Tehnici stiintifice permit astazi un control mai mare decat in trecut, al fertilitatii umane si reproducerii. Aceste tehnici fac posibile relatiile sexuale cu o mare reducere a cazurilor de graviditate si nastere. Cuplurile crestine casatorite au posibilitatea de control al fertilitatii, ceea ce ridica multe intrebari cu largi implicatii religioase, medicale, sociale si politice. Exista oportunitati si beneficii, ca rezultat al acestor noi posibilitati, dar sunt si provocari si dezavantaje. Trebuie avute in vedere unele aspecte morale. Crestinii trebuie sa ia decizii personale in aceasta privinta si sa fie informati, pentru ca alegerile lor sa se bazeze pe principii biblice.
Printre alte aspecte, trebuie avut in vedere daca este potrivita interventia omului in procesele biologice naturale ale reproducerii umane. Daca se constata ca o anume interventie este potrivita, atunci se ridica alte intrebari privitoare la ce anume, cand si cum. Alte procupari legate de aceasta vor include:
– posibilitatea cresterii imoralitatii sexuale, care ar putea fi promovata de accesibilitatea si folosirea mijloacelor contraceptive;
– probleme de dominare a unuia dintre sexe, legate de privilegiile si prerogativele de natura sexuala, la barbati si la femei;
– aspecte sociale, incluzand dreptul societatii de a interveni asupra libertatii individuale in interesul general, ca si povara sprijinului economic si educational pentru cei defavorizati, si
– aspecte legate de calitatea noastra de administratori, in legatura cu cresterea populatiei si folosirea resurselor naturale.
O declaratie cu privire la consideratiile morale privitoare la controlul nasterilor trebuie asezata in contextul mai larg al invataturilor biblice despre sexualitate, casatorie, rolul de parinte si valoarea copiilor si al intelegerii conexiunilor dintre aceste aspecte. Fiind constienti de diversitatea opiniilor din Biserica, prezentam urmatoarele principii fundamentate biblic, cu scopul de a oferi educatie si calauzire in luarea unei decizii.
1. ADMINISTRARE RESPONSABILA. Dumnezeu a creat pe om dupa chipul Sau, barbat si femeie, cu capacitatea de a gandi si de a lua decizii (Is. 1:18; Ios. 24:15; Deut. 30:15-20). Dumnezeu le-a dat oamenilor stapanirea asupra pamantului (Gen. 1:26,28). Aceasta stapanire presupune supraveghere si grija fata de natura. Administrarea crestina mai implica si responsabilitatea pentru procrearea umana. Sexualitatea, ca aspect al naturii umane pe care omul este chemat sa o administreze, trebuie sa fie exprimata in armonie cu vointa lui Dumnezeu (Ex. 20:14; Gen. 39:9; Lev. 20:10-21; 1 Cor. 6:12-20).
2. SCOPUL PROCREATOR.. Perpetuarea familiei omenesti este unul dintre scopurile lui Dumnezeu privind sexualitatea umana (Gen. 1:28). Desi s-ar putea intelege ca, in general, scopul casatoriei este nasterea copiilor, Scriptura nu prezinta niciodata procrearea ca pe o obligatie a fiecarui cuplu de a fi placut lui Dumnezeu. Totusi, revelatia divina acorda o mare valoare copiilor si subliniaza bucuria de a fi parinte (Mat. 19:14; Ps. 127:3). Nasterea si cresterea copiilor ii ajuta pe parinti sa-L inteleaga pe Dumnezeu si sa-si dezvolte compasiunea, atitudinea plina de grija, umilinta si altruismul (Ps. 103:13; Luca 11:13).
3. SCOPUL UNIFICATOR. Sexualitatea slujeste scopului unificator in casatorie, scop distinct de cel procreator si stabilit de asemenea de Dumnezeu (Gen. 2:24). Sexualitatea in relatia de casatorie este menita sa includa bucurie, placere si incantare (Ecl. 9:9; Prov. 5:18,19; Cant. Cant. 4:16-5:1). Dumnezeu doreste ca sotul si sotia sa traiasca comuniunea sexuala si in afara intentiei de reproducere (1 Cor. 7:3-5), o comuniune care sa consolideze legaturi stranse si sa protejeze partenerii conjugali de relatii extramaritale cu alta persoana, in afara sotului sau sotiei (Prov. 5:15-20; Cant. Cant. 8:6,7). In planul lui Dumnezeu, intimitatea sexuala nu este destinata in mod exclusiv scopului procreator. Sfanta Scriptura nu interzice cuplurilor casatorite sa se bucure de placerea relatiilor conjugale, luand totodata masuri de prevenire a sarcinii.
4. LIBERTATEA DE ALEGERE.. Prin creatiune, ca si prin rascumpararea lui Hristos, Dumnezeu a lasat fiintelor umane libertatea de alegere si El le cere sa-si foloseasca aceasta libertate cu responsabilitate (Gal. 5:1,13). In planul divin, sotul si sotia constituie o unitate familiala distincta, ambii avand atat libertatea, cat si responsabilitatea de a fi partasi in luarea hotararilor privind familia lor (Gen. 2:24). Este necesar ca cei doi parteneri casatoriti sa se consulte privind planificarea familiala, fiind gata fiecare sa tina seama de opinia si de nevoile celuilalt, ca si de ale sale (Fil. 2:4). Pentru cei care aleg sa aiba copii, decizia de procreare nu poate fi fara anumite limite. In aceasta alegere, parintii trebuie sa fie informati si sa tina seama de cativa factori, incluzand capacitatea de a asigura nevoile copiilor (1 Tim. 5:8); sanatatea fizica, emotionala si spirituala a mamei si a altor persoane care au grija de copii (3 Ioan 2; 1 Cor. 6:19; Fil. 2:4; Efes. 5:25); circumstantele de ordin social si politic in care copiii se vor naste (Mat. 24:19); si calitatea vietii si resursele generale disponibile. Noi suntem administratori ai creatiunii lui Dumnezeu, iar acest fapt presupune sa avem o perspectiva mai larga decat doar fericirea noastra si dorintele noastre, pentru a tine seama si de nevoile celorlalti (Fil. 2:4).
5. METODE CONTRACEPTIVE POTRIVITE. Decizia morala legata de alegerea si utilizarea metodelor contraceptive trebuie sa fie determinata de cunoasterea mecanismului de actiune, a posibilelor efecte secundare asupra sanatatii fizice sau emotionale si a costurilor implicate. O parte dintre metodele de control al nasterii, previn conceptia si sunt acceptabile sub aspect moral: metode de tip bariera, spermicide si sterilizarea. Alte metode, cum ar fi dispozitivele intrauterine, pilule hormonale, injectii, sau implanturi pot bloca eliberarea ovulului (ovulatia), fecundarea ovulului de catre spermatozoid (fertilizare), sau atasarea de mucoasa uterina a ovulului deja fecundat (implantare). Datorita incertitudinii privind actiunea lor intr-o anumita situatie, ele pot fi suspecte sub aspect moral pentru aceia care cred ca viata umana trebuie protejata imediat dupa fecundare. Dar intrucat majoritatea ovulelor fertilizate, in mod natural, nu reusesc sa se implanteze, sau se pierd dupa implantare, chiar si cand nu se folosesc metode contraceptive, metodele hormonale de control al nasterii si dispozitivele intrauterine care au efecte similare, pot fi considerate acceptabile sub aspect moral. Avortul, intreruperea intentionata a unei sarcini aflata in curs, este inacceptabil din punct de vedere moral, ca mijloc contraceptiv.
6. GRESELI IN CONTRACEPTIE. Capacitatea crescanda de a controla nasterile si de a proteja impotriva unor boli cu transmitere sexuala poate fi utila multor cupluri casatorite, dar cu toate acestea, mijloacele contraceptive pot fi folosite gresit. De exemplu, cei care au relatii sexuale inainte de casatorie, sau cei care au relatii sexuale extraconjugale, s-ar putea sa fie mai tentati catre astfel de comportamente datorita posibilitatilor oferite de metodele contraceptive. Folosirea acestor metode pentru a proteja relatiile sexuale extramaritale ar putea reduce riscurile de boli cu transmitere sexuala si/sau sarcina. Totusi relatiile sexuale in afara casatoriei sunt daunatoare, dar si imorale, chiar daca s-a produs o diminuare a acestor riscuri.
7. O ABORDARE RASCUMPARATOARE. Accesibilitatea metodelor de control al nasterii, provoaca, in mod stringent, nevoia educatiei cu privire la sexualitate si moralitate. Va trebui depusa mai putina energie pentru condamnare si mai multe eforturi pentru educare si abordari rascumparatoare, care vor permite fiecarei persoane sa se lase convinsa prin lucrarea profunda a Duhului Sfant.
Aceasta declaratie a fost votata la Consiliul annual al Comitetului Executiv al Conferintei Generale, din Silver Spring, Maryland, la 29 septembrie 1999.
Sursa: www.adventist.ro
