Cand totul plange…
Cand nu vin stropi de ploaie, totul plange,
Sunt stropi sub gene si poate in gand…
Atunci cand apa nu se mai ajunge
E semn de tragedie pe pamant.
Cand nu e soare, toata lumea-i trista…
Cand norii tin lumina-ntemnitata,
Parca iti vine sa iti scoti batista
Sa plangi in rand cu lumea-ndoliata.
Cand nu mai ninge, plang copiii-n strada…
Ca omul de zapada a murit,
Ca fluturii cei albi nu vor sa cada
Iar saniuta a cam ruginit.
Cand nu sunt grane si porumb si fructe,
Oamenii tristi, de griji, sunt disperati…
Cand apele nu curg pe viaducte
Puii de cerb sun dezorientati.
Cand vin tornade, semanand furtuna,
Si aducand in case nimicirea,
Tristetea mortii parca-si pune mana
Strangand de gat speranta si iubirea.
Si te intrebi, punand mana la gura…
Cine-a furat tot miezul din lumina?,
Natura ne raspunde prin Scriptura:
Desigur, pacatosii sunt de vina!…
Jercan Danut Alexandru
