Abuzul sexual asupra copiilor are loc atunci cand o persoana mai in varsta, sau mai puternica decat copilul, foloseste puterea, autoritatea, sau increderea pe care i-o acorda copilul, pentru a-l implica pe acesta intr-un comportament, sau activitate sexuala. Incestul, o forma specifica de abuz sexual asupra copiilor, este definit ca fiind orice activitate sexuala dintre un copil si un parinte, un membru al familiei, sau un parinte vitreg, ori un tutore.
Cei care abuzeaza sexual pot fi barbati, sau femei si pot avea orice varsta, orice nationalitate sau statut socio-economic. Adesea ei pot fi oameni casatoriti, cu copii, pot avea slujbe respectabile si pot fi oameni care merg regulat la Biserica. Este o obisnuinta pentru agresori sa-si nege cu putere comportamentul abuziv, sa refuze sa-si vada actiunile ca fiind o problema, sa-si explice comportamentul, sau sa invinovateasca ceva, sau pe altcineva pentru comportamentul lor. Este adevarat ca multi dintre agresori manifesta o nesiguranta adanc inradacinata si o slaba consideratie fata de propria persoana, dar aceste probleme nu ar trebui niciodata acceptate ca pe o scuza pentru abuzul sexual asupra unui copil. Multi specialisti sunt de parere ca problema reala in abuzul asupra copiilor, este legata mai mult de dorinta pentru putere si control, decat de dorinta pentru sex.
Cand Dumnezeu a creat familia umana, El a inceput cu casatoria dintre un barbat si o femeie, bazata pe dragoste si incredere reciproca. Aceasta relatie este inca destinata sa ofere temelia pentru o familie stabila, fericita, in care demnitatea, valoarea si integritatea fiecarui membru al familiei sa fie aparate si sustinute. Fiecare copil, baiat sau fata, trebuie considerat un dar al lui Dumnezeu. Parintilor li s-a dat privilegiul si responsabilitatea de a oferi educatie, protectie si ingrijire fizica, pentru copiii ce le-au fost incredintati de Dumnezeu. Copiii ar trebui sa fie capabili sa-si respecte parintii si sa-i cinsteasca, sa aiba incredere in ei, si in alti membri ai familiei, fara riscul abuzului.
Biblia condamna abuzul sexual asupra copiilor in termenii cei mai puternici cu putinta. Orice incercare de a produce confuzie, neclaritate, sau de a denigra barierele legate de persoana, generatie, ori sex, printr-un comportament abuziv sexual, in viziunea Bibliei este o tradare si o violare grosolana a personalitatii. Ea condamna in mod deschis abuzul de putere, autoritate si responsabilitate, deoarece acestea lovesc din plin in sentimentele adanci de respect fata de sine , fata de ceilalti si fata de Dumnezeu si distrug capacitatea victimelor de a iubi si de a avea incredere. Isus a folosit un vocabular puternic pentru a condamna actiunile oricui ar determina, prin cuvinte sau fapte, un copil sa se poticneasca.
Biserica adventista nu este imuna la abuzul sexual asupra copiilor. Noi credem ca principiile adventistilor de ziua a saptea ne cer sa fim implicati activ in prevenirea acestui comportament. De asemenea noi suntem implicati in asistenta spirituala a celor abuzati , a celor care abuzeaza si a familiilor lor, pentru vindecare si refacere, iar angajatii Bisericii si conducatorii laici din diferite domenii, au responabilitatea de a-si pastra un comportament corespunzator unor persoane aflate in pozitii de incredere si conducere spirituala.
Ca Biserica, noi credem ca principiile noastre ne cheama la:
1. Sustinerea principiilor lui Hristos pentru relatiile de familie, in care respectul de sine, demnitatea si puritatea copiilor sunt recunoscute ca drepturi divine.
2. Oferirea unei atmosfere, in care copiii care au fost agresati, sa se simta in siguranta cand raporteaza abuzul sexual si sa simta ca cineva ii asculta.
3. Informarea temeinica despre abuzul sexual si implicatiile lui asupra propriei noastre Biserici.
4. Oferirea de ajutor pentru pastori si conducatorii laici, sa recunoasca semnele de avertizare ale abuzului sexual asupra copilului si sa stie cum sa reactioneze, intr-un mod potrivit, cand este suspectat un abuz, sau cand un copil reclama ca a fost abuzat sexual.
5. Stabilirea de relatii cu consilieri profesionisti si agentii locale, care pot sa ofere asistenta victimelor si familiilor acestora, prin priceperea lor.
6. Crearea unei strategii, la nivelurile potrivite, pentru asistarea liderilor bisericii in:
1. Incercarea de a trata cu corectitudine persoanele acuzate de abuz sexual asupra copiilor.
2. Tratarea agresorilor ca raspunzatori pentru actiunile lor si administrarea disciplinei potrivite.
7. Sprijinirea educatiei si a experientei familiilor si a membrilor acestora prin:
1. Inlaturarea convingerilor culturale si religioase, in general acceptate, care pot fi folosite pentru a justifica, sau a acoperi abuzul sexual fata de copii.
2. Cladirea unui simt sanatos al valorii personale in fiecare copil, care sa-l faca pe acesta capabil sa se respecte pe sine si pe altii.
3. Sprijinirea unor relatii crestine intre barbati si femei, in camin si in biserica.
8. Oferirea de sprijin si un program de salvare bazata pe credinta, in cadrul Bisericii, atat pentru supravietuitorii abuzului, cat si pentru agresori, in paralel cu ajutarea lor in a-si gasi asistenta in reteaua specializata disponibila in zona respectiva.
9. Incurajarea instruirii mai multor profesionisti in domeniul familiei, care sa ajute la vindecarea si refacerea victimelor abuzului si a agresorilor.
(Aceasta declaratie are la baza principii exprimate in urmatoarele pasaje din Biblie: Gen. 1:26-28; 2:18-25; Lev.18:20; 2Sam. 13:1-22; Mat. 18:6-9; 1Cor. 5:1-5; Ef. 6:1-4; Col. 3:18-21; 1Tim. 5:5-8.)
Aceasta declaratie a fost votata de Comitetul Executiv al Conferintei Generale, pe data de 1 aprilie 1997, Loma Linda, California.
Sursa: www.adventist.ro
