Cuvântul atotputernic
Ma aflam pe meleaguri straine, într-o zi însorita. Paseam pe strada linistita, alaturi de Andreas, gazda mea, spre locuinta lui. La un moment dat, un latrat convulsiv, sugrumat când si când de un scheunat salbatic si dureros, mi-a alertat atentia: Pazea! Câine rau… „E Cando, alsacianul meu", ma linisti Andreas. „Nu m-a vazut de trei zile si, probabil, mi-a auzit glasul…"
Peste numai un minut, stateam pironit lânga perete, uluit de spectacol: o namila de câine lup alerga, apucat, ca iesit din minti. Sarea în sus, se repezea la Andreas, se smucea brusc înapoi, ca iarasi s-o ia de la capat. „Cando! Cando! Aici! Jos!" Si din nou am ramas uimit. Cando, scheunând jalnic, se culcase cu burta pe pamânt, tragând tarâna cu labele din fata. Tremura tot de bucurie, dar cuvântul… îl vrajise. Era flamând, însetat, înnebunit de beciul în care fusese închis, îmbatat de bucuria întâlnirii cu stapânul sau, si totusi… asculta! Câta putere avea un singur cuvânt!
Cuvântul descopera, cuvântul mângâie. Cuvântul porunceste, cuvântul declanseaza vointa. Cuvântul leaga si dezleaga… V-ati gândit de unde îsi trage cuvântul puterea?
Izvorul puterii cuvântului
Mai întâi, el are putere datorita faptului ca poarta informatiile. Gânditi-va ca, fara informatii, am fi lipsiti de orientare si de motivatii. În al doilea rând, pentru ca, mai mult decât informatii, cuvântul transmite convingeri. Gânditi-va ca acestea modeleaza atitudinile noastre, hranindune dimensiunea morala si spirituala.
În al treilea rând: în spatele atât al informatiilor, cât si al convingerilor, practic, înapoia oricarui cuvânt, sta întotdeauna o persoana… Vedeti? Din pricina relatiei, din pricina legaturilor interumane care ne umplu viata de sens, iata de ce are cuvântul atâta putere! V-amintiti de Cando, de câinele acela fara minte? De dragul unei persoane asculta el tremurând!
E cert: cuvântul omului are putere… ca un baros! Dar Cuvântul Domnului? „El zice si se face; porunceste, si ce porunceste ia fiinta" (Ps. 33,9). „El trimite Cuvântul Sau, care tamaduieste si scapa de groapa." „Toate se fac prin Cuvânt…" „În El este viata!" (Ioan 1,3.4) Se îndoieste cineva de puterea nespus mai mare a Cuvântului lui Dumnezeu?
O, da! Desigur! Oricât de surprinzator ar parea, aproape toti oamenii pamântului dispretuiesc sau, în cel mai bun caz, ignora Cuvântul lui Dumnezeu… Chiar si crestinii!
Nimicitori ai Cuvântului
Poate va mira, dar crestinii sunt chiar cauza pentru care lumea dispretuieste Cuvântul! Cercetatorii de azi afirma ca crestinismul se afla în cel mai grav declin, într-un declin terminal…
Teologia liberala, adica cuvântul omenesc „mestesugit alcatuit", a umbrit, a compromis puterea Cuvântului… scolile teologice din lume încep studiul Genesei de la capitolul 4, considerând ca primele 3 capitole care descriu creatiunea si caderea în pacat sunt doar basme… Daca cercetati Scriptura, veti descoperi ca Dumnezeu permite asemenea razvratire numai în fazele terminale ale istoriilor: ca, de exemplu, la potop (înainte de distrugerea antediluvienilor); ca în timpul ultimilor regi ai lui Iuda (înainte de exil), ca în timpul uciderii lui Hristos si a lui Stefan (înainte de lepadarea lui Israel)… Sau, ca astazi, la capatul istoriei moderne (înainte de sfârsitul Marii Lupte milenare).
Dar sa nu dam toata vina pe teologia liberala. Nu este ea principala vinovata! Veti fi surprinsi sa aflati ca tocmai crestinii care au crezut si au aparat teologia conservatoare, bunii crestini care aglomereaza bisericile la ora slujbei, ei poarta toata raspunderea pentru starea de fapt. Oricât vi se pare de paradoxal, tocmai majoritatea, cei care marturisesc credinta în puterea Cuvântului sunt cei care au nimicit puterea Sa vie. Va întrebati, desigur: Cum?
Puterea sa impersonala
În descrierea furtunii din Matei 8,23-27, Cuvântul are o putere care potoleste vântul si marea. Fortele oarbe, dezlantuite, asculta. Asupra lor actioneaza puterea Cuvântului. Exact asa îsi reprezinta crestinii, în general, puterea Cuvântului. Asa se si roaga: „Doamne, binecuvânteaza-i pe vecinii mei rai si fa-i de treaba… Schimba Tu firea cea rea din mine… Cred ca vei face acestea, pentru ca ai putere. Amin".
Crestinii de treaba cred lucrul acesta cu tarie, desi… uita ca dupa 90% din rugaciuni nu s-a întâmplat nimic, iar în restul de 10% s-a întâmplat ceva, dar altceva decât ce au cerut ei…S-au rugat pentru schimbarea lumii si a firii lor. Dar lumea si ei au ramas aceiasi, exasperant de aceiasi!
Singura putere pe care ei o vad la Cuvânt este doar puterea care porunceste corbilor sa-i aduca hrana lui Ilie; puterea care face samânta sa încolteasca fara sa stie ei cum; puterea care, la sfârsit, va porunci focului sa învaluie tot pamântul. Da, aceasta putere exista si este reala, dar este doar o putere IMPERSONALA, care lucreaza anonim, nestiut de om si în afara omului… în timp ce problemele cele mai acute, cele legate de pacat si firea pamânteasca sunt înauntrul omului si cu stirea lui!
Cei care cred doar în puterea impersonala a Cuvântului si se roaga pentru schimbarea firii lor nu vor vedea nici o schimbare, nici chiar dupa o viata de om… Credinta lor oarba, neluminata, nu le este de nici un folos…
Puterea sa personala
Prin natura sa, Cuvântul este un vehicul între fiinte inteligente si asemanatoare. De pilda, nu poate sa existe un dialog între om si furnica, între om si un sticlete… Chiar Dumnezeu, pentru a vorbi oamenilor, a adoptat trupul si limbajul omului.
Prin însasi natura sa, „cuvântul" e facut sa se adreseze unei persoane: întelegerii, alegerii si ascultarii lui! Puterea Cuvântului, puterea care e în stare sa schimbe firea cea rea a omului si pe care o ignora grosul crestinatatii este o putere PERSONALA, si nu impersonala! Fiind o putere personala, Cuvântul nu opereaza automat, de la sine, în afara omului si fara participarea vointei lui (cum e în cazul vântului, al marii, al corbilor, al potopului…).
Câti nu se roaga dimineata: „Doamne, schimbami firea cea rea. Amin"… si pâna seara spera sa vada o interventie, o schimbare! Iar seara, când se întorc la rugaciune, vad ca… nu s-a produs chiar nimic… Vedeti? Puterea Cuvântului opereaza numai si numai cu stirea si cu participarea omului!!
Samânta si pamântul
Ca sa fixam acest adevar „cheie", sa luam ilustratia Domnului Hristos: „Cuvântul" – este „samânta" (Luca 8,11). E stiut ca samânta are în ea însasi viata si o putere de mii de atmosfere, în stare sa disloce si stânca. Dar atentie! Pentru ca aceasta putere sa se manifeste, ca sa se produca minunea încoltirii, samânta mai întâi trebuie sa se întâlneasca cu… pamântul.
Pamântul este omul, inima lui (Luca 8,12.15).Si ce fel de pamânt trebuie sa fie? Pamânt sec, pietros? Nicidecum, ci numai pamânt zdrobit si muiat de apa (apa simbolizeaza lucrarea Duhul Sfânt) si încalzit de soare (soarele reprezinta harul Domnului Hristos). „Samânta" Si „pamântul", sau Cuvântul lui Dumnezeu cu inima omului, merg numai „pereche". Adica, fara om, Cuvântul ramâne neputincios!
Aici e nenorocirea: cei mai multi crestini cred în Cuvânt, dar, din nefericire, nu se preocupa de el în mod personal. Nu „îl poarta în vasele lor de lut"! La cine credeti ca se refera Pavel când scrie: „cei mai multi strica Cuvântul lui Dumnezeu" (2 Cor. 2,17)? Gânditi, cumva, ca „cei mai multi" din vremea lui erau „ereticii"? Dimpotriva, erau si ramân crestinii de treaba, care asteapta minuni, dar fara sa „strânga Cuvântul Lui în inima" lor (Ps. 119,11) si fara sa-l puna la lucru; fara sa participe în mod personal împreuna cu Hristos. Dar, fratilor, tocmai asta si este „religia": omul împreuna cu Dumnezeu! Altfel este magie, misticism. O, cât de mult a ajuns sa semene crestinismul bunilor crestini cu magia!
Cuvântul antreneaza întelegerea noastra, alegerea noastra si ascultarea noastra de el. Deci nu-i destul doar sa crezi orb în Cuvânt, ci trebuie sa te si ocupi de el, cu o minte luminata.
Totul sau nimic
Spuneti-mi, frate si sora: cât timp alocam pentru Cuvânt, ca sa punem în miscare puterea sa nemaipomenita? Nu-i asa ca e mai usor sa crezi doar în puterea impersonala a Cuvântului (adica sa crezi ca El face „ceva si cumva, fara sa stii cum") decât sa-ti impui un program regulat pentru a-ti hrani mintea si credinta prin partasie inteligenta cu acest Cuvânt?
În consecinta, nu trebuie sa ne mire de ce atât de putini asculta integral de Cuvântul lui Dumnezeu. Daca este adevarat ce scria într-un numar din Adventist Review, ca „multi adventisti din occident au pierdut batalia împotriva cafelei", atunci se confirma ca si aici, printre copiii lui Dumnezeu, Cuvântul a ajuns fara putere: pentru ca nu mai este citit si nu mai poate sa lucreze, în ciuda bunei credinte adventiste…
De peste 125 de ani, Cuvântul ne-a descoperit lumina stilului de viata adventist: rugaciune si studiu, o dieta si obiceiuri sanatoase…
Ne întrebam, câti dintre noi au trecut la însusirea lui integrala? Asa-i ca ne vine mult mai usor sa ramânem la vechile obisnuinte ale… strabunilor daci obiceiuri de sorginte pagâna si lumeasca?
Doar „Cuvântul întrupat"!
Vedeti cum lucreaza Cuvântul pentru oameni? Nu ca pentru vânt si mare… Corbilor si ploii, Cuvântul le porunceste… asa cum îi poruncea Andreas câinelui sau, Cando. Oamenilor, însa, Cuvântul le vorbeste inteligent, ca ei sa înteleaga si sa aleaga sa asculte, din propria lor vointa.
Un om al lui Dumnezeu spunea: „Oricât de ciudat vi s-ar parea, eu nu cred în „puterea Cuvântului"! Daca Cuvântul singur ar avea putere sa schimbe lumea, atunci am topi toata zecimea din lume, am tipari Biblii si carti, le-am raspândi cu elicopterul peste tot pamântul si a doua zi gata ! ar veni Domnul! Ci eu cred în „puterea Cuvântului care S-a facut trup" (Ioan 1,14). „Cuvântul… în trup" – aici e cheia planului de mântuire.
În jurul acestui „vas de lut" se da ultima batalie a cerului. În acest punct ne cheama Dumnezeu la cercetare de sine si la reforma!
Puterea Cuvântului „în vase de lut"
Doi tineri studenti ai scolii misionare, Melvin Lard si Michael Rohrbach, care se pregateau pentru India si China, se întorceau de la adunare. Tocmai îl ascultasera pe un misionar din Burma si inimile lor erau tulburate. Mergeau tacuti, alaturi, cu gândurile departe… La un moment dat, Melvin rupse linitea: „Auzi, Michael? Ma tot întreb: ce-o sa le spun eu pagânilor, când voi fi printre ei? O sa le vorbesc… despre Hristos? Pai, daca-i asa, ar fi mult mai ieftin sa le trimit Biblii si carticele. Oare suntem în stare sa le spunem ca noi cunoastem un Isus Hristos care mântuieste, un Isus care satura inima, care zilnic ne face mai mult decât biruitori?"
„Nu-i deloc bine, Melvin… Simt ca n-am înca acel mesaj dupa care striga câmpul misionar! N-am nici experienta cu Dumnezeu si nici puterea de care e nevoie…"
„Atunci e clar! Ce altceva îmi trebuie, înainte de a parasi tara, decât: ‘sa-L cunosc pe El’?"
În seara aceea, cei doi s-au hotarât! De a doua zi si pâna la sfârsitul scolii, timp de doi ani, cei doi prieteni se sculau zilnic la ora 5, în zori, petreceau o ora linistita cu studiul Cuvântului. Apoi, de la 6 la 7, petreceau o alta ora, fara graba, în rugaciune. Aceste doua ore zilnice au reusit sa schimbe viata si viziunea celor doi tineri.
Astazi, primul slujeste ca misionar în India. Celalalt e omul lui Dumnezeu în Korea…
E destul cât a stat puterea Cuvântului ferecata pe paginile Scripturii. E timpul ca „aceasta putere nemaipomenita" sa „o purtam în… vase de lut" (2 Cor. 4,7).Amin!
Întrebari pentru discutie
1. Cum justifica autorul acestei prelegeri afirmatia ca majoritatea asa zisilor crestini sunt cauza pentru care lumea dispretuieste Cuvântul lui Dumnezeu?
2. Care este, în opinia autorului acestei prelegeri, deosebirea dintre puterea impersonala si cea personala a Cuvântului? 3. Cât de eficienta este puterea Cuvântului în vasul tau „de lut"? Care este legatura dintre ascultarea integrala, inteligenta, de Cuvântul lui Dumnezeu si obiceiul de a ne ruga si a studia Biblia zilnic?
