Pentru cativa zeci de ani, perspectiva conform careia noi membri ai familiei umane pot fi creati prin clonare a fost considerata exagerata. Recentele progrese din genetica si biologia reproducerii au indicat, totusi, ca tehnica clonarii umane poate fi curand dezvoltata. In fata acestei perspective apare responsabilitatea crestina de a oferi atentie profundei problematici etice asociata clonarii umane. Adventistii de Ziua a Saptea sunt crestini care cred cu tarie in puterea creatoare si mantuitoare a lui Dumnezeu si accepta responsabilitatea de a formula principii etice care reies din angajamentul lor de credinta.
Clonarea include toate acele procese prin care plante vii sau animale sunt multiplicate asexuat – adica prin metode care nu implica fuziunea dintre ovul si spermatozoid. Multe procese naturale sunt forme ale clonarii. Spre exemplu, microorganismele, cum ar fi obisnuita drojdie, se inmultesc prin separarea in doua celule fiice, care sunt clone in raport cu celula mama si una fata de cealalta. Atunci cand taiem o ramura dintr-o tufa de trandafir, sau dintr-o vita de vie si o inmultim, se creeaza de asemenea o clona a plantei originale. In mod similar, multe animale simple, asa cum ar fi steaua de mare, pot regenera organisme complete din parti mici ale predecesorilor lor. Acest principiu biologic al clonarii nu este nou.
Noua tehnica este cunoscuta ca transfer nuclear al celulei somatice. Esenta acestei metode consta in luarea unei celule dintr-un organism existent si manipularea acesteia asa incat sa se comporte ca o celula embrion. Oferindu-i-se conditii propice, o celula embrion se poate inmulti si da nastere unei entitati complete. In prezent, aceasta reprogramare celulara este realizata prin punerea unei celule adulte in interiorul unui ovul al carei nucleu a fost indepartat. Ovulul folosit in acest proces are rolul unui incubator, oferind un mediu esential pentru reactivarea genelor unei celule adulte. Ovulul ofera urmasului doar o mica parte a materialului genetic asociat cu citoplasma si nu materialul sau genetic nuclear, asa cum se intampla in cazul reproducerii sexuale. Apoi, ovulul astfel modificat trebuie implantat intr-o femela adulta, pentru gestatie.
Biologii au transformat aceasta tehnica intr-o metoda de crestere a animalelor. In acest fel ei spera sa creeze o multime de animale valoroase, care sunt identice genetic cu un animal selectat. Potentialele beneficii care reies din aceasta tehnologie, inclusiv cele legate de tratarea bolilor umane, sunt de mare interes pentru cercetatori si pentru biotehnologie. Totusi, aceeasi posibilitate tehnologica poate fi folosita si in cazul reproducerii umane si aceasta ridica serioase preocupari etice.
Prima din aceste preocupari este siguranta medicala. Daca obisnuita tehnica a transferului nuclear al celulei somatice ar fi folosita in cazul fiintelor umane, va fi nevoie ca ovulele sa fie obtinute de la donatori. Multe dintre ele vor muri din cauza manipularilor celulare din timpul dezvoltarii embrionice din laborator. Altele vor fi pierdute dupa implantare, prin avort spontan in diferite etape ale dezvoltarii fetale. Tinand cont de acest lucru, sensibilitatea fata de valoarea embrionului si a vietii fatului ar fi similara cu dezvoltarea altor metode de reproducere asistata, asa cum ar fi fertilizarea in vitro. Probabil ca va exista un risc crescut al defectelor la nastere pentru copiii adusi la termen. In prezent, ingrijorarea cu privire la vatamarile fizice ce pot aparea in dezvoltarea vietii umane, este suficienta pentru a conduce la nefolosirea acestei tehnologii.
Totusi, chiar daca rata succesului clonarii ar fi imbunatatita, iar riscurile medicale ar fi diminuate, ramane inca un numar important de ingrijorari. De exemplu, exista oare vreo problema intrinseca in crearea unui individ, care nu s-a realizat prin fertlizarea unui ovul de catre spermatozoid? Este nevoie ca sa continue studiul care sa rezolve intrebarile referitoare la importanta naturii procrearii in planul lui Dumnezeu.
Una dintre cele mai exprimate preocupari este aceea ca demnitatea si unicitatatea unei persoane clonate pot fi periclitate. Acest risc include prejudiciile psihice pe care le poate suferi o persoana care ar putea fi numita “ geamanul identic intarziat” al individului de la care s-a luat celula initiala. Poate avea o persoana existenta dreptul de a exercita un astfel de nivel al controlului peste destinul genetic al unui nou individ?
De asemenea, exista ingrijorarea ca tehnica clonarii umane ar submina relatiile de familie. Angajamentele fata de functiile procreativa si de unitate ale relatiei sexuale pot fi diminuate. De exemplu, discutabila practica a folosirii unui substitut gestational, poate fi luata, uneori, in consideratie. Folosirea unei celule donor de la un individ din afara cuplului casatorit, poate aduce probleme legate de relatii si responsabilitati.
Un alt risc major este ca tehnica clonarii ar putea conduce la folosirea celor care sunt clonati, valoarea lor fiind repartizata in primul rand pe baza utilitatii lor. Spre exemplu, ar putea fi o tentatie de a clona indivizi pentru a fi o sursa de organe care pot fi transplantate. Altii sunt ingrijorati cu privire la crearea deliberata de indivizi subordonati, a caror personalitate ar fi violata. Indivizii egocentrici sau narcisisti ar putea folosi aceasta tehnologie pentru a se “duplica “ pe ei insisi.
In final, costurile financiare ale clonarii ar putea fi considerabile, chiar si dupa imbunatatiri tehnologice semnificative. Daca clonarea umana ar fi comercializata, interesele conflictuale s-ar adauga la riscul abuzurilor.
Aceasta este o lista partiala a riscurilor si a folosirii gresite a clonarii umane, dar ar trebui sa fie suficienta pentru a-i determina pe crestini sa aplice principiile morale ale credintei lor problematicii clonarii umane. Este important totusi ca preocuparile despre abuzurile unei tehnologii sa nu ne orbeasca in posibilitatea folosirii ei in intampinarea nevoilor umane autentice.1 Posibilitatea clonarii umane, chiar daca este indepartata, motiveaza aceasta declaratie a principiilor crestine relevante.
Se intentioneaza ca urmatoarele principii etice sa fie aplicabile tehnicii de transfer nuclear al celulelor somatice , daca aceasta tehnica va fi aplicata fiintelor umane. Rapida inaintare a progresului in acest domeniu va pretinde o periodica revizuire a acestor principii, in lumina noilor evolutii.
1. Protejarea vulnerabilitatii vietii umane. Scriptura este clara atunci cand cheama la protejarea vietii umane, in special a vietii acelora care sunt cei mai vulnerabili (Deut. 10: 17-19; Isaia 1:16,17; Matei 25: 31- 46 ). Tehnologia biologica a clonarii este inacceptabila din punct de vedere etic ori de cate ori aduce riscuri asupra vietii umane.
2. Protejarea demnitatii umane. Fiintele umane au fost create dupa chipul lui Dumnezeu (Gen 1:26, 27) si astfel au fost inzestrate cu demnitate personala, care conduce la respect si protectie ( Gen 9:6 ).Clonarea poate ameninta in multe feluri demnitatea umana si trebuie abordata cu o vigilenta morala ferma. Orice folosire a acestei tehnologii care submineaza si diminueaza demnitatea personala, sau libertatea fiintelor umane, trebuie respinsa. Aceasta interzicere morala se aplica tuturor clonarilor umane care estimeaza viata umana in primul rand dupa functiile utilitare, sau valoarea comerciala.
3. Alinarea suferintei umane. Este responsabilitatea crestinilor aceea de a preveni suferinta umana si de a pastra calitatea vietii ( Fapte 10:38; Luca 9:2). Daca este posibila prevenirea bolilor genetice prin transferul nuclear al celulei somatice, folosirea acestei tehnologii poate sluji scopului prevenirii bolilor ce pot fi evitate.
4. Sprijinirea familiei. Planul ideal al lui Dumnezeu pentru copii este ca ei sa se dezvolte in ambianta unei familii iubitoare, in prezenta, implicarea si sprijinul mamei si al tatalui ( Prov 22:6; Ps 128:1-3; Efes 6:4; 1 Tim 5:8 ). Orice folosire a tehnicii transferului nuclear al celulei somatice ca mod de lucru in reproducerea umana, trebuie sa fie in contextul fidelitatii casatoriei si in sprijinul vietii de familie stabile. Ca si in cazul altor forme de reproducere asistata, implicarea unei a treia parti, ca substitut, aduce cu sine probleme morale care ar trebui sa fie evitate.
5. Ispravnicia. Principiile ispravniciei crestine ( Luca 14:28; Prov 3:9 ) sunt importante pentru toate tipurile de reproducere umana asistata, incluzand posibilitatea transferului nuclear al celulei somatice, care probabil va fi foarte costisitoare. Cuplurile casatorite care cauta astfel de asistenta ar trebui sa ia in calcul costurile implicate, prin exercitarea ispravniciei.
6. Onestitatea. Comunicarea cinstita este una din insarcinarile Scripturii ( Prov 12:22; Efes 4:15,25 ). Orice propunere de folosire a clonarii trebuie sa fie cunoscuta prin cele mai clare informatii de care se dispune, inclusiv despre natura procedeului, riscurile si costurile pe care le implica.
7. Intelegerea creatiei lui Dumnezeu. Dumnezeu intentioneaza ca fiintele umane sa creasca in intelegerea si aprecierea creatiei Sale, ceea ce include si cunoasterea corpului uman. ( Matei 6:26-29; Ps 8:3-9; 139:1-6; 13-16). Din acest motiv, eforturile de a intelege structura biologica a vietii prin cercetari etice ar trebui incurajate. Conform cunostintelor actuale si a functionarii transferului nuclear al celulei somatice, folosirea acestei tehnici pentru clonarea umana este considerata inacceptabila de catre Biserica Adventista de Ziua a Saptea. In ceea ce priveste responsabilitatea noastra de a ameliora bolile si de a creste calitatea vietii, continuarea cercetarilor pe animale este considerata acceptabila.
Vocabular:
Allele. Una dintre formele alternative ale unei anumite gene. Fiecare gena a unui organism poate exista in cateva forme diferite. Aceste mici diferente sunt responsabile pentru unele dintre variatiile pe care le observam la diferiti indivizi din cadrul unei populatii. Spre exemplu, diferite allele ale genelor care produc hemoglobina vor influenta eficenta cu care celulele din sange vor transporta oxigen.
Clonele. Doi sau mai multi indivizi cu material genetic identic. Clonele umane apar in mod natural sub forma “gemenilor identici”. Chiar daca gemenii incep viata avand acelasi material genetic, totusi ei dezvolta diferente fizice ( amprentele, spre exemplu). Mai mult decat atat, ei devin indivizi unici, cu personalitati distincte, ca rezultatat al experientelor lor diferite si al propriilor alegeri. Un individ conceput prin tehnica transferului nuclear al celulei somatice, va fi in cele din urma la fel de diferit de predecesorul sau, ca si gemenii naturali.
Citoplasma. Tot ceea ce contine celula, cu exceptia nucleului. Citoplasma este locul in care se desfasoara multe procese importante, asa cum ar fi asamblarea proteinelor si enzimelor si prelucrarea produsului celulelor. De asemenea citoplasma contine mitochondrii, mici corpuri care sunt responsabile pentru divizarea hranei pentru a se produce energia necesara activitatii celulelor.
Embrion. Stadiile timpurii de dezvoltare ale unui ovul fertilizat. In transferul nuclear al celulei somatice, aceasta inseamna primele stadii de dezvoltare a unui ovul denucleat, dupa ce a fuzionat cu o celula somatica.
Ovulul denucleat. Ovulul caruia i s-a indepartat nucleul. De obicei acest lucru se realizeaza prin penetrarea celulei cu un ac fin de sticla, care va scoate nucleul in timp ce procedeul este observat sub un microscop.
Celula germene. Celula reproductiva. La mamifere si oameni aceste celule sunt spermatozoizii si ovulele.
Gestatia. Perioada de timp de care are nevoie un embrion pentru a se dezvolta in uter, din stadiul de ovul fertilizat, la cel de nou nascut. Gestatia incepe cu implantarea embrionului in uter si se termina cu nasterea.
Nucleul. Structura din cadrul unei celule, care contine materialul genetic, sau genele. Nucleul este inconjurat de o membrana care il separa de restul celulei.
Ovul. O celula ou. Celula reproductiva feminina.
Celula somatica. Orice celula din corpul unui mamifer sau al unui om, in afara de celulele germene (spermatozoidul si ovulul).
Transferul nuclear al celulei somatice. Denumirea tehnica a metodei folosite in crearea primului animal clonat, o oaie pe nume Dolly. Chiar daca numele sugereaza ca a fost folosit un nucleu dintr-o celula somatica, in realitate o intreaga celula somatica a fuzionat cu un ovul denucleat.
Spermatozoid. Celula reproductiva masculina.
Pot exista in viitor situatii in care clonarea umana ar putea fi considerata benefica si acceptabila din punct de vedere moral. Sa ne inchipuim, de exemplu, circumstante in care clonarea poate fi vazuta, in contextul casatoriei, ca singura metoda de reproducere potrivita pentru un cuplu care nu poate avea copii pe cale naturala. In alte cazuri, potentialii parinti pot fi purtatori ai unor allele genetice defectuoase si poate ca isi doresc sa previna nasterea unui copil cu boli genetice. Folosirea transferului nuclear ar trebui sa ajute astfel de parinti sa dea nastere unui copil care sa nu aiba boli genetice. Desigur, multe din preocuparile cu privire la identitatea si demnitatea personala inca raman, chiar si in contextul fidelitatii familiei. Asemenea altor forme de reproducere umana asistata, potentialele beneficii ale transferului nuclear ar trebui puse in balanta alaturi de riscurile implicate.
Aceasta declaratie a fost votata in timpul Consiliului Anual al Comitetului Executiv al Conferintei Generale, la 27 septembrie 1998 in Iguagu Falls, Brazilia
Sursa: www.adventist.ro
