Autor Florin Laiu
Când descrie în Ap 21:22 interiorul cetății, Ioan arată că n-a văzut acolo nici un templu, pentrucă Dumnezeu și Mielul sunt sanctuarul Noului Ierusalim, și pentru că cetatea însăși este „cortul lui Dumnezeu cu oamenii; El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor" (Ap 21:3), formulare specifică legămintelor lui Dumnezeu.[34] Cetatea este descrisă având forma cubică a Sfintei Sfintelor (Ap 21:16c; 1Rg 6:20), cu 12 temelii din piatră scumpă identică cu cele 12 pietre scumpe din pieptarul marelui preot (Ap 21:19-20; Ex 28:17-20).[35] Cortul lui Dumnezeu este locuința Lui împreună cu ființele cerești (Ap 13:6).
Această identificare completă a cetății cu sanctuarul și a sanctuarului cu cetatea ne învață, între altele, un adevăr major, că în împărăția lui Dumnezeu de sus și din viitor nu mai există distincție între civil/politic și religios, între secular și sacru. Nimic nu este profan[36] acolo. Oamenii salvați sunt în același timp „preoți și regi" (Ap 20:6). Iisus al lor este marele preot și regele regilor (Ps 110:4). În statul evreu se făcea distincție între palatul regelui davidic și palatul lui Iahwé (regele lumii), între cetatea Ierusalimului și cetatea templului, chiar dacă ele erau în strânsă legătură. În timpul restaurării postexilice, regii persani au făcut distincție între religios și politic. Cyrus și Darius au permis restaurarea templului, dar mult mai târziu a venit restaurarea civilă/politică a Cetății (cetăților), sub Artaxerxe. Distincția între religios și politic este foarte importantă în lumea noastră. Dar în planul ideal al lui Dumnezeu, pentru lumea nouă, toate vor fi una în Christos. Jocul de cuvinte din profeția făcută lui David, care voia să zidească Domnului o Casă, în timp ce Domnul venea cu promisiunea că-i va zidi El o Casă (1Cr 17:4.10-14), precum și faptul că Messia, Regele, este și templu și împărăție (In 2:19; Zah 6:13), arată că Dumnezeu avea în vedere de mult acest proiect.
A. M. Rodriguez este de părere[37] că afirmațiile biblice corelate din Ev 8:2; 9:1-7 „sugerează că sanctuarul ceresc este o structură bipartită”, argumentând, de asemenea, cu Apocalipsa ("Sfânta" în 4:5; 8:3-4; "Sfânta Sfintelor" în 11:19). Totuși, frăția sa arată că tronul lui Dumnezeu din Sanctuar este văzut în Ap 4:2-8, adică în același cadru în care stabilisem că este "Sfânta". Dar ceea ce este deosebit de interesant pentru mine, Dr. Rodriguez încheie pasajul cu următoarea afirmație, pe care însă, din nefericire, nu o mai dezvoltă:
La sfârșitul cărții [Apocalipsa] suntem informați că în Noul Ierusalim nu există templu (21:22); întreaga cetate slujește de tabernacol al lui Dumnezeu, locul în care El locuiește cu poporul Său (verse 3; cf. 7:15).[38]
Ideea de a identifica sanctuarul ceresc (sanctuarul, palatul, reședința lui Dumnezeu) cu cetatea cerească, mi-a venit cu aproape treizeci de ani în urmă, când făceam exerciții de memorizare a Apocalipsei. Dar, deși soluția aceasta mă tenta foarte mult, am respins-o, pentru că la data aceea nu făcusem studii avansate în exegeza Bibliei și a scrierilor EGW, iar conștiința îmi era hipersensibilă față de forma exactă a doctrinei istorice moștenite. În special, scrierile EGW constituiau pentru mine pe atunci ultimul cuvânt, autoritatea finală în materie de înțelegere a Bibliei. De aceea este necesar să înțelegem ce anume a văzut și a susținut Ellen White în această privință.
________________________________________
Note
[38] Ibid. „At the end of the book we are informed that in the New Jerusalem there is no temple (21:22); the whole city serves as God’s tabernacle, the place where He dwells with His people (verse 3; cf. 7:15).”
Sursa: http://www.florinlaiu.com/judecata-i-sanctuarul/cetatea-sanctuar.php
