Picioare cu motor?
La multa vreme dupa ce au fost inventate patinele pentru alunecat pe gheata, si-au facut aparitia, pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, patinele cu rotile. Primele astfel de patine erau dotate cu 3-4 roti de diferite dimensiuni, destul de deosebite fata de cele cu rulmenti din zilele noastre.
De indata, patinele cu rotile au cucerit nu numai pe copii si tineri, ci si persoane mature. Unele modele dintre aceste patine erau un fel de triciclete, avand doua roti metalice mai mari, cu stabilitatea asigurata de o a treia, mai mica, montata pe spate. Alte patine foloseau patru roti metalice „imbracate” cu niste bandaje de cauciuc plin.
Insa, o mare curiozitate a starnit inventarea, de catre un ingenios francez, in 1906, a patinelor… automobil! Acestea au fost prezentate chiar la salonul automobilistic din acel an, organizat la Paris. Acest nastrusnic „vehicul” era dotat cu patru roti metalice prevazute cu anvelope din cauciuc, iar drept caroserie avea o patina obisnuita, pe care era montat mecanismul. Acesta masura 450 mm lungime si 240 mm inaltime. Cantarea 7 kg. Motorul, alimentat cu benzina, permitea atingerea unei viteze de pana la 40 km/h. Patinatorul era incins peste mijloc cu o centura ce continea printre altele si rezervorul cu benzina. Cei doi litri de combustibil ii permiteau parcurgerea a 100 km fara alimentare. De la centura porneau spre patine doua tuburi de cauciuc (prin care benzina ajungea la motor) si cateva cabluri electrice conectate la o maneta ce comanda aprinderea.
Acestor patine le lipseau insa cateva „amanunte”: claxonul, farurile, numarul de inmatriculare si frana. Miscarea putea fi oprita doar prin… imbratisarea unui copac.
In timp ce patinele cu rotile au fost perfectionate pana la ceea ce cunoastem astazi sub numele de „role”, patinele-automobil au ramas doar in muzeul curiozitatilor tehnice.
Oamenii au cautat tot felul de solutii pentru ca sa poata merge mai mult, mai usor, mai economic, mai sigur si mai repede. Dar toate aceste inventii nu fac decat sa accentueze faptul ca oamenii sunt trecatori. Obosim si incet, incet, ne sfarsim. Dumnezeu promite ca intr-o zi, cei care-L iubesc cu adevarat vor deveni inepuizabili. Iata ce frumoasa fagaduinta avem pe paginile Sfintelor Scripturi:
Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina; dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla, si nu ostenesc. (Isaia 40:30-31)
Autor: Viorel Dascalu
