Adventiștii de ziua a șaptea acordă o mare valoare copiilor. În lumina Bibliei, copiii sunt priviți ca daruri prețioase de la Dumnezeu, încredințate grijii părinților, a familiei, a comunității de credință și a societății în general. Copiii posedă un potențial enorm pentru a aduce contribuții pozitive în Biserică și în societate. Atenția acordată îngrijirii, ocrotirii și dezvoltării lor este extrem de importantă.
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea reafirmă și își extinde eforturile îndelungate de creștere și ocrotire a copiilor și tinerilor de persoane cunoscute și necunoscute, ale căror acțiuni constituie o formă de abuz și violență împotriva lor și/sau îi exploatează sexual. Isus a exemplificat acel fel de respect, îngrijire și ocrotire pe care copiii ar trebui să le poată aștepta din partea adulților în grija cărora se află. Unele din cele mai puternice mustrări rostite de El au fost îndreptate împotriva celor care le fac rău copiilor. Copiii necesită o ocrotire vigilentă, date fiind natura încrezătoare a copiilor și dependența lor de adulții mai în vârstă și mai știutori, precum și consecințele schimbătoare de viață ale violării aceste încrederi.
Disciplinare mântuitoare
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea acordă prioritate educației parentale în biserică, pentru a-i ajuta pe părinți să-și dezvolte aptitudinile necesare pentru o disciplinare mântuitoare. Mulți copii suferă pedepse aspre în numele metodei biblice de disciplinare. Corecția caracterizată de controlul sever, punitiv, dictatorial, adesea dă naștere la resentimente și răzvrătire. O astfel de disciplină aspră este totodată asociată cu riscul ridicat de vătămare fizică și psihologică a copiilor, precum și cu posibilitatea crescută ca tinerii, la rândul lor, să recurgă la coerciție și violență pentru a-și rezolva problemele cu ceilalți. În schimb, exemplele din Biblie, precum și numeroase studii confirmă eficiența formelor mai blânde de disciplinare, care le permit copiilor să învețe prin raționare și experimentarea consecințelor alegerilor personale. S-a dovedit că astfel de măsuri mai temperate favorizează posibilitatea ca și copiii să facă alegeri de afirmare a vieții și să adopte valorile părinților pe măsură ce se maturizează.
Să facem Biserica un loc sigur pentru copii
Biserica își asumă cu seriozitate responsabilitatea de a minimiza riscul abuzului sexual și al violenței împotriva copiilor într-un cadru congregațional. Mai întâi de toate, conducătorii și membrii bisericii trebuie ca ei înșiși să trăiască în conformitate cu un cod etic strict care să prevină chiar și aparența de rău în privința exploatării minorilor pentru gratificarea dorințelor adulților. Alte măsuri practice pentru a face biserica un loc sigur pentru copii mai sunt și atenția față de siguranța clădirii bisericii și a împrejurimilor, supravegherea și monitorizarea atentă a copiilor și a locului unde se găsesc în timpul tuturor activităților legate de biserică. Educația cu privire la ce anume constituie o interacțiune corespunzătoare și necorespunzătoare între adulți și copii, semnele de avertizare ale abuzului și violenței, și pașii specifici ce trebuie urmați atunci când este raportat sau suspectat un comportament necorespunzător, este de importanță vitală. Pastorii și conducătorii bisericii, fiind vizibili și abordabili, joacă un rol important în prevenție, precum și în reacționarea adecvată la nevoile copiilor, a căror siguranță se poate să fi fost amenințată. Actualizări regulate sunt necesare în ce privește responsabilitatea morală și legală a acestora în raportarea abuzului împotriva copiilor către autoritățile civile de profil. Desemnarea personalului calificat și protocoalele specifice la niveluri mai mari ale organizației Bisericii vor ajuta la luarea măsurilor potrivite atunci când este raportat un abuz într-un cadru congregațional.
Dată fiind natura complexă a violenței și a abuzului sexual împotriva copiilor, intervenția și tratarea făptașilor necesită resurse ce depășesc domeniul lucrării bisericii locale. Însă, prezența unui făptaș cunoscut într-o comunitate reclamă cel mai înalt grad de vigilență. În timp ce făptașii trebuie socotiți întru totul responsabili de comportamentul lor, este necesară supravegherea persoanelor cu o istorie de fapte comportamentale necorespunzătoare, pentru a se asigura că astfel de persoane vor păstra distanța și se vor abține de la orice contact cu copiii în timpul activităților pentru copii desfășurate în biserică. Prevederea unor oportunități alternative pentru creșterea spirituală a făptașilor în cadre în care nu sunt prezenți și copiii augmentează mult efortul de protecție a copiilor.
Facilitarea vindecării emoționale și spirituale
Copiii care au fost ei înșiși victime sau care au asistat la evenimente tulburătoare au nevoie de grija unor adulți care să-i trateze cu sensibilitate și înțelegere. Sprijinul practic care îi ajută pe copii și familiile să rămână stabile în mijlocul tulburărilor le capacitează pe victime și pe familiile acestora și favorizează vindecarea. Angajamentul Bisericii de a rupe tăcerea adesea asociată cu abuzul sexual și violența împotriva copiilor, eforturile sale de susținere a tuturor victimelor și pentru a li se face dreptate, și acțiunea deliberată de salvgardare a copiilor împotriva tuturor formelor de abuz și violență vor contribui mult la recuperarea emoțională și spirituală a tuturor celor afectați. Biserica consideră creșterea și ocrotirea copiilor o responsabilitate sacră.
(Această declarație are la bază principiile exprimate în următoarele texte biblice: Levitic 18:6; 2Samuel 13:1-11; 1Împărați 17:17-23; Psalmi 9:9,12,16-18; 11:5-7; 22:24; 34:18; 127:3-5; 128:3-4; Proverbe 31:8-9; Isaia 1:16-17; Ieremia 22:3; Matei 18:1-6; 21:9,15-16; Marcu 9:37; 10:13-16; Efeseni 6:4; Coloseni 3:21; 1Timotei 5:8; Evrei 13:3.)
Aceasta declaratie a fost aprobata si votata de catre Comitetul Administrativ al Conferintei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, pe 23 iunie 2010, la sesiunea Conferintei Generale, desfasurata la Atlanta, Statele Unite ale Americii.
Sursa: www.adventist.ro
