Pseudorugaciune
Privește, o Doamne acum spre a-L Tău
Obraznic copil, făcător de mult rău
Am mofturi, am pofte, păcate ce-mi plac;
O, Doamne, nu spune să nu le mai fac!
Trăiesc zi de zi printre frați și surori
Dar nu mă simt bine, căci sunt rugători.
Iar vremea tot zboară și nu mai am când
Ca în rugăciune să mă plec oricând.
Am casă, mașină, țărână și bani,
Iar firea îmi spune că vii peste ani
Că ai treabă-n ceruri cu noul Locaș.
Te rog, Doamne Bun, ce am eu să-mi lași!
Aș vrea să asculți ce acum îți mai spun
Pe loc să răspunzi, căci Tu ești tare Bun,
De voi cere bine sau voi cere rău
Tu nu mă forța să ascult sfatul Tău!
Ai vrea să pornesc să vorbesc despre Cer.
De ce nu merg alți’? Pentru mine-i mister.
Iar eu, să merg singur, doar știi că nu pot,
Și ce mai rămâne-i … să faci doar Tu tot!
Eu multe aș face, dar nu are rost.
Chiar m-aș mai ruga, ba aș ține și post
De-aș ști că mai vii pe pământ să ne iei;
Dar tu nu vrei fapte, nici jertfe nu vrei!
Așa m-amăgesc și-mi închipui că pot
S-ajung în vecii, să am chiar cerul tot,
Și dorm … așteptând izbăvirea de sus,
Dar nepocăit … nu îl văd pe Isus.
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
