Dupa recolonizarea initiala din timpul domniei lui Cirus, urmatoarele doua pietre kilometrice in repatrierea iudeilor au fost sosirea lui Ezra cu o alta grupa de exilati sub un decret al lui Artaxerxe (important pentru perioada de 70 de saptamani) din anul al 7-lea al acelui imparat si venirea lui Neemia in anul al 20-lea. Cronologia acestor doua evenimente depinde de stabilirea a doua amanunte: (1) care dintre cei trei imparati numiti Artaxerxe (Artaxerxe I, 465-423; Artaxerxe II, 404-359/58; Artaxerxe III, 359/58-338/37) i-a imputernicit pe acesti doi conducatori iudaici, si (2) datarea exacta a anilor de domnie implicati.
Artaxerxe al lui Ezra si Neemia. – Intr-o perioada s-a considerat ca de la sine inteles ca imparatul ai carui ani al 7-lea si al 20-lea sunt date biblice cheie ale acestei perioade a fost Artaxerxe I, fiul si urmasul lui Xerxe, dar din 1890 s-a avansat parerea, tot mai mult acceptata, ca Ezra trebuie sa fie datata in timpul lui Artaxerxe II. Totusi, legatura lui Neemia cu primul Artaxerxe e privita ca ceva stabilit, intrucat unul din papirusurile de la Elefantina, datat 407 i.Hr., vorbeste despre fiii lui Sanbalat (vezi Nota suplimentara 2 la Neemia 2).
Asadar, daca Artaxerxe al lui Neemia a fost Artaxerxe I, naratiunea lui Ezra-Neemia plaseaza fara nici o umbra de indoiala calatoria lui Ezra la Ierusalim in anul al 7-lea al aceluiasi imparat, cu 13 ani inainte de cea a lui Neemia. Ambii erau conducatori recunoscuti ai comunitatii cu ocazia ceremoniei sfintirii zidurilor (Neemia 12,36.38). In plus, citirea legii in ziua de Anul nou, ziua intai a lunii a 7-a (Neemia 8,1-6.9), nu ar fi putut sa aiba loc cu multi ani inainte ca Ezra sa fi fost trimis la Ierusalim (Ezra 7), imputernicit pe deplin sa instaleze administratia civila si religioasa in Iudea si sa invete pe Israel legea lui Dumnezeu (despre datarea relativa a lui Ezra si a lui Neemia, vezi Nota suplimentara la Ezra 7). De aceea putem sa fim de acord cu succesiunea biblica si sa plasam reintoarcerea lui Ezra in timpul domniei lui Artaxerxe I.
Imprejurarile urcarii pe tron a lui Artaxerxe I. – Intrucat atat Ezra cat si Neemia sunt datate prin intermediul cronologiei lui Artaxerxe I, trebuie sa fie examinat materialul documentar pentru datarea aceasta. Cativa istorici au socotit o domnie scurta intre Xerxe si Artaxerxe, deoarece lista de regi egipteni a lui Manetho si doi experti crestini timpuri in cronologie care au venit dupa el au atribuit cateva luni lui Artabanus, asasinul lui Xerxe, Totusi, istoricii greci vechi, desi prezinta diferit unele detalii, il dau pe Artaxerxe ca rege, dar si ca marioneta in mainile lui Artabanus, adevarata putere din spatele tronului. Aceasta situatie a continuat pana cand Artaxerxe a aflat ca Artabanus il omorase pe tatal sau, Xerxe si, indirect, pe fratele sau mai mare (p. 61) si ca planuia sa-l indeparteze si el si ocupe tronul in mod oficial. In consecinta, Artaxerxe l-a ucis pe Artabanus si a preluat conducerea imparatiei. Pana recent, exista o veriga lipsa in sirul dovezilor arheologice privitoare la aceasta tranzitie regala. In seria de tablite comerciale din acea perioada exista tablite fara data din ultimul an (al 21-lea) al lui Xerxe sau din anul urcarii pe tron al lui Artaxerxe si nici macar una nu-l mentioneaza pe Artabanus.
Anii lui Artaxerxe fixati cu ajutorul documentelor contemporane. – Anii domniei lui Artaxerxe potrivit Canonului lui Ptolemeu au fost cunoscuti cu mult timp in urma. In ultimii ani, datarea aceasta a fost confirmata de opt papirusuri aramaice cu datare dubla scrise intr-o colonie evreiasca din Egipt in opt ani diferiti ai acelei domnii. Astfel, anul intai al lui Artaxerxe din calendarul egiptean a fost, fara indoiala, cel care a inceput la 1 Thoth (17 decembrie) 465 i.Hr. Unul dintre aceste papirusuri, scris pe 2/3 ianuarie 464, este datat in "anul 21 [al lui Xerxe], anul urcarii pe tron, cand imparatul Artaxerxe s-a asezat pe tronul sau". Scribul evreu care a scris acest document s-a impotrivit, dintr-un oarecare motiv, sa renunte la anii domniei lui Xerxe si sa dateze doar in numele lui Artaxerxe, chiar daca Artaxerxe era imparat, Xerxe era cu siguranta mort.
12) (Nu exista dovezi contemporane privitoare la data mortii sale, dar o tablita elenistica nepublicata (cu aprox. 150 de ani mai tarziu) este corecta, aceasta a avut loc in august 465 (A.. Sachs, LBART no. 1419, citata in Parker si Dubberstein, Babylonian Chronology, ed. 1956, pag. 17). El a murit inainte de 3 ian. 464, potrivit acestui papirus cu data dubla, denumita AP6 (A. E. Cowley, Aramaic Papyri of the Fifth Century B.C., no. 6). S-a sugerat ca aceasta neobisnuita datare in doua domnii poate sa reflecte statutul incert al lui Artaxerxe, in timp ce Artabanus era la putere (Andrews University Seminary Studies, VI [1968], pag. 60-87; vezi de asemenea Horn si Wood, Chronology of Ezra 7, a doua editie, rev., Washington: Review and Herald, 1970).)
Acest papirus n-a fost datat folosind ani egipteni; anul egiptean 21 se incheiase, acesta era acum anul 1- pentru ceea ce egiptenii numesc partea ramasa din anul calendaristic in care aparea un imparat nou . Este clar ca acest scrib evreu folosea propriul sau calendar. Numaratoarea iudaica a anilor de domnie folosea anul toamna-toamna.
Localizarea anilor al saptelea si al douazecilea. – Potrivit celor trei calendare, anii 1,7,20 ai lui Artaxerxe pot fi cuprinsi in tabelul urmator.
Nu exista nici un motiv sa se presupuna ca scriitorii biblici ar fi folosit calendarul egiptean. Datarea i.Hr. a calatoriilor lui Ezra si Neemia la Ierusalim depinde, deci, de faptul daca, dupa numaratoarea biblica, anii al 7-lea si al 20-lea ai lui Artaxerxe incep cu prima luna, in primavara, sau luna a saptea, sase luni la tarziu.
Calatoriile lui Ezra si Neemia. – Datele calatoriilor lui Ezra si Neemia, in termenii anilor de domniei ai lui Artaxerxe sunt urmatorii.
Ezra a sosit la Ierusalim in vara celui de-al 7-lea an de domnie al lui Artaxerxe, iar Neemia in acelasi anotimp al anului al 20-lea (vezi la Ezra 7,8; Neemia 6,15). Anul babiloniano-persan al 7-lea a inceput in primavara anului 458 i.Hr. si s-a incheiat in primavara anului 457, in felul acesta cuprinzand vara anului 458. Dar anul al 7-lea iudaic toamna-toamna, intinzandu-se din toamna anului 458 pana in toamna lui 457, cuprindea vara anului 457. Daca Ezra a ajuns la Ierusalim in anul al 7-lea babiloniano-persan, evident ca a calatorit in timpul anului 458. Pe de alta parte, daca a ajuns in vara celui de-al 7-lea an iudaic (toamna-toamna), care nu s-a incheiat decat in toamna anului 457, a calatorit in timpul anului 457.
Exista dovezi cu privire la anul toamna-toamna in diferite perioade ale istoriei iudaice , de asemenea chiar in cartile Ezra-Neemia, deoarece cele doua date din Neemia 1,1 si 2,1 arata ca Kislev (luna a noua) preceda Nisan (luna intai) in acelasi an al 20-lea. Din moment ce pe atunci anii de domnie erau de obicei ani calendaristici si anul acela ar fi putut sa nu inceapa cu luna intai, se poate trage concluzia evidenta si inevitabila ca era un an calendaristic iudeu care incepea cu luna a 7-a, adica toamna. De aceea pare logic sa se admita, fara semne de intrebare, ca Ezra a plecat spre Ierusalim in 457 si Neemia in 444, in anii al 7-lea si, respectiv, al 20-lea ai lui Artaxerxe I, socotiti dupa calendarul civil iudaic. Dar parerile sunt diferite in aceasta privinta, asa cum se va vedea in paragraful urmator.
Schimbari in datarea lui Artaxerxe. – Cu toate ca multi autori mai timpurii au plasat reintoarcerea lui Ezra in 457, exista carti moderne de istorie si de specialitate care tind sa dea anul 458 ca anul al 7-lea al lui Artaxerxe, conform numaratorii primavara-primavara.
13) (Scriitorii timpurii, dintre care unii dadeau 458 si altii 457, ajungeau la datele lor prin diferite metode, dar nu a existat nici o baza corespunzatoare pentru cronologie inainte de descoperirea izvoarelor antice precum tablitele babiloniene si papirusurile din Elefantina. Unii experti timpurii gandeau ca anii persani ai lui Artaxerxe erau identici cu anii egipteni ai lui Ptolemeu si astfel plasau vara anilor al 7-lea si al 20-lea in 458 si 445 i.Hr.
Unii au gresit cu un an in calcularea zilei de Anul Nou egiptean prin mutarea ei inapoi cu o zi la patru ani si astfel au inceput anul intai al lui Artaxerxe, conform canonului, in decembrie 464 si nu in decembrie 465, plasand astfel intreaga domnie cu un an mai tarziu.
Altii, precum Isaac Newton, au ajuns la datarea corecta prin doua presupuneri gresite, care se anuleaza reciproc: Newton a considerat ca Artaxerxe a urcat pe tron doar in ultima jumatate a anului 464, dupa o presupusa domnie a lui Artabanus; si a presupus ca anul intai a inceput in ziua urcarii la tron – ambele sustineri fiind incorecte. In felul acesta unele din datarile mai timpurii pentru anii al 7-lea si al 20-lea ai lui Artaxerxe difereau cu un an; altele, ca acelea ale lui Petavius si Ussher, erau decalate cu 9 sau 10 ani prin simple presupuneri; toate erau discutabila deoarece se pleca de la premise eronate. Aproape toti autorii de mai tarziu, folosindu-se de informatiile mai noi privitoare la inceperea in primavara a anului babiloniano-persan si la sistemul anului de urcare pe tron, au fixat aceste date ale lui Ezra si Neemia in anii 458 si, respectiv, 445. De aceea, istoriile mai noi dau 458 si 445 (unele dintre ele folosesc 444, deoarece "corecteaza" data calatoriei lui Neemia punand-o in anul al 21-lea al domniei). Totusi, facand asa, ei au ignorat posibilitatea ca iudeii sa fi folosit mai degraba propriul lor sistem civil de numarare a anilor (toamna-toamna) si nu pe cel babiloniana (primavara-primavara).)
Aceasta se bazeaza pe presupunerea ca fie (1) datele anilor de domnie ale lui Artaxerxe, ca imparat persan, trebuie sa fie calculate dupa calendarul babiloniano-persan, fie (2) iudeii insisi, pe vremea aceea, calculau anii de domnie primavara-primavara. In ambele cazuri, calcularea toamna-toamna a lui Neemia este considerata eronata, iar evenimentele trecute de el in Nisan, dupa Kislev din anul 20 trebuie sa fie "corectate" trecandu-le in 21 Nisan. Dar nici una din presupuneri nu este valabila. Papirusurile din Elefantina o contrazic pe prima si nu o sustin pe a doua. Aceste papirusuri, ca unica dovada arheologica directa de intrebuintare iudaica, au fost interpretate de unii (mai ales in Statele Unite) ca sprijinind calculul primavara-primavara, dar fasciculul cel mai recent publicat de papirusuri din Elefantina contine prima dovada concludenta in aceasta privinta. Modul cum sprijina dovada aceasta un an iudaic toamna-toamna va fi explicat in Sectiunea IX, dar concluzia poate fi expusa aici.
Datele din Ezra si Neemia stabilite. – In lumina dovezilor privind calcularea anului iudaic toamna-toamna, nu exista nici un fel de motiv de a "corecta" data Nisan a lui Neemia mutand-o din anul al 20-lea in anul al 21-lea. Explicatia logica si rationala a textelor din Neemia 1,1 si 2,1 este ca ele arata anul iudaic toamna-toamna, in care lunile 7-12 preced lunile 1-6 ale aceluiasi an. De aceea, calatoriile lui Ezra si Neemia la Ierusalim in anii al 7-lea si al 20-lea ai lui Artaxerxe I trebuie sa fie datati dupa calendarul iudaic toamna-toamna (in care anii al 7-lea si al 20-lea erau 458/57 si 445/44) si deci in primavara si vara anilor 457 si, respectiv, 444.
Concluziile cu privire la datarea calatoriilor lui Ezra si Neemia – mult timp un subiect foarte controversat – pot fi rezumate dupa cum urmeaza:
(1) Cei mai multi scriitori moderni, folosind anul egiptean al Canonului lui Ptolemeu sau, mai tarziu, anul babiloniano-persan primavara-primavara, au plasat calatoria lui Ezra in 458 i.Hr., intrucat anul al 7-lea, conform oricaruia dintre sistemele acestea de calendar (459/58 si, respectiv, 458/57) cuprinde primavara si vara anului 458, dar se incheie inainte de luna Nisan in 457.
14) (Unii scriitori mai timpurii au plasat intoarcerea lui Ezra in anul 457 i.Hr. (si pe a lui Neemia in 444) pe temeiul ca "anul al 7-lea al lui Artaxerxe este 457 i.Hr., potrivit Canonului lui Ptolemeu. De fapt, anul al 7-lea potrivit Canonului lui Ptolemeu, este 459/58, desi s-ar putea spune despre 458/57 ca este anul al 7-lea asa cum reiese din Canonul lui Ptolemeu si din izvoare documentare, din moment ce este antrenata legatura anului egiptean cu anul din primavara persan si anul din toamna iudaic.)
In acord cu aceasta, calatoria lui Neemia ar fi avut loc in 445, cu toate ca multi dintre cei care plaseaza expeditia lui Ezra in 458, o fixeaza pe a lui Neemia in 444, pe temeiul presupunerii ca cel din urma s-a intors in anul al 21-lea si nu in anul al 20-lea.
(2) In sistemul de calcul al calendarului civil iudaic, anul al 7-lea al lui Artaxerxe a fost 458/57, toamna-toamna, potrivit dovezilor mai exacte, asa cum le avem acum din tablitele babiloniene si papirusurile iudaice din Egipt. Aceasta plaseaza intoarcerea lui Ezra in vara anului 457 i.Hr. si pe a lui Neemia in anul al 20-lea, adica 444.
Intrucat dovezile biblice si arheologice sustin calculul toamna-toamna, ca in paragraful (2), se poate considera ca anii 457 si 444 sunt siguri.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
