Intr-o lume devastata de pacat, roadele amare ale lacomiei, razboiului si ignorantei sunt in crestere. Chiar si in asa numitele “ societati dezvoltate”, populatia saraca si fara adapost este in crestere. Peste 10 000 de oameni mor de foame in fiecare zi. Peste 2 miliarde sunt malnutriti si mii de oameni orbesc in fiecare an din cauza dietei deficitare. Aproximativ doua treimi din populatia globului sunt prinse intr-un ciclu de foame – boala – moarte.
Exista unii care poarta responsabilitatea pentru situatia in care se afla, dar majoritatea acestor persoane si familii sunt sarace din cauza situatiilor politice, economice, culturale, sau sociale, care sunt dincolo de controlul lor.
De-a lungul istoriei, cei care s-au aflat in astfel de situatii au gasit ajutor si aparare in inimile urmasilor lui Isus Hristos. Institutiile de ocrotire sunt in multe cazuri fondate de catre Biserica si apoi preluate de catre agentii guvernamentale, sau invers. Aceste agentii, in afara de vreun altruism ideologic, reflecta recu-noasterea de catre societate a faptului ca este in propriul ei interes sa ofere compasiune celor mai putin favorizati.
Expertii in sociologie ne spun ca numeroase boli gasesc un teren fertil in conditiile de saracie. Sentimentele de deznadejde, alienare, invidie si repulsie, conduc adesea la atitudini si comportamente anti – sociale. Apoi, societatea va plati pentru efectele acestor nenorociri, prin tribunalele, inchisorile si sistemul ei de asistenta. Saracia si necazurile de acest fel nu ar trebui sa provoace crime si nici nu ofera scuze pentru acestea. Dar atunci cand cererile de compasiune nu sunt luate in seama, probabil ca vor urma descurajarea si chiar resentimentele.
Asteptarile pentru manifestarea compasiunii crestine nu sunt nerealiste. Ele nu izvorasc dintr-o teorie a contractului legal, sau social, ci din invatatura clara a Scripturii : “Ti s-a aratat omule ce este bine si ce alta cere Domnul de la tine, decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau? “ ( Mica 6:8 )
Capitolul 58 din Isaia este pretios pentru Adventistii de Ziua a Saptea. In acest capitol vedem responsabilitatea noastra de a fi “ dregator de sparturi , cel ce drege drumurile…” ( vers 12 )
Chemarea este aceea de a reface si: “ dezleaga lanturile rautatii, … imparte painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol acopera-l “ ( vers 6.7 ). Astfel, ca dregatori de sparturi, noi trebuie sa-i reabilitam pe cei saraci si sa le purtam de grija. Transformand principiile legii lui Dumnezeu in fapte de mila si iubire, vom reprezenta in lume caracterul Sau.
Pentru indeplinirea lucrarii lui Hristos de astazi, noi trebuie sa urmam exemplul Sau, nu doar predicand saracilor Evanghelia, ci vindecand pe cei bolnavi, hranindu-i pe cei infometati si ridicandu-i pe cei cazuti ( vezi Luca 4:18; Matei 14:14 ). Dar Matei 14:16 explica ce s-a intamplat, incat “nu au nevoie sa plece”. Propriul exemplu al lui Hristos este determinant pentru urmasii Sai.
Raspunsul lui Hristos la falsa preocupare a lui Iuda fata de saraci : “pentru ca pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma veti avea “(Mat. 26:11), ne reaminteste ca oamenii au disperata nevoie de “ Painea vietii “. Oricum, trebuie sa recunoastem inseparabilitatea dintre fizic si spiritual. Prin sprijinul fata de acele programe bisericesti si publice, care alina suferinta si prin eforturile noastre individuale si colective de a arata mila, noi crestem din punct de vedere spiritual.
Aceasta declaratie a fost autorizata de catre presedintele Conferintei Generale, Neal C. Wilson, dupa consultari cu 16 vicepresedinti ai Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, la sesiunea Conferintei Generale desfasurata la Indianapolis, Indiana, in 5 iulie 1990.
www.adventist.ro
