In fata rugului…

In fata rugului…
                                  
In fata rugului, etern aprins
Ma inchin Isuse, in umilinta,
Caci in lumina-i sunt cuprins
Sa pot merge, spre biruinta .

Si incaltamintea din picioare
O scot in semn de reverenta,
Ca-n flacara-i cea arzatoare
Sa nu piara, a mea prezenta .

Sa pot sta si sa-mi vorbesti
Din acea ardere nemistuita ;
Din vecii, sa-mi spui ca esti
Puterea-n veci, Nemarginita .

Si ochii Tu sa mi-i deschizi,
Sa pot vedea Slava Divina,
Pe care nu vrei s-o ascunzi
Ci-n maretie, o vrei deplina.

Sa vad si sa aud cand trece
In susurul cel bland, subtire,
Ascuns fiind in stanca rece
Cand muntele e-n stralucire .

In trecere sa ma-ntareasca,
La adapost pus, ca sa rezist,
Credinta sa nu imi zlabeasca
Prin Tine, Doamne, sa exist!

Flavius Laurian Duverna
    22-01-2005, Stia – Italy