. Cei care nu au urmat calea Domnului au ajuns în situația de a fi lepădați: 1 Sam. 15:26
Vasul inimii
Inima, ca centru spiritual al omului, poate fi asemănată cu un vas (sau cu o vistierie) în care poate să existe lucruri bune sau lucruri rele. Iată doar două versete care să sublinieze adevărul acesta: Matei 12:35 și 15:19.
Vasul acesta al nostru are o capacitate imensă și în el există atâtea lucruri amestecate. De multe ori găsim atitudini atât de diferite și chiar contrarii. Priviți ce spune David, omul lui Dumnezeu, în Psalmul 12:2. Deasemenea să citim ce spune, prin inspirație, Ieremia în capitolul 9:8 și 17:8. Putem să-i iubim pe unii și în același timp să urâm pe alții; putem zâmbi cu gura și totuși să ne încleștăm inima; putem să ne arătăm altfel decât suntem în interiorul nostru, și toate acestea pornesc din aceeași inimă. Cu alte cuvinte, noi inducem în eroare, sau mințim, pe cei care cred ceva despre noi, în timp ce realitatea este cu totul alta. Suntem adesea ispitiți să prezentăm altora vasul inimii noastre ca fiind de calitate, frumos și plin de lucruri bune, iar în realitate suntem plini de lucruri negative. Credeți că e bine așa?
Și pe vremea Domnului Isus Hristos preocuparea pentru a lăsa o impresie bună exterioară era la rang de cinste. “Iudeii erau așa de grijulii în ce privește curăția ceremonială încât orânduielile lor erau extrem de împovărătoare. Mintea lor era ocupată cu reguli și restricții și de teama de a nu se mânji pe dinafară, nu observau murdăria pe care egoismul și răutatea le-o lăsau în suflet.”
(E.G.White –Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 23, ed.1996)
Nevoia de schimbare:
Să citim Iacov 3:14-18. Trebuie să se întâmple ceva cu inima noastră. Dar curățirea unui vas nu se poate face până nu s-a constatat că e murdar și nu s-a conștientizat că trebuie neapărat să fie spălat.
“Toți aceia care au un simțământ al marii lor sărăcii sufletești, care simt că nu au nimic bun în ei înșiși, pot afla neprihănire și tărie, privind la Isus. El zice: “Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați” (Mat.11:28). El ne invită să schimbăm sărăcia noastră cu bogățiile harului Său. Noi nu suntem vrednici de iubirea lui Dumnezeu, dar Hristos, siguranța noastră, este vrednic, este cu totul în stare să-i mântuiască pe toți aceia care vin la El. Oricare ar fi fost starea din trecut, oricât de descurajatoare ar fi situația ta, dacă vei veni la Isus, așa cum ești, slab, fără speranță și descurajat, milostivul nostru Mântuitor te va întâmpina încă de departe, te va cuprinde cu brațele Sale iubitoare și te va îmbrăca cu mantia neprihănirii Lui.” (E.G.White – Cugetări de pe muntele fericirilor, pag. 11, ed.1996)
Conditii ca vasele sa poata fi folosite:
Ca să putem pune ceva într-un vas acesta trebuie să fie gol.
Dacă e plin, degeaba ne vom strădui să-l mai umplem cu altceva. Să luăm un exemplu biblic: 2 Împ. 4:1-3. Această femeie a fost trimisă să aducă vase de la vecini pentru a le putea umple cu untdelemn. Trebuia ca vasele să fie neapărat goale; altfel nu se putea pune nimic în ele.
În al doilea rând vasele trebuie să fie curate.
Isaia 66:20. Dacă vasele folosite la Casa Domnului erau curate, spălate, cum credeți că trebuie să fie inima noastră?
Domnul Hristos spune: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8) Dumnezeu nu dorește ca noi să rămânem cu inima neschimbată, necurățită și împărțită. Isaia 1:16-18. Curăția inimii este condiția prieteniei noastre cu Dumnezeu. Prov. 22:11.
„ …Cuvintele lui Isus, “ferice de cei cu inima curată”, au înțeles mai adânc, referindu-se nu numai la curăție în sensul în care o înțelege lumea, adică de a fi neatins de senzualitate sau poftă, ci și la faptul că trebuie să aibă un suflet curat, să fie neatins de mândrie și egoism, să fie umil, dezinteresat și la fel ca un copil.” (Idem, pag.23)
Cu toții ne aducem aminte de întâmplarea biblică ce este relatată în 2 Împ. 4:38-41. Un vas, în care se pregătea o ciorbă pentru fiii proorocilor, plin cu o plantă otrăvitoare, putea să fie cauza morții copiilor lui Dumnezeu, dacă El nu ar fi intervenit la timp prin proorocul Elisei. Oare inima omului de astăzi nu poate fi plină de o otravă de moarte? Iacov 3:7-8 și Luca 6:45. Înțelegem din versetele acestea că omul a cărui limbă aruncă otrava morții nu poate avea în inima lui decât tot moarte. În dreptul lui se poate spune, ca și despre vasul cu verdețuri din vremea lui Elisei: “moartea este în oală”.
Astăzi există foarte mulți oameni care se exprimă în felul următor: “vasul inimii mele este curat; eu n-am nimic rău în inima mea; eu n-am nevoie de intervenția lui Dumnezeu în viața mea; eu deja sunt mântuit; eu n-am dat în cap la nimeni, n-am furat nimic, nu am desfrânat și m-am închinat doar lui Dumnezeu; mie nu mi se cuvine decât viața veșnică.” Aceste afirmații le mai auzim de multe ori și printre cei din bisericile noastre.
Poate vasul inimii noastre să stea gol? Există posibilitatea ca, fără locuirea lui Dumnezeu în inima noastră, să fim neutri sau chiar imuni față de demonii care ne asaltează? Să citim ceea ce spune Domnul Isus Hristos în Luca 11:24-26. Este clar că varianta de mai sus nici nu poate fi pusă în calcul de niciun om de pe fața pământului.
Inima omului, care este neocupată de Duhul lui Dumnezeu, va deveni inevitabil o casă în care vor locui demonii moderni. Dumnezeu dorește ca inima noastră să devină “domiciliul stabil” sau reședința permanentă a Duhului Său. 1 Cor. 3:16; Gal. 2:20; Col. 1:26-27
“Se pune adesea întrebarea: “de ce atunci, sunt atât de mulți care pretind a crede în Cuvântul lui Dumnezeu, dar la care nu se vede nicio schimbare, nicio reformă în cuvinte, în spirit și caracter? De ce sunt totuși așa de mulți care nu suportă opoziția față de scopurile și planurile lor, care dau pe față un temperament nesfânt și ale căror cuvinte sunt aspre și pătimașe? În viața acestor oameni se manifestă aceeași iubire de sine, aceeași îngăduință egoistă, același temperament, aceeași vorbire repezită cum se vede în viața celor lumești. Există aceeași mândrie plină de susceptibilitate, aceeași îngăduință față de înclinațiile naturale, aceeași perversitate de caracter ca și când adevărul le-ar fi cu totul necunoscut.” Motivul este acela că aceștia nu sunt convertiți. Ei nu au ascuns aluatul adevărului în inimă, iar acesta nu a avut ocazia să-și facă lucrarea sa. Tendințele spre rău, naturale și cultivate, n-au fost supuse puterii transformatoare a Duhului Sfânt. Viața lor dă pe față absența harului Domnului Isus Hristos, necredința în puterea Sa de transformare a caracterului.”
(E.G.White – Parabolele D.H., pag.70. ed.1993)
Vasul inimii noastre trebuie să fie curățat nu numai pe dinafară ci mai ales pe dinăuntru. Exteriorul se va curăța de la sine dacă interiorul este curat.
Dacă dorim din toată inima noastră să fim cu Dumnezeu pe Noul Pământ, trebuie neapărat să avem vasul inimii noastre curățit. Aceasta este condiție obligatorie pentru cei ce vor să meargă în Canaanul Ceresc.
Apostolul Ioan Vizionarul spune: Apoc. 21:8,27
Totul depinde de noi. Dumnezeu și-a făcut partea. El a oferit “detergentul” ( 1 Ioan 1:7 ). Noi trebuie să îngăduim lui Dumnezeu să ne curețe vasul. Dacă nu dorim aceasta, și în dreptul nostru se va putea spune ceea ce a spus Domnul Hristos în Matei 23:25.
Încheiere:
Avem astăzi ocazia să fim curățați. Este încă har și putem să fim transformați. Isus vrea să intre în inima noastră și să dea afară tot ce e rău. Apoc. 3:20. Îi vom da noi voie oare? Vom accepta sângele Său pentru a fi spălați? Domnul dorește aceasta din partea noastră. Voia Sa este ca să fim schimbați. Facă-se Voia Sa cu noi!
AMIN.
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa www.vioreldascalu.ro
