Dreptatea si strambatatea
Dreptatea si Strambatatea
Au plecat in drumetie…
Si-au mers mult, pe drum de tara,
Pe la munte, prin campie…
Cum meregeau, vazura-n cale
Un restaurant frumos
Unde se vindea mancare,
Ciorba, chiftelute-n sos…
Strambatatea, cam flamanda:
-“Sa intram, ne-om odihni,
Si-om manca pe saturate!”
– “Dar n-avem cu ce plati!…”
-“Nu-i nimica surioara,
Ma descurc eu, las pe mine!…”
Dar dreptatea ezitand:
-“Fara bani imi e rusine!”
“-Haide, vino, platesc eu!…
Ai curaj, ca ma descurc…
Si apoi, cunosc patronul…
Nu este roman… e turc!”
Si s-au asezat la masa…
Strambatatea a cerut
Fel de fel de lucruri bune
Fripturi, pepene, iaurt…
Chiar prajituri cu stafide,
Caviar, naut, alune,
Bauturi, sucuri din fructe,
Inghetata de capsune…
Dreptatea se tot uita
Spre vecina ghiftuita
Stiin bine ca mancarea
Mai trebuie si platita…
In sfarsit, veni baiatul,
Chelnerul care servise,
Sa faca nota de plata
La persoanele distinse…
Suma era mult prea mare…
Strambatatea se gandi
La un truc mai vechi de-al dansei
Si catre baiat vorbi:
-“Domnule, nu ti-e rusine!
Eu te-as da acum afara!…
Nu-nteleg, cum e posibil
Sa ceri banii-a doua oara!”
Patronul, om cumsecade,
Urand mediul viciat ,
A sosit rapid sa vada
Cum si ce s-a intamplat…
Si privind la strambatate
Ca la un client stilat,
Spuse catre cel cu tava:
-“De azi, esti concediat!”
Omul si-a luat palaria,
A iesit urgent afara,
Si-ndreptand spre cer privirea
A strigat vorba amara:
-“Unde, unde esti dreptate
Cand imi e asa de greu?…”
-“Sunt aici, aici la masa,
Insa am mancat si eu!”
Sa te miri ca nedreptatea
Guverneaza-n lumea mare?
Nu e cazul… tu, du-ti crucea…
Nedreptatea-i o eroare…
Intr-o zi, Dreptatea Vie,
Te va duce la palat!…
Si va plati pentru tine,
Sigur, tot ce-ai consumat!…
Jercan Danut Alexandru
