De ce a spus Dumnezeu „Adu-ți aminte!” – autor Joe Crews

de Joe Crews

     Numeroase sondaje și chestionare au confirmat că cea mai populară formă a scepticismului modern este negarea istoriei creațiunii. Șaptezeciși două procente din pastorii intervievați au exprimat grade variate de îndoială privind faptul că Dumnezeu a adus lumea la existență doar vorbind, așa cum ne spune raportul biblic. Această lipsă de credință fundamentală a condus la respingerea altor doctrine de bază ale creștinismului cum ar fi nașterea dintr-o fecioară sau ispășirea.

     Este interesant de remarcat că Dumnezeu a anticipat de fapt multe din controversele asupra raportului Genezei privind creațiunea. Pretenția Sa de a fi prelucrat toată această imensă masă de materie doar comandându-i să existe- vor fi desigur destui necredincioși și oameni care să pună la îndoială o astfel de declarație. Și chiar cei care citesc și cred raportul biblic, vor uita curând faptul miraculos sub influența milioanelor de dumnezei falși care vor apărea.

     Așa încât Dumnezeu trebuia să facă ceva neobișnuit care să păstreze cunoștința acestui act puternic al creațiunii. Puterea care cheamă cerurile și pământul la existență prin cuvânt Îl va deosebi de toți dumnezeii contrafăcuți și de pretențiile lor înșelătoare. Ce putea face ca să aducă omenirea în mod constant înapoi la săptămâna creațiunii, atunci când Și-a stabilit pentru totdeauna autoritatea divină?

     Dumnezeu a ales sa facă un memorial, o prezentare convingătoare a puterii Sale creatoare, punând deoparte ziua a șaptea din săptămâna creațiunii ca zi sfântă de odihnă și aducere aminte. Aceasta constituie o protecție extraordinară a suveranității lui Dumnezeu – un semn al dreptului Său de a stăpâni ca singurul Dumnezeu adevărat. În același timp stă ca o dezvăluire devastatoare pentru orice zeu care nu a creat cerurile și pământul.

     Scrierile profeților Vechiului Testament sunt pline până la saturație cu aduceri aminte ale puterilor distinctive de creațiune ale lui Dumnezeu. David scria:"Căci toți dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile" (Psalm 96:5). Ieremia scria: "Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu … Dumnezeii, care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri .. Dar El a făcut pământul prin puterea Lui" (Ieremia 10:10-12).

     A demonstrat Dumnezeu Însuși o urgență extremă în păzirea adevărului creațiunii viu în fața ochilor lumii? Da. Până la asemenea nivel încât a scris în inima marii Legi morale obligația ca fiecare suflet viu să păstreze Sabatul sfânt și astfel să recunoască autoritatea Sa divină. În cadrul acestor principii care formează fundația guvernului Său și reflectă propriul Său caracter desăvârșit, Dumnezeu a scris aceste cuvinte:"Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile, și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea… Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele… de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o" (Exodul 20:8-11).

     Ce act care să scoată în evidență lucrarea atotputernică a creațiunii! Odată pe săptămână, pe măsură ce pământul se învârte în jurul axei sale, Sabatul aducerii aminte călătorește în jurul pământului atingând fiecare bărbat, femeie și copil cu mesajul creațiunii instantanee. De ce a spus Dumnezeu:adu-ți aminte? Pentru că uitând Sabatul înseamnă să uiți și pe Creator.

     Paralel cu descrierea unei creațiuni fizice găsim raportul puterii lui Dumnezeu de a recrea inima omenească. Evident, cele două procese pornesc din aceeași sursă atotputernică. Se cere la fel de multă putere pentru convertire sau recreere ca și pentru a chema la existență ceva prin creațiune. Apostolul ne spune:"și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut (în engleză creat) după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul" (Efeseni 4:24). Cum nașterea din nou este semnul cel mai comun de identificare a credinciosului îndreptățit, nu e de mirare că scriitorii Bibliei ne amintesc în mod constant despre puterea creatoare care distinge pe adevăratul Dumnezeu de orice contrafacere. Conducându-ne dincolo de creațiunea fizică, Dumnezeu spune și aceste cuvinte:"Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc" (Ezechiel 20:12).

     Vă rog să remarcați că un Sabat sfințit este semnul unui popor sfințit. Cuvîntul "a sfinți" înseamnă a pune deoparte pentru un scop deosebit (o zi adusă la viață prin puterea creatoare a vocii lui Dumnezeu), și a servit și ca să ne aducă aminte că Dumnezeu poate pune oamenii deoparte pentru un scop deosebit prin regenerare sau recreere.

     În lumina acestor fapte este ușor de înțeles de ce diavolul a purtat o bătălie continuă și disperată împotriva Sabatului zilei a șaptea. Timp de aproape șase milenii a lucrat prin mândria tradiției, dezinformării și bigotismului religios ca să distrugă sfințenia semnului special al autorității lui Dumnezeu-Sabatul.

     Ca semn al dreptului de guvernare al lui Dumnezeu, Sabatul a provocat pretenția Satanei de a lua locul lui Dumnezeu. Adversarul spune" Îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu… voi fi ca Cel Prea Înalt."(Isaia 14:13,14) De fapt Satan dorea să i se aducă închinare. Ca să îndeplinească acest lucru, trebuia să anuleze pretenția lui Dumnezeu de a fi un guvernator drept. Autoritatea lui Dumnezeu se sprijină pe pretenția lui Dumnezeu ca fiind Creatorul, având Sabatul ca semn al acestei autorități. Distrugând Sabatul, Satan pregătește calea pentru instituirea unui guvern contrafăcut bazat pe pretenții de autoritate contrafăcute, simbolizate printr-o zi de închinare contrafăcută.

     Este fascinant să privim înapoi peste veacuri și să vedem derularea marei lupte dintre Hristos și Satana. Lupta a fost întotdeauna concentrată asupra autorității.

     Strategia celui rău a fost întotdeauna bazată pe un dublu atac asupra afirmației lui Dumnezeu de a fi Creator. Mai întâi prin teoria evoluției cu doctrina sa umanistă a selecției naturale. Apoi, printr-un efort de secole de a distruge păzirea Sabatului zilei a șaptea ca semn al puterii creatoare.

     Putem doar să spunem în trecere că fiecare din aceste încercări diavolești de a discredita autoritatea lui Dumnezeu a produs un succes amar peste orice așteptare. Milioane au devenit sceptici religioși și agnostici datorită doctrinei lui Darwin privind evoluția organică. Negând căderea omului care ar fi cerut un Mântuitor din păcat, evoluția a lovit atât planul de mântuire cât și actul creațiunii.

     În mod similar, atacurile Satanei asupra Sabatului au condus milioane la neascultare de singura poruncă din Decalog pe care Dumnezeu a făcut-o test al ascultării de întreaga lege.

     Un plan de succes în subminarea loialității a milioane care erau devotate adevăratului Dumnezeu cerea o capodoperă de strategie satanică. Ia timp. Implică secole de înșelare a minții. Nu va fi nici o întoarcere dramatică de la servirea lui Dumnezeu la servirea Satanei. Secretul ar fi câștigarea ascultării prin subterfugiu religios. Satana a înțeles principiul din Romani 6:16, cu mult înainte ca Pavel să scrie cuvintele:"Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați?"     

    Ascultarea este cea mai înaltă formă de supunere și închinare. Dacă Satana ar putea crea un motiv care să facă oamenii să nu mai asculte de Dumnezeu, ar avea chiar șansa de a câștiga ascultarea lor de partea cauzei sale. Lupta decesivă se va da în ce privește legea lui Dumnezeu. Legea constituie fundația guvernării lui Dumnezeu. Cum putea Satan să distrugă încrederea în lege și în locul de aceasta să facă pe oameni să asculte de el? Și ce poruncă ar trebui să atace? Desigur una care ne îndreaptă către puterea creatoare a lui Dumnezeu și către dreptul Său de a guverna. Ca semn de identificare al adevăratului Dumnezeu Sabatul a fost din totdeauna obiectul urei Satanei. Dumnezeu alesese Sabatul ca test de loialitate față de legea Sa în Vechiul Testament " ca să-l pun la încercare," zice Domnul "și să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea" (Exod 16:4).

     Deoarece Dumnezeu a făcut Sabatul testul de bază al celor Zece Porunci, Satana este determinat să facă aceasta cea mai uriașă problemă a tuturor veacurilor. Distrugând Sabatul, Satana este pregătit să lanseze super planul său de a pretinde ascultarea față de o zi de închinare contrafăcută. Manipulând slăbiciunea unui creștinism contrafăcut care a căzut încet încet sub influența păgânismului, Satana își pregătește capodopera- o biserică-stat răspândită în întreaga lume – care va cere ascultare necondiționată de sistemul său contrafăcut de închinare.

      Istoria neagră a apostaziei a început să se desfășoare de peste patru mii de ani, începând cu acea așa numită convertire de la păgânism a împăratului Constantin. Să facă o lege împotriva celor ce păzesc Sabatul și să dea noi legi care să ceară odihna în prima zi a săptămânii, o sărbătoare solară, dedicată închinării la soare cu ritualuri păgâne, a fost una din primele legi ale proaspătului împărat așa-zis creștin.

     Nu vom stărui, acum, asupra istoriei bine-documentate a conciliilor papale care au obligat păzirea Duminicii păgâne sub amenințarea pedepsei cu moartea. Pentru cei care au fost doritori să cerceteze cele întâmplate fără prejudecăți, faptele sunt bine-cunoscute. În timpul secolelor al patrulea și al cincilea, prima zi a săptămânii a fost înălțată prin decret papal pentru a înlocui adevăratul Sabat al Bibliei.

     Din nefericire, prejudecăți si false informații au condus mii de creștini să închidă ochii asupra evidențelor copleștoare ale istoriei privind această înlocuire. Rădăcinile acestor prejudecăți nu sunt greu de identificat. Satana a lucrat prea mult timp creindu-și un sistem de opoziție ca să permită respingerea sa cu ușurință. De-a lungul veacurilor și-a perfectat o serie de subtile argumente false pentru a-și susține ascultarea de o zi de închinare contrafăcută. El continuă să urască Sabatul care identifică pe adevăratul Dumnezeu.

     Numai dacă prezentăm aceste atacuri împotriva Sabatului zilei a șaptea vom putea să înțelegem de ce milioane continuă să păzească prima zi a săptămânii, o zi ce nu are niciun suport biblic. Nimeni nu contrazice înțelesul legii scrise de degetul lui Dumnezeu "Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: ….să nu faci nici o lucrare în ea." Și totuși milioane nu ascultă de ea. Nimeni nu poate respinge evidența copleșitoare a originii păgâne a duminicii și totuși milioane păzesc duminica în locul Sabatului poruncit clar în cele Zece Porunci. De ce? Repet motivul iși are rădăcina în ingenioasele argumente ale lui Satana care au creat un climat de prejudecăți împotriva Sabatului Domnului. Vom examina acum câteva din înșelăciunile majore ale acestor argumente.

     Această idee greșită a câștigat atâta putere încât mulți creștini numesc Sabatul – "Sabatul evreilor". Dar în Biblie nu găsim nicăieri o astfel de expresie. Este numit "Sabatul Domnului", dar niciodată"Sabatul evreilor"(Exodul 20:10). Luca era un scriitor al Noului Testament, venit dintre Neamuri, și adesea s-a referit la lucruri specifice evreilor. El vorbește despre "naținea iudeilor", despre "poporul evreu", "țara Evreilor" și "sinagoga iudeilor"(Fapte 10:22; 12:11; 10:39; 14:1;).Dar notați vă rog, că Luca nu s-a referit niciodată la "sabatul iudeilor" deși el a menționat Sabatul în mod repetat.

     Hrisos ne-a învățat în mod clar că Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2:27). Adevărul e că Adam era singurul om în viață pe vremea când Dumnezeu a făcut Sabatul. Cel puțin 2000 de ani după creațiune nu au existat iudei. Nu avea cum să fie făcut pentru ei. Isus a folosit termenul "om" în sens generic, referindu-se la întreaga omenire. Același cuvânt este folosit legat de instituția căsătoriei care a fost instituită tot la creațiune. Femeia a fost făcută pentru om tot așa cum Sabatul a fost făcut pentru om. Cu siguranță nimeni nu crede în existența căsătoriei doar pentru iudei.

     Fapt este că două instituții frumoase și originale, au fost instituite de Dumnezeu Însuși înainte ca păcatul să fi venit în această lume – căsătoria și Sabatul. Amândouă au fost făcute pentru om, amândouă au primit binecuvântarea Creatorului și amândouă continuă să fie la fel de sfinte acum precum erau atunci când au fost sfințite în grădina Edenului.

     Este de asemenea interesant de notat că Isus a fost Cel care a făcut Sabatul în prima săptămână de existență a lumii. Avea un motiv pentru care S-a intitulat Domn al Sabatului(Marcu 2:28). Dacă El este Domn al zilei Sabatului, atunci Sabatul trebuie să fie ziua Domnului. Ioan a avut o viziune în "ziua Domnului", după cum aflăm în Apocalipsa 1:10. Această zi trebuie să fie Sabatul. Este singura zi desemnată și cerută de Dumnezeu în Biblie. Scriind cele Zece Porunci, Dumnezeu a numit-o "Sabatul Domnului"(Exodul 20:10). În Isaia El este citat ca spunând "Sabatul, ziua Mea cea sfântă"(Isaia 58:13).

     Dar nu trebuie să trecem peste faptul că acest Dumnezeu care acreat lumea și Sabatul este Isus Hristos Însuși. Ioan a scris:"La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El…. Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl."(Ioan 1:1-3,14).

     Pavel a identificat în mod clar pe Isus ca și Creator,"… în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, … Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile (Coloseni 1:13-16).

     Pentru creștini, a separa pe Isus de Sabat, este o greșeală tragică. Pentru că El este Autorul, Făcătorul, Sfințitorul și Arhitectul Sabatului. A îndepărta binecuvântarea pe care El a pus-o asupra Sabatului înseamnă a-i nega autoritatea.

     Acest argument a condus pe mulți creștini să creadă că Sabatul a existat doar pentru o perioadă de timp limitată imediat după creațiune. Dar este aceasta realitatea? De fapt, Sabatul nu putea fi niciodată doar tipul sau umbra a ceva, pentru simplul motiv că a fost făcut înainte ca păcatul să intre în familia umană. Anumite umbre și servicii tipice au fost instituite ca rezultat al păcatului și țintesc către eliberarea din păcat. Așa au fost jertfele folosite pentru a simboliza moartea lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. Nu ar fi existat animale jertfite dacă păcatul nu exista. Aceste ofrande au fost abolite atunci când Hrisots a murit pe cruce, pentru că aceste servicii tipice își găsiseră împlinirea. (Matei 27:51). Dar nu a existat nici o umbră înainte ca păcatul să fi intrat în această lume; de aceea Sabatul nu poate fi inclus în legea ceremonială a tipurilor și umbrelor.

     Pavel se referă la sistemul temporar al poruncilor în Coloseni 2:14-16 ca fiind "împotriva noastră" și "contrar nouă". El l-a legat de darurile de carne și de băutură și de sărbătorile anuale ale legii care a fost "anulată". E adevărat că se referă și la sabate în cest text , dar priviți cu atenție căci le numește "… umbra lucrurilor viitoare". Au fost unele zile de Sabat țintuite pe cruce? Da, cel puțin patru sabate anuale care aveau loc în anumite zile ale lunii și ele au fost țintuite pe cruce. Ele erau umbre și cereau daruri speciale de mâncare și băutură. Aceste sabate anuale sunt descrise în Leviticul 23: 24-36 și apoi rezumate în versetele 37 și 38: "Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care veți vesti adunări sfinte, ca să se aducă Domnului jertfe mistuite de foc, arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite și jertfe de băutură, fiecare lucru la ziua hotărâtă.Afară de aceasta să păziți Sabatele Domnului.”

     Scriptura face o diferență clară între sabatele anuale, care erau o umbră și săptămânalele "Sabate ale Domnului" Sabatele ceremoniale au fost șterse la cruce, pentru că fuseseră adăugate ca o consecință a păcatului. Dar Sabatul celor Zece – Porunci a fost sfințit înainte de apariția păcatului și a fost introdus mai târziu în marea lege morală scrisă de degetul lui Dumnezeu. El este veșnic prin însăși natura lui.

     Prin această înșelăciune Satana pregătește lumea pentru a accepta un substitut pentru Sabatul pe care l-a poruncit Dumnezeu. Dumnezeu a scris pe table de piatră, legea neschimbătoare a veacurilor. Fiecare cuvânt din ea e serios și plin de înțeles. Niciun rând nu e misterios sau ambiguu. Păcătoși și creștini, educați și neneducați nu au nicio problemă în a înțelege cuvintele simple și clare ale celor Zece Porunci. Dumnezeu știa ce spune și a spus ceea ce știa. Nimeni n-a încercat să ocolească legea pentru că e prea complicat s-o înțeleagă.

     Mare parte din cele zece porunci încep cu aceleași cuvinte: "Să nu", dar chiar în mijlocul legii găsim porunca a patra care începe cu expresia "Adu-ți aminte". De ce este aceasta diferită de celelalte? Pentru că Dumnezeu le-a poruncit să aducă în memorie ceva ce exista deja acolo dar fusese uitat. Geneza descrie originea Sabatului în aceste cuvinte: "Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul, și toată oștirea lor. În ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea, pe care o făcuse…Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse(Geneza 2:1-3).

     Ce zi a binecuvântat și sfințit Dumnezeu? Ziau a șaptea. Cum putea fi sfințită această zi? Prin odihnă. Poate fi oricare zi din cele șapte declarată sfântă? Nu. De ce? Pentru că Dumnezeu nu a poruncit să ne odihnim în acele zile ci să muncim. Credeți că binecuvântarea lui Dumnezeu produce vreo diferență?Bineînțeles. Acesata este motivul pentru care părinții cer lui Dumnezeu să le binecuvinteze copiii. Ei cred că există o diferență. Ziua a șaptea e diferită de toate celelalte șase pentru că are binecuvântarea lui Dumnezeu.

     Doar câteva întrebări: De ce a binecuvântat Dumnezeu această zi?Pentru că El a creat lumea în șase zile. Era ziua de naștere a lumii, un memorial al actului atotputernic. Putem schimba memorialul Sabatului? Niciodată. Pentru că el arată înapoi către un fapt împlinit. 4 iulie este Ziua Independenței (în SUA). Poate această zi fi schimbată? Nu. Pentru că Declarația de Independență a fost semnată pe 4 iulie 1776. Tot așa nu poți schimba data când sărbatorești ziua de naștere. Este un memorial al nașterii tale, care s-a întâmplat într-o anumită zi. Ar trebui să derulăm istoria încăodată ca să putem schimba ziua ta de naștere, Ziua Independenței sau Sabatul. Putem numi altă zi Ziua Independenței și putem numi altă zi Sabat, dar asta nu înseamnă că așa și e.

     A dat Dumnezeu omului privilegiul de a-și alege propria zi de odihnă? Nu. De fapt, Dumnezeu a confirmat în Biblie că Sabatul a fost întemeiat și sigilat prin propria Sa alegere și nu ar trebui să ne amestecăm. Citiți Exodul 16 despre mana dată de Dumnezeu. Timp de 40 de ani Dumnezeu a făcut trei minuni în fiecare săptămână ca să arate poporului Israel că această zi era sfântă. (1)În ziua a șaptea nu cădea mană. (2)Nu puteau ține mana peste noapte fără ca aceasta să se strice, dar (3) păstrată pentru Sabat rămânea dulce și proaspătă.

     Dar câțiva israeliți au avut aceeași idee pe care o au mulți creștini moderni. Ei au au simțit că e în ordine dacă țin oricare zi din șapte:" În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strângă mană, și n-au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: Până când aveți de gând să nu păziți poruncile și legile Mele? " ( Exodul 16:27,28 ).

     Ați văzut? Acești oameni s-au gândit că o altă zi poate fi ținută în locul zilei a șaptea. Poate plănuiau să păzească prima zi a săptămânii, sau o altă zi care le convenea mai mult. Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu i-a întâmpinat acuzându-i de călcarea legii Sale ieșind să lucreze în ziua a șaptea. Ar spune Dumnezeu același lucru celor care calcă Sabatul astăzi? Da. El este același ieri, astăzi și pentru vecie – El nu se schimbă. Dumnezeu a eplicat clar că, indiferent de simțămintele lor, cei care ies să lucreze în Sabat sunt vinovați de călcarea Legii. Iacov ne explică că e păcat să calci fie și una din cele Zece Porunci: "Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci, Cel ce a zis: "Să nu preacurvești", a zis și: "Să nu ucizi". Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii." (Iacov 2:10,11).

     Acestă eroare a făcut pe mulți să se simte bine neascultând de porunca a patra. Doar că nu e adevărat. Iată patru dovezi pozitive care identifică adevăratul Sabat astăzi::

1.    Potrivit Scripturii, Hristos a murit vineri și a înviat duminică, în prima zi a săptămânii.

     Practic toate bisericile recunosc faptul acesta sărbătorind Duminica Paștelui și Vinerea Mare. Iată și evidența biblică:"Omul acesta s-a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într-o pânză de in, și L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului" (Luca 23:52-54).

     Aceasta este dovada că Isus a murit în ziua dinanitea Sabatului. Era numită "ziua pregătirii" pantru că era timpul în care se pregăteau pentru Sabat. Să citim următoarele versete: "Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormântul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege" (vers.55,56).

     Notați, vă rog, că femeile s-au odihnit în Sabat "după lege". Porunca spune, " Ziua a șaptea este Sabatul," deci noi știm că ele păzeau sâmbăta. Iar versetul următor spune, "În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață, și au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt" (Luca 24:1,2).

     Aceste trei zile consecutive sunt descrise atât de clar pentru noi. El a murit vineri, în ziua pregătirii, în mod obișnuit numită Vinerea Mare. S-a odihnit în mormânt în ziua a șaptea, Sâmbătă, "după Lege. Aceasta a fost sâmbătă. Apoi duminică, în prima zi a săptămânii, Duminica Paștelui pentru mulți, Isus S-a sculat din mormânt.

     Orice persoană care poate stabili când e Vinerea Mare sau Duminica Paștelui nu va avea absolut nici o problemă să descopere adevăratul Sabat.

2.         Calendarul nu a fost schimbat într-un mod care să afecteze zilele săptămânii.

     Putem spune cu certitudine că ziua a șaptea astăzi este aceeași zi pe care a păzit-o Isus când era pe pământ. Papa Grigore XIII a făcut o schimbare a calendarului în 1582, dar aceasta nu interferează ciclul săptămânal. Calendarul nostru gregorian a fost numit după numele lui, după această mică schimbare în 1582.

     Ce a făcut Papa Grigore calendarului? Înainte de 1582, exista calendarul iulian, care a fost stabilit de Iulius Cezar cam pe la anul 46 e.n. și numit după numele lui. Dar calendarul iulian calcula lungimea anului ca având 365 și 1/4 zile, iar anul are de fapt 11 minute mai puțin. Aceste 11 minute s-au acumulat și pe la 1582, calendarul era cu 10 zile diferit de sistemul solar. Grigore, a sărit pur și simplu peste aceste zece zile în numărarea calendarului. Era joi, 4 octombrie 1582, și ziua următoare, vineri ar fi trebuit să fie 5 octombrie. dar Grigore a declarat-o 15 octombrie, exact cele zece zile necesare calendarului pentru a fi în armonie cu sistemul solar. Sunt zilele săptămânii confuze? Nicidecum. Dupa joi încă urmează vineri și după vineri e încă sâmbătă. Este aceeași zi a șaptea și ciclul săptămânii nu a fost schimbat în vreun fel. Când ținem ziua a șaptea, sâmbăta, păzim aceeași zi pe care a păzit-o Isus, iar El a făcut aceasta în fiecare săptămână după cum scrie în Luca 4:16.

3.    A treia dovadă despre adevăratuș Sabat e și cea mai convingătoare. Evreii au păzit ziua a șaptea de pe vremea lui Avraam și o păzesc și astăzi.

     Iată o întreagă națiune – milioane de indivizi – care a socotit zilele cu meticulozitate, săptămână după săptămână, având calendar sau nu, timp de mii de ani. E posibil să se fi pierdut firul?

     Imposibil. Dacă întreaga națiune ar fi dormit 24 de ore în plus și nimeni nu le-ar fi spus după aceea, doar astfel ar fi putut pierde o zi.
     N-a existat nici o schimbare sau pierdere a Sabatului din Ziua în care a fost creat în Geneza. Originea săptămânii se găsește în istoria creațiunii. Nu există nici o explicație științifică sau astronomică pentru măsurarea timpului în cicluri de șapte zile. Este un aranjament arbritrar al lui Dumnezeu și a fost păstrat în chip miraculos pentru un singur motiv- pentru că Sabatul cel sfânt ne îndreaptă către puterea creatoare a lui Dumnezeu. Este un semn al suveranității Sale asupra lumii și vieții umane; un semn al creațiunii și răscumpărării.

     Nu este acesta motivul pentru care Dumnezeu va păstra Sabatul de-a lungul veșniciei? Citim în Isaia 66:22,23: "Căci după cum cerurile cele noi, și pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea – zice Domnul – așa va dăinui și sămânța voastră și numele vostru. În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, – zice Domnul.”

     Sabatul este atât de prețios pentru Dumnezeu încât El va cere poporului Său să-l păzească în coninuare pe noul pământ. Dacă este atât de prețios pentru EL, nu ar trebui să fie prețios și pentru noi? Dacă îl vom păzi pe noul pământ, nu ar trebui să-l păzim și acum?

     Într-o epocă a dumnezeilor falși, a evoluției ateiste și a tradițiilor oamenilor, lumea are nevoie de Sabat mai mult decât oricând ca un test al loialității noastre față de marele Dumnezeu -Creator și ca semn al sfințirii noastre prin puterea Sa.

4.    Dovada a patra constă în faptul că mai mult de o sută de limbi ale pământului folosesc cuvântul "Sabat" pentru Sâmbătă.

     De exemplu, cuvântul spaniol pentru sâmbătă este “Sabado,” însemnând Sabat. Ce dovedește aceasta? Aceasta dovedește că la originea acestor limbi, cu mult, mult timp în urmă, Sâmbăta era recunoscută ca ziua Sabatului și a fot denumită astfel ca zi a săptămânii.

     Această idee ciudată este inspirată de un singur text din Vechiul Testament și este răstălmăcită, contrazicând multe declarații lămurite despre adevărata origine a Sabatului. Textul se găsește în Deuteoronomul 5:14,15: "Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca și robul și roaba ta să se odihnească întocmai ca tine. Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins: de aceea ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ții ziua de odihnă.”

     Unii oameni deduc din acest text că Dumnezeu a dat Sabatul ca un memorial al Exodului din Egipt. Dar povestirea creerii Sabatului relatată în cartea Genezei (Geneza 2:1-3) precum și formularea poruncii a patra de Dumnezeu Însuși (Exodul 20:11) ne descoperă Sabatul ca un memorial al creatiunii.

     Cheia înțelegerii acestor două versete se găsește în cuvântul "rob". Dumnezeu spune " Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului." Și în propoziția anterioară El le reamintește " pentru ca și robul și roaba ta să se odihnească întocmai ca tine". Cu alte cuvinte, experiențe lor în Egipt ca robi ar trebuiau să le amintească să se poarte corect cu robii lor asigurându-le odihna Sabatului.

     În mod asemănător Dumnezeu le-a poruncit: "Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți… căci și voi ați fost străini în țara Egiptului." (Leviticul 19:33,34).

     Nu era neobișnuit la Dumnezeu să revină mereu la eliberarea din Egipt încurajare pentru a asculta de alte porunci. În Deuteronomul 24:17,18 Dumnezeu spune:"Să nu te atingi de dreptul străinului și al orfanului, și să nu iei zălog haina văduvei… ai fost rob în Egipt, și că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo; de aceea îți dau aceste porunci ca să le împlinești."

     Nici porunca de a fi drept nici cea de a păzi Sabatul nu au fost date pentru a comemora Exodul, ci Dumnezeu le-a spus că bunătatea Sa prin eliberarea din captivitate consituiau un puternic motiv suplimentar de a se purta amabil cu robii lor în Sabat și a trata corect străinii și văduvele.

     Dumnezeu le vorbește în același fel în Leviticul 11:45: "Căci Eu sunt Domnul, care v-am scos din țara Egiptului …și să fiți sfinți." Cu siguranță nimeni nu va suține că sfințenia nu a existat înainte de Exodul, sau că ar fi limitată numai la evrei, ca să comemoreze eilberarea lor.

     Este adevărat că Isus a înviat în prima zi a săptămânii, dar nu găsim nici cea mai neînsemnată comunicare în Biblie pentru ca cineva să păzească acestă zi sfântă. Baza pentru păzirea Sabatului este porunca scrisă de mâna lui Dumnezeu.

Multe evenimente minunate s-au întâmplat în anumite zile ale săptămânii, dar nu avem nici o poruncă să păzim aceste zile ca fiind sfinte. Isus a murit pentru păcatele noastre într-o vineri. Acesta este probabil cel mai semnificativ eveniment din toată istoria. Marchează momentul în care sentința mea de condamnare la moarte a fost comutată și mântuirea mea a fost asigurată. Dar nici un text din Biblie nu sugerează că noi ar trebui să păzim această zi cu o semnificație atât de mare.

     Învierea lui Isus din mormânt duminică dimineața a fost un moment dramatic, dar nu este nici urmă de evidență biblică cum că noi ar trebui să păzim această zi în cinstea învierii. Nu a fost găsit nici un exemplu biblic de păzire a duminicii în întreaga Scriptură.

     Există desigur un memorial al învierii poruncit în Biblie, dar acesta nu este păzirea duminicii. Pavel a scris:"Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă"(Romani 6:4).

     Botezul este memorialul morții, îngropării și învierii lui Hristos. Cei care cred că păzirea duminicii onorează învierea Sa citează întâlnirea ucenicilor în camera de sus în acceași zi în care El S-a sculat din mormânt. Pentru ei această întâlnire a fost pentru a sărbători învierea. Dar când citim modul în care Biblia relatează acest eveniment, descoperim că circumstanțele erau puțin diferite. Luca ne spune, că deși ucenicii au fost confruntați cu povestea Mariei Magdalena ca martor ocular, ei "n-au crezut-o." "După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la țară. Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârșit, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă; și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat"(Marcu 16:12-14).

     Evident niciunul din ucenicii din camera de sus n-a crezut că EL înviase, așa încât nu puteau sărbători învierea plini de bucurie. Ioan ne explică motivul pentru care erau împreună astfel: " pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor” (Ioan 20:19).

     Astfel, am examinat principalele argumente folosite împotriva păzirii zilei sfinte a Sabatului lui Dumnezeu. Niciuna din aceste obiecțiuni nu asigură măcar o urmă de evidență că Dumnezeu Și-ar fi schimbat vreodată părerea privind Sabatul. Când a scris expresia "adu-ți aminte" în porunca a patra, făcea referință la aceeași zi a șaptea care apare pe calendarele agățate pe pereții noștri. Nici oamenii, nici demonii nu pot diminua valaditatea legii morale.

     Fie ca Dumnezeu să ne dea fiecăruia curajul de a onora porunca Sabatului ca un test special al lui Dumnezeu privind dragostea și loialitatea noastră. Așa cum am descoperit, când Isus va reveni, vom păzi împreună cu El același Sabat, prin veacurile nesfârșite. Amin, vino Doamne Isuse!

Sursa: http://www.amazingfacts.org