In ultimii ani, un mare numar de credinciosi ai Bisericii noastre au petrecut perioade mai lungi sau mai scurte de lucru in alte tari. Putini si-au legalizat sederea prin permise de lucru sau acte de rezidenta, in timp ce cateva mii isi continua munca in conditii de asteptare si provizorat. Conditiile difera foarte mult, de la o tara la alta si de la persoana la persoana. Ingrijirea pastorala a acestor credinciosi a devenit o preocupare importanta atat pentru bisericile din teritoriile unde acestia se afla cat si pentru Biserica din tara noastra.
Consecintele sunt complexe si inca dificil de evaluat in totalitate. Pe plan personal, numeroase situatii de lipsa apasatoare au fost astfel rezolvate. Pe plan bisericesc, am beneficiat de sprijinul financiar generos al celor care muncesc din greu departe de tara, dar sunt pentru totdeauna legati de biserica in care s-au format. In mai multe cazuri, bisericile adventiste unde acestia se afla cunosc o dezvoltare foarte importanta. In acelasi timp se manifesta si efecte negative, dintre care mentionam crize personale pe plan moral si spiritual, cu efecte indelungate si pierderi irecuperabile in domeniul familiei. Viata comunitatilor de origine este serios stanjenita de fluctuatia de membri cu un important potential de slujire.
Nu stim cu precizie care sunt tendintele si perspectivele fenomenului de emigratie pentru munca, insa eventualitatea ridicarii obligativitatii vizelor – un fapt pozitiv pe planul libertatilor si integrarii – ar putea fi interpretata si ca o invitatie pentru intensificarea acestui exod. Credem ca fiecare credincios are dreptul sa decida in mod liber unde sa locuiasca, unde sa lucreze si unde sa apartina Bisericii. Dorim sa sprijinim pe cei care urmeaza sa ia asemenea decizii, de aceea incurajam pe pastori si conducatorii locali sa pastoreasca cu respect si bunatate crestina pe cei in cauza, sprijinindu-i sa ajunga la decizii mature si responsabile.
Cei care sunt interesati sa plece la lucru in alte tari sunt rugati staruitor ca, in procesul luarii de hotarari, sa se asigure ca au utilizat la maximum posibilitatile de lucru si dezvoltare din tara, astfel ca plecarea se impune cu adevarat. Sunt necesare informatii demne de incredere cu privire la situatia legala, sociala, economica si spirituala a zonei avute in vedere, pentru a nu se porni intr-o directie nesigura sau riscanta. Decizia trebuie sa tina seama de nevoile si de glasul membrilor familiei si nimeni sa nu fie fortat sa suporte consecintele unor hotarari la care nu a participat. Aranjamentele care implica separarea membrilor familiei pentru perioade lungi sau necunoscute au adesea efecte grave.
Desi dimensiunea materiala a existentei nu poate fi neglijata, dimensiunea morala si spirituala trebuie sa aiba intaietate in luarea unor decizii majore. Suntem datori sa raspundem nevoilor imediate, dar nu in dauna viitorului si a vesniciei. “ Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei , ca floarea ierbii. …dar Cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este Cuvantul care v-a fost propovaduit prin Evanghelie ( 1 Petru 1:24,25 ).
Incurajam pe pastori si conducerea bisericilor sa dezvolte un climat spiritual sanatos pentru dezbaterea ziditoare a acestui subiect, cu examinarea principiilor biblice relevante si aplicarea adecvata a exemplelor biblice si istorice. Prin sistemul de educatie si orice alte mijloace, Biserica doreste sa isi sprijineasca credinciosii din tara , pentru ca ei sa traiasca pe toate planurile "viata din belsug" ( Ioan 10:10 ) oferita de Domnul Hristos, inclusiv in munca necesara implinirii raspunderilor familiale si sociale. In celasi timp, in cooperare cu conducerea bisericilor din alte teritorii, vom sluji cat mai bine credinciosilor nostri care se afla acolo pentru diferite motive si perioade.
Credem ca, prin harul Domnului si prin cooperarea tuturor celor interesati, vom gasi raspunsuri biblice si practice pentru acest subiect complex, astfel incat biserica sa reprezinte tot mai mult valoarea Evangheliei, care innobileaza neincetat existenta crestinilor in aceasta lume si ii pregateste sa fie beneficiarii fericiti ai desavarsirii mantuirii, la apropiata revenire a Domnului.
Declaratia a fost adoptata de Comitetul Executiv al Uniunii Bisericii Crestine Adventiste de Ziua a Saptea din Romania, Bucuresti, 22 noiembrie 2001.
Sursa: www.adventist.ro
