Fratele mai bun
Pe drumul către cruce,
Ce-i rezervat oricui,
Un om, zdrobit, își duce
Povara, ce-i a lui.
Doar ochii își ridică;
Se uită și pe jos,
Se-mpiedică și pică…
Dar, parcă-i bucuros.
Nu plânge, nu suspină,
Nici supărare nu-i.
Se-apucă și se-nchină
La Cel străpuns de cui.
Nu critică pe alții,
Nu comentează-n plus.
Iubește pe toți frații,
Privind doar la Isus.
Vorbește cu credință
Și dragostea e-n glas.
E plin de umilință
Și cântă-n orice pas.
Și bine știe-a face
La toți cei amărâți.
Dorește să împace
Pe cei ciorovăiți.
El se implică-n toate
Ce-s bune pe pământ.
De pace are parte
Citind din sfânt Cuvânt.
El știe să vorbească,
E plin și de respect.
Nu vrea să te-amăgească
Sau să te tragă-n piept.
Te-ndeamnă și te-ajută
Să mergi cu el, pe jos.
Și tot cei rău, el uită,
Așa, ca și Hristos.
Se-mbracă creștinește,
Respectă locul sfânt.
Și zi de zi privește
Spre cer, Noul Pământ.
El merge către casă,
Nu-l poți opri de fel.
De cer dacă îți pasă,
Să fii și tu ca el!
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
