Dezbaterile legate de casatorie pot fi intelese in adevarata lor lumina numai atunci cand sunt puse fata in fata cu idealul divin pentru casatorie. Casatoria a fost instituita in mod divin in Eden si a fost confirmata de Isus Hristos, ca fiind monogama si heterosexuala, o unire pe viata, plina de iubire, dintre un barbat si o femeie. Ca o incununare a lucrarii Sale de creatiune, Dumnezeu a modelat barbatul si femeia dupa propriul Sau chip; apoi a instituit casatoria, ca fiind un legamant bazat pe unirea fizica, emotionala si spirituala a doua persoane diferite ca sex, unire in urma careia va rezulta, ceea ce Scriptura numeste, “ un singur trup”.
Modul in care se manifesta diversitatea a doua sexe umane, face ca unirea in casatorie sa ilustreze unitatea in diversitate a Dumnezeirii. In Scriptura, unirea heterosexuala din casatorie apare ca un simbol al legaturii dintre Divinitate si umanitate. Ea este o marturie omeneasca despre iubirea lui Dumnezeu, care se ofera pe Sine si despre legamantul cu poporul Lui. Unirea armonioasa in casatorie, intre un barbat si o femeie, ofera un microcosmos al unitatii sociale care, de-a lungul timpului, s-a dovedit a fi un element esential al unei societati stabile. Mai mult decat atat, Creatorul a intentionat ca sexualitatea din cadrul casatoriei sa nu slujeasca doar unui scop al unitatii, ci sa ofere si cadrul pentru inmultirea si perpetuarea familiei umane. In idealul divin, procrearea izvoraste si se impleteste cu acelasi proces, prin care sotul si sotia pot gasi bucurie, placere si implinire fizica. Un copil poate fi oferit in dar numai sotului si sotiei, a caror iubire-i face capabili sa se cunoasca unul pe celalalt, printr-o legatura intima profunda. Copilul este intruchiparea vie a unirii lor. Copilul va creste in atmosfera de dragoste si unitate din cadrul casatoriei, in care a fost conceput si se va bucura de o legatura cu ambii parinti naturali.
Unirea monogama in casatoria dintre un barbat si o femeie este recunoscuta ca fiind fundamentul divin al familiei si al vietii sociale si singurul loc acceptabil moral pentru exprimarea relatiilor sexuale. Totusi, casatoria nu este singurul plan al lui Dumnezeu pentru implinirea nevoilor relationale ale omului, sau pentru cunoasterea experientei vietii de familie. Celibatarii si prietenia dintre acestia, sunt, de asemenea, in planul lui Dumnezeu. Prietenia si ajutorul oferit de prieteni, ies in evidenta atat in Vechiul, cat si in Noul Testament. Partasia Bisericii – familia lui Dumnezeu – este valabila pentru toti, indiferent de statutul lor marital. Scriptura, totusi, face o demarcatie categorica, din punct de vedere social si sexual, intre o relatie de prietenie si casatorie.
Biserica Adventista de Ziua a Saptea adera fara rezerve la aceasta viziune biblica asupra casatoriei, considerand ca orice coborare de la aceasta conceptie inalta, inseamna stirbirea idealulului ceresc. Deoarece casatoria a fost corupta de pacat, curatia si frumusetea casatoriei, asa cum au fost ele proiectate de Dumnezeu, trebuie sa fie restaurate. Prin aprecierea lucrarii mantuitoare a lui Hristos si prin lucrarea Duhului Sfant in inimile oamenilor, scopul originar al casatoriei poate fi restabilit, iar barbatul si femeia care si-au unit vietile in legamantul casatoriei, se pot bucura de experienta incantatoare si binefacatoare a casniciei.
Aceasta declaratie a fost aprobata si votata de catre Comitetul Administrativ al Conferintei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, in 23 aprilie 1996.
Sursa: www.adventist.ro
