Autor Florin Laiu
Cum arată templul ceresc al lui Dumnezeu? Moise nu ni-l descrie, fiindcă chipul (forma, modelul) pe care el l-a primit pe munte era, mai degrabă, planul sanctuarului de construit (Ex 25:40),[28] și nu o schiță a sanctuarului ceresc, așa cum și David a primit un plan pentru ceea ce trebuia să construiască fiul său:
David a dat fiului său, Solomon, planul porticului, al clădirilor lui, al vistieriilor, al camerelor de sus, al camerelor interioare, și al încăperii unde se face ispășirea (tronul harului, capacul ispășirii). I-a dat planul a tot ce Spiritul Domnului îi dăduse[29] cu privire la curțile Casei lui Iahwé, al tuturor încăperilor incintei, al magaziilor Casei lui Dumnezeu și al vistieriilor pentru cele sfinte" (1Cr 28:11-12).
Templul ceresc este afirmat în multe locuri în VT,[30] dar niciodată nu este descris. Când se face referire la templul ceresc, el este văzut ca locuința (reședința, palatul) Regelui regilor, și nu ca o structură separată, temporară, bipartită, confecționată pentru ceremoniile ale noului legământ.
De asemenea, în Epistola către Evrei – singura carte noutestamentară, care interpretează ceva din tipologia sanctuarului mozaic – sanctuarul ceresc nu este descris. Doar se face referire frecventă la el, fiind numit „adevăratul cort", „cort mai mare și mai desăvârșit” (Ev 8:2; 9:8.11.24), sau sanctuar, pentru care în greacă se folosește pluralul neutru τά άγια (Ev 8:2; 9:8, 12, 24; 10:19; 13:11), care denumea fie sanctuarul mozaic ca întreg (Ev 8:2), fie unul din cele două spații sacre (Ev 9:2-3; Ex 29:30; Nu 4:12; Ez 43:21; 44:5.9.16; Dan 8:13; 1Cr 24:5), în funcție de context.[31]
În viziunile lui Daniel, sanctuarul ceresc nu este descris deloc. Apocalipsa însă are viziuni mai detaliate despre despre sanctuarul de sus. De exemplu, într-o metaforă din Ap 3:12, templul lui Dumnezeu, asociat cu Noul Ierusalim, are drept stâlpi interiori pe creștinii biruitori.[32] În Ap 7:15, templul ceresc, loc al tronului lui Dumnezeu, este comparat cu un cort în care Dumnezeu va locui cu marea mulțime a supraviețuitorilor timpului de strâmtorare, și din context reiese că este un loc veșnic. În Ap 11:1-2, Ioan vede templul lui Dumnezeu, altarul cu închinătorii credincioși (curtea interioară a lui Israel) și curtea exterioară (curtea „neamurilor"). Astfel se detaliază curțile și ce este esențial în legătură cu ele, dar despre alcătuirea templului nu se spune nimic. În Ap 11:19 și în 15:5 templul ceresc („cortul mărturiei”, cf. Nu 17:7-8; 2Cr 24:6) se deschide, lăsând vederii chivotul legământului, dar în nici una din scene nu apare vreo aluzie la două încăperi. În Ap 14:15.17; 15:6; 16:1.17 templul ceresc este locul activității îngerilor și al tronului lui Dumnezeu, asociat cu altarul (Ap 16:7). Judecata divină este executată prin forțe trimise din templu.
Dar Apocalipsa are scene legate de templu și în viziuni unde templul nu este menționat în mod direct. Iisus este văzut în odăjdii și încins la piept ca un preot evreu (gr. podĂ“rĂ“, Ap 1:13).[33] În cap. 4-5 se descriu personaje, obiecte și scene interioare din sanctuarul ceresc, toate într-un limbaj înalt simbolic: șapte candele / sfeșnicul (simbol al Duhului Sfânt: 4:5); heruvimii străjeri (4:6, sau făpturile vii, cf. Ezechiel), tronul lui Dumnezeu (4:2-4), mielul de jertfă (5:6), tămâia, muzica liturgică (5:8; 8:3-4). În cap. 6 avem altarul de jertfă, unde martirii au fost jertfiți ca și Domnul lor (6:9-11), iar în cap 8 avem altarul tămâierii, tămâie și cărbuni, un înger-preot cu cădelniță, 7 îngeri-preoți cu șofare. Apoi în cap 14-15, apar aceiași îngeri, cu potire ale mâniei, într-o zi în care nu se mai face slujbă în sanctuar, când lucrarea de mijlocire s-a încheiat (Ap 15:8).
Interesant este că în scena din cap. 4 nu apare nici o catapeteasmă între sfeșnic (cele șapte candele) și tron. De asemenea, în cap. 8, nu se descrie nici o perdea, nici un zid despărțitor între altarul tămâierii și tronul lui Dumnezeu. În sanctuarul pământesc, prezența catapetesmei era instructivă, trebuia să indice ideea de separare între om și Dumnezeu, ideea de acces interzis păcătosului (Ex 19:12; Lv 16:1-2), în asociere cu ideea de acces prin ispășire. Dar în noul legământ ni se dă acces spiritual deplin la Dumnezeu prin Iisus, care stă la dreapta Tatălui (Ev 4:16; 10:19-22). În sanctuarul ceresc nu există nici o perdea despărțitoare între Dumnezeu și cetățenii cerului. În Apocalipsă, Iisus (Mielul) este strâns legat de Tron, de asemenea heruvimii și cei 24 de bătrâni sunt în jurul Tronului. Nimic nu ascunde fața Tatălui de îngerii slujitori (preoți), după cum afirma Iisus (Mt 18:10).
[28] În ciuda unor speculații că Moise ar fi avut o copie exactă a realității, terminologia folosită nu încurajează această idee. Ebr. ×ª×‘× ×™×ª, tabnit = figură, formă, model; gr. τÏπος, typos = model, formă generală, schiță.
________________________________________
NOTE
[29] Vezi și traducerile NIV ("all that the Spirit had put in his mind"); CJB ("the designs for everything he had been given by the Spirit") etc.
[30] de căutat referința
[31] Este important să înțelegem că acest plural este doar morfologic (gramatical), nu și logic. Dacă acest plural ar indica cele două încăperi, cum s-a argumentat uneori, atunci ce semnificație poate avea, atunci când se referă la fiecare din cele două încăperi în Ev 9:2-3: „locuri sfinte" și „locuri prea sfinte"?
[32] La templele greco-romane, coloanele sunt mereu prezente, dar în templul de la Ierusalim nu existau coloane. Pe vremea lui Solomon existau două coloane în fața intrării, în rest nu erau coloane decât în alcătuirea acelor pridvoare (portice, colonade) atașate clădirilor zidului de incintă.
[33] Ex 25:7; 28:4, 31; 29:5; 35:9; Sir 27:8; 45:8; Zah 3:4; Ez 9:2-3, 11; Ap 1:13.
[34] Ex 25:8; 29:45-46; Ez 43:7.9; Zah 8:8; 2Cor 6:16; Ev 8:10.
[35] De asemenea, „heruvimul ocrotitor” din Ez 28:13-14, după textul Septuagintei, a purtat cele 12 pietre, după modelul pieptarului arhieresc.
[36] Profan este un termen provenit din latină: pro fanum = în fața (în afara) templului. Tot de la fanum (templu), provine și adjectivul fanatic și substantivul mai nou, derivat, fan.
[37] Angel M. Rodriguez, "The Sanctuary", în Raoul Dederen (editor), Handbook of Seventh-day Adventist Theology, Commentary Reference Series, vol. 12, Review and Herald PP, Hagerstown, MD, 2000, p. 389.
Sursa: www.florinlaiu.com
