Canonul lui Ptolemeu. – Domniile imparatilor babilonieni si persani in perioada captivitatii si intoarcerii din robie sunt bine stabilite de numeroase documente. Cele mai multe dintre acestea au iesit la iveala in ultimele deceniile. Dar oamenii de stiinta anteriori depindeau de canonul (sau lista de regi) alcatuit de astronomul egiptean Ptolemeu in secolul al II-lea d.Hr. Canonul lui Ptolomeu precizeaza durata domniilor succesive ale carmuitorilor babilonieni, persani, macedo-egipteni si romani de la 26 februarie 747 i.Hr. pana in timpul lui Ptolemeu, calculate in ani egipteni. Aceasta scara a calendarului egiptean a fost stabilita cu exactitate printr-o serie de eclipse mentionate de Ptolemeu in lucrarea lui astronomica cunoscuta sub numele de Almagesta – eclipse datate cu zi si ora in calculul calendarului egiptean si identificate prin date specifice i.Hr. de catre astronomi moderni.
1) (Se poate ridica intrebarea cum de eclipsele lui Ptolemeu pot fi datate cu atat de mare siguranta, din moment ce eclipsei pe care se bazeaza lista asiriana limmu i s-a atribuit mai mult decat o data posibila . Motivul este ca documentul asirian da doar luna lunara, in timp ce Ptolemeu inregistreaza 19 eclipse, datate cu zi si ora, precizand cu exactitate intervalul dintre eclipse, in cadrul unui calendar egiptean. O luna plina (cand se produce obligatoriu o eclipsa lunara) cade in aceeasi zi a calendarului nostru doar o data la 19 ani. In calendarul egiptean al lui Ptolemeu, cu deplasarea sa progresiva inversa , data unei luni pline se poate repeta doar dupa 25 de ani. Din moment ce doar de doua ori din 12 sau 13 date pe an cand este luna plina pot exista eclipse, posibilitatea dublarii este redusa la minim. De aceea nu exista semne de intrebare in legatura cu tabelul cu eclipse al lui Ptolemeu.)
Canonul lui Ptolemeu a fost obtinut din rapoarte antice si ulterior a fost transcris de multe ori pana cand a ajuns la indemana oamenilor de stiinta moderni. De aceea, unii specialisti in cronologie de acum o suta sau doua de ani s-au simtit liberi sa revizuiasca datele din canon potrivit teoriile lor. Dar in prezent, justetea datelor lui Ptolemeu a fost tot mai mult confirmata prin documente mult mai vechi decat canonul si neatinse de miile de erori acumulate, atat de des aflate in manuscrise recopiate.
Tablite babiloniene schiteaza durata domniilor. – De la aparitia arheologiei moderne, informatiile care se aduna treptat, provenite din tablitele de lut babiloniene, au formulat o schita nu numai a fundalului istoric, dar si a cronologiei perioadei. Oricat de neinsemnat ar fi fost continutul acestor documente, dupa aranjarea lor in ordine cronologica, seria de date continute arata aproximativ timpul din an cand un domnitor a urcat pe tron.
De pilda, daca toate tablitele cunoscute scrise in cursul unei serii de domnii sunt puse in ordine cronologica, se va observa ca ultimele dintr-o domnie si primele din domnia urmatoare sunt foarte aproape unele de altele, uneori ocupa aceeasi zi. O serie de tablite poate fi compilata conform tabelului urmator.
Anul Luna Ziua
Nebucadnetar (43 ani) 43 6 14
" 43 6 26
Amel-Marduc (2 ani) „inceputul domniei” 6 26
" " 7 19
" 1 2 1
" 1 11 18
" 2 3 15
" 2 5 17
Nergal-shar-usur „inceputul domniei” 5 23
" " 6 12 etc.
Datele trecute in italice arata ca prima tablita din domnia lui Amel-Marduc (biblic, Evil-Merodac) este datata ziua 26, luna 6, aceeasi zi ca ultima datata din domnia lui Nebucadnetar si ca ultima datata despre Amel-Marduc, ziua 7, luna 5, anul 2, este urmata la mai putin de o saptamana, ziua 23, luna 5, de o tablita datata in domnia urmasului sau. In felul acesta lungimea domniei lui este cunoscuta aproape cu exactitate. O astfel de serie este similara si pentru alte domnii, cu cele mai timpurii tablite la "inceputul domniei" venind in ultima parte a anului care incepuse ca ultimul an socotit al domnitorului precedent. Uneori, datele tablitelor se suprapun, deoarece unele documente scrise in sate aflate la distanta erau inca datate sub vechea domnie, pana cand ajungea si la ele vestea mortii regelui, este posibil chiar dupa multe zile de cand scribii din capitala si vecinatate foloseau numele noului rege.
Seria tablitelor celor mai timpurii si celor mai tarzii, ori de cate ori sunt disponibile, confirma lungimea domniilor babiloniene si persane, asa cum sunt date in Canonul lui Ptolemeu, si precizeaza cu aproximatie luna si ziua urcarii pe tron a noului conducator. (Doua tablite-cronica babiloniene furnizeaza data exacta a urcarii pe tron pentru Nabopolasar si Nebucadnetar; vezi bibliografia articolului anterior, la "Wiseman D. J.", p. 84). De asemenea, tablitele datate arata ca partea ramasa din ultimul an calendaristic al vechiului domnitor, intre schimbarea domniei si urmatoarea zi a Anului nou (1 Nisan, primavara), era numita "inceputul domniei" sau, asa cum o exprima traducatori moderni, "anul urcarii la tron", in timp ce "anul 1" era primul an calendaristic intreg.
2) (Si papirusurile iudeo-egiptene din Egipt (care vor fi tratati la p. 88) se armonizeaza cu Canonul lui Ptolemeu si arata ca si iudeii foloseau sistemul anului urcarii pe tron; dar ele arata ca egiptenii numeau restul anului (egiptean) in care avea loc urcarea pe tron "anul 1" si nu "inceputul domniei" sau "anul urcarii pe tron"(despre sistemul babilonian de "antedatare" sau "an de urcare pe tron" folosit la calcularea domniilor si despre sistemul egiptean de "antedatare" sau "an de neurcare pe tron", vezi vol. II, p. 138.139).)
Tablitele ofera o cronologie relativa. – Tablitele de felul acesta (sau papirusurile similare din Egipt) ofera doar o cronologie relativa. Intreaga serie de ani de domnie babiloniana ramane pe o baza ajustabila in ce priveste scala i.Hr., pana in momentul cand avem stabilita o anumita data pe scala i.Hr. de care sa fie fixata seria respectiva. Canonul lui Ptolemeu si rapoartele lui privind eclipsele fixeaza datarea pe scala i.Hr. a anilor calendarului egiptean si nu ai celui babilonian. Cu toate ca seria incompleta a tablitelor babiloniene partial datate par sa fie in acord cu Ptolemeu, ele nu sunt concludente, deoarece sunt datate intr-un calendar diferit, fiind subiectul unor interpretari variate. Tablitele din Saros (din perioada seleucida) contin o lista de ani de domnie, 18 ani in ciclul saros. Acesti ani de domnie se armonizeaza cu Ptolemeu si cu tablitele datate in ce priveste lungimea domniei lor, dar nu fixeaza in mod independent nici o data i.Hr. Dar doua tablite au confirmat Canonul lui Ptolemeu si ofera dovezi contemporane precise pentru echivalentul i.Hr. ai anilor babilonieni. Despre ele vom vorbi acum.
Doua tablite astronomice fixeaza datarea babiloniana. – De o valoare unica sunt doua tablite independente, texte contemporane, fiecare dand date astronomice care acopera un an intreg. Prima dintre acestea, din anul al 37-lea al domniei lui Nebucadnetar, contine o serie de observatii de la 1 Nisan (Anul nou babilonian), anul 37, pana la 1 Nisan anul 38 . Data pentru o singura observatie ar fi putut fi suspectata de eroare, dar astronomii moderni ne spun ca o combinatie de insemnari ca aceea care apare pe tablita aceasta, cu referire la pozitia soarelui, a lunii si a planetelor, toate acestea miscandu-se in cicluri diferite, poate fi localizata cu exactitate numai intr-un an. Anul al 37-lea al lui Nebucadnetar a fost fara indoiala anul calendarului lunar babilonian care s-a intins de la 23 aprilie 568 i.Hr. (mai exact, 22/23 aprilie de la apusul soarelui la apusul soarelui) pana la 12 aprilie 567 i.Hr. Desigur ca lucrul acesta plaseaza primul an oficial (adica primul an intreg) al lui Nebucadnetar in 604/03 i.Hr., primavara-primavara, si stabileste de asemenea toti anii domniei lui.
Al doilea text de felul acesta contine o serie asemanatoare de date astronomice calculate (dovedite corecte de calculul modern) care stabileste anul 7 al lui Cambise ca an calendaristic babilonian de la 7 aprilie 523 la 26 martie 522 i.Hr. (Conducatorii persi, ca si imparatii Babilonului, au adoptat calendarul babilonian). Aceasta tablita din timpul domniei lui Cambise este deosebit de interesanta, deoarece printre alte date raporteaza o eclipsa (calculata a fi avut loc la 16 iulie 523 i.Hr.), care este identica cu cea raportata de Ptolemeu in acelasi an, al 7-lea. In felul acesta ambele scale antice de datare – anii solari egipteni si anii lunari babiloniano-persani – sunt aliniate cu un punct fixat de pe scala i.Hr. si una cu alta.
Alinierea anilor egipteni si babilonieni. – Eclipsa aceasta stabileste alinierea anilor egipteni ai lui Ptolemeu cu anii corespunzatori babilonieni. Ptolemeu incepea anul al 7-lea al lui Cambise in calendarul egiptean la 1 Thoth, 3 ianuarie 529 i.Hr., cu aproximativ trei luni inainte ca anul al 7-lea sa inceapa in calendarul babilonian. Alte dovezi documentare arata ca in toata aceasta perioada, orice an al oricarei domnii incepea la fel, cu trei pana la patru luni inainte in calendarul egiptean decat acelasi an din sistemul de calcul babiloniano-persan. Intervalul a devenit treptat tot mai mare, deoarece anul babilonian incepea dupa o luna noua din martie sau aprilie, in timp ce anul egiptean avea o deplasare treptata in sens invers (pentru motivul acestei deplasari, vezi nota 3 de mai jos).
Papirusuri egiptene cu datare dubla ofera date exacte. – O verificare contemporana a datarii i.Hr. a domniilor persane pe parcursul celei mai mari parti a secolului al V-lea i.Hr. este realizata de numeroase documente scrise pe papirus in limba aramaica si gasite in colonia iudaica de pe insula Elefantina, in Egiptul de sud . Paisprezece dintre cele aproximativ o suta au o datare dubla, purtand o data de luna egipteana (solara) si o data de luna iudaica (lunara), iar in unele cazuri doi ani de domnie difera in cele doua calendare. Aceste date duble pot fi fixate pe scala i.Hr. pe parcursul unei singure zile.
3) (Metoda gasirii datei unuia din papirusurile de la Elefantina poate fi cel mai bine explicata printr-un exemplu (Papirusul 6 din colectia Muzeului Brooklyn publicata in 1953). Actul prin care un tata evreu da in dar o casa (sau o parte dintr-o casa) fiicei sale, care urma sa se casatoreasca, era datat "8 Pharmuthi, care este 8 Tamuz, anul al 3-lea al lui Darius" (II). Intrucat, pe vremea aceea, Egiptul facea parte din imperiul persan, anul era aratat ca fiind socotit in domnia carmuitorului persan, dar 8 Pharmuthi este o data egipteana. Diferitele nationalitati din imperiu pastrasera propriile lor calendare . In cazul acesta, colonistii iudei din Elefantina foloseau doua calendare, pe cel iudaic (lunar) si pe cel egiptean (solar). Problema este de a gasi anul in care ziua a 8-a din luna lunara Tammuz se intampla sa corespunda cu ziua a 8-a a lunii egiptene Pharmuthi.
Intrucat egiptenii aveau anul de 365 de zile si nu toti erau ani bisecti, orice data calendaristica egipteana se muta cu o zi mai devreme la fiecare patru ani dupa socoteala noastra . In consecinta ziua Anului Nou egiptean (1 Thoth), care venea pe ceea ce numim noi 26 februarie in punctul de plecare al Canonului lui Ptolemeu, s-a mutat in urma, in ianuarie, pe timpul lui Nebucadnetar, s-a mutat in decembrie in timpul domniei lui Darius I. Anii egipteni corespunzatori acestei perioadei sunt cunoscuti din Canonul lui Ptolemeu si datele eclipselor; 8 Pharmuthi pe timpul domniei lui Darius II a fost in iulie, corespunzand strans cu luna lunara Tamuz, care incepea totdeauna in iunie sau iulie. Dar numai intr-un singur an 8 Pharmuthi putea sa fie si 8 Tamuz, din moment ce orice data egipteana se muta o zi la fiecare 4 ani, dar orice data lunara se muta cu cel putin 10 sau 11 zile pe an dupa calculul nostru . Tabelul de mai jos arata ca singurul an potrivit ca data pentru papirusul acesta a fost 420 i.Hr.:
Anul i.Hr. 8 Pharmuthi 8 Tamuz
422 12/13 iulie (de la rasarit la rasarit) 4/5 iulie (de la apus la apus)
421 11/12 iulie (de la rasarit la rasarit) 22/23 iulie (de la apus la apus)
420 11/12 iulie (de la rasarit la rasarit) 11/12 iulie (de la apus la apus)
419 11/12 iulie (de la rasarit la rasarit) 1/2 iulie (de la apus la apus)
418 11/12 iulie (de la rasarit la rasarit) 20/21 iulie (de la apus la apus)
417 10/11 iulie (de la rasarit la rasarit) 8/9 iulie (de la apus la apus)
Intrucat 8 Pharmuthi si 8 Tamuz se pot armoniza numai in 420 i.Hr., acesta este evident anul in care a fost scris papirusul. Acesta era anul 3 in calendarul iudaic (toamna-toamna). De obicei anul precizat pe un papirus este egiptean, dar in cazul acesta data nu corespunde nici anului 3 egiptean, nici celui persan care acopera, in schimb vara anului 421. (Cu privire la insemnatatea acestui papirus, vezi pag. 105). In mod similar in alte papirusuri cu date dubla este posibila data lunii egipteana in patru ani consecutivi, dar data lunara poate concorda cu cea egipteana numai in unul dintre anii acestia. Astfel pot fi determinate datele i.Hr. ale acestor papirusuri.)
Aceste papirusuri sunt in armonie totala cu modelul indicat de alte informatii cronologice privitoare la aceste domnii. Datarea lor egipteana, care corespund anilor de domnie ai lui Ptolemeu, arata ca Canonul lui Ptolemeu s-a bazat pe modul de socotire egiptean contemporan. Datele lor evreiesti, socotite conform sistemului anului de urcare pe tron, se armonizeaza cu numaratoarea babiloniano-persana, dar nu cu inceputul anilor, deoarece unul dintre papirusuri arata clar ca acesti evrei propriul lor an civil din toamna-in-toamna si nu anul babilonian primavara-primavara.
In felul acesta prin cei doi ani fixati pe cale astronomica (anul 37 al lui Nebucadnetar si anul 7 al lui Cambise) si prin papirusurile cu data dubla din Egipt, anii de domnie a sase domnitori babilonieni si persani sunt determinate cu siguranta pe temeiul marturiei contemporane. Eclipsele lui Ptolemeu adauga inca doua domnii care sunt in armonie cu acestea sase. Daca durata celorlalte domnii, asa cum le avem, este corecta (si dovada privitoare la acestea – din Canonul lui Ptolemeu, tablitele din Saros si seria de tablite datate din Babilonia – pare sa se armonizeze), atunci putem fi siguri cu privire la echivalentul i.Hr. al fiecarui an de domnie al fiecarui domnitor babilonian si persan din perioada cuprinsa in acest volum, calculati atat in calendarul solar egiptean, cat si in cel babilonian lunar.
Cum se stabileste datarea i.Hr. a unui an de domnie. – Cititorul care doreste sa stabileasca un an oarecare de domnie babiloniana sau persana poate recurge la tabelul Canonului lui Ptolemeu. Datele i.Hr. din cele doua coloane suplimentare din dreapta arata inceputul primului an oficial al fiecarei domnii dupa calendarul egiptean (remarcand ca Ptolemeu ii omite pe acei regi care au domnit mai putin de un an, ca de pilda Labashi Marduc, care a urmat lui Nergal-sar-usur). Incepand cu anul 1, oricare alt an din domnie poate fi calculat, inclusiv ziua, calculand ani ficsi de 365 de zile fiecare, fara anii bisecti. In toata aceasta perioada, fiecare an de domnie babiloniano-persan (in calendarul babilonian) a inceput cu prima zi 1 Nisan dupa Anul nou egiptean corespunzator; el incepea totdeauna dupa luna noua in martie sau in aprilie. Astfel, anul intai al lui Xerxe, in calendarul egiptean, a fost 486/85 i.Hr. (incepand in decembrie), dar primul lui an in Babilonia a fost 485/84 i.Hr., primavara-primavara, in timp ce anul iudaic corespunzator domniei lui Xerxe ar fi inceput probabil tarziu de tot, in toamna anului 485 (1 Tisri, dupa luna noua de la sfarsitul lunii septembrie la sfarsitul lunii octombrie). Dar aceasta succesiune iudaica nu este valabila. In unele domnii anul iudaic ar incepe cu sase luni mai devreme decat anul babilonian corespunzator, in timp ce in altii ar incepe mai tarziu, in functie de care zi de An nou – babiloniana sau iudaica – sosea intai, dupa data urcarii la tron, pentru a plasa primul an de domnie.
4) ( Nu exista nici un motiv pentru a pune la indoiala ca metoda iudaica de socotire a domniilor era cel al urcarii pe tron , intrucat se pare ca metoda aceasta era in uz in perioada de sfarsit al lui Iuda, cu putin timp inainte de exil, si este indicata de singura marturie de calendar iudaic din perioada persana, papirusurile cu data dubla . Daca sistemul acela e aplicat la data de urcare la tron a fiecarui domnitor din perioada aceasta, asa cum se deduce din diferitele izvoare documentare, rezultatul va fi urmatoarea grupare a anilor de domnie iudaici cu anii de domnie babilonieni, purtand acelasi numar:
1. Anul iudaic ar incepe in toamna care precede anul babilonian corespunzator (de primavara) in domniile imparatilor babilonieni (de la Nebucadnetar la Nabonid), cum si a imparatului persan Cambise.
2. Anul iudaic ar incepe in toamna care urmeaza anului babilonian corespunzator in domniile imparatilor persani (de la Cirus la Dariu II), cu exceptia lui Cambise.
Inainte de Napolopasar si dupa Darius II nu exista dovezi suficiente din tablite pentru a stabili data urcarii pe tron. Domniile de mai putin de un an nu sunt relevante. )
Sectiunea II a prezentat pe scurt punctul stabilit de la care se poate pleca in calcularea oricarei date din perioada aceasta, care este exprimata in termeni anilor de domnie care pot fi calculati. Cu privire la datarea egipteana si babiloniano-persana, in general, savantii au cazut de acord. Singurul punct unde pot exista divergente de opinie este in privinta anumitor date, asa cum sunt calculate in sistemul babilonian (primavara-primavara) si in cel iudaic civil (toamna-toamna). Aceste deosebiri vor fi tratate in sectiunile urmatoare ale acestui capitol privind date biblice specifice legate de captivitatea si intoarcerea din robie a evreilor.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
