"Nu vom avea razboi!"
In trecut, pe vremea marilor confruntari armate din Europa medievala, trupele erau alcatuite din oameni pedestri si calareti, acestia din urma reprezentand armata „motorizata” a timpului.
Obligati sa poarte in spate zecile de kilograme ale cavalerului, armura de fier a celui ce-l calarea, plus propria lor greutate, animalele aveau nevoie de nutret de calitate pentru a nu cadea din picioare in timpul luptei sau a marsului spre locul de bataie.
Nutretul necesar era constituit din orz. Dar, de multe ori, recoltele de orz erau slabe. In acest caz, marile expeditii, puse foarte bine la punct mai dinainte, erau amanate fiindca lipsea orzul, „combustibilul” cailor.
Oamenii din popor rasuflau atunci usurati si ziceau: „Daca avem o recolta proasta de orz, inseamna ca nu va fi razboi”. Si asa era. Razboiul nu avea loc. In acelasi timp, in lipsa recoltei de cereale, foametea isi facea aparitia in tara, secerand vieti aproape ca intr-un razboi adevarat. Insa, oamenii preferau foametea in locul razboiului.
Ce bine ar fi daca astazi nu ar fi nici o picatura de benzina sau de motorina si oamenii ar trebui sa renunte la razboi! Cred insa ca unii ar renunta mai usor la combustibilii traditionali, dar tot ar porni razboi.
De cine depinde daca incepe un razboi sau daca nu va incepe? De conducatorii tarii, de soldati, de cai sau de alte tipuri de „propulsoare” si transportoare, de orz, ovaz sau alte tipuri de combustibili, de vreme sau de anotimp? Da, si nu. Singurul care pune „viza” pentru a incepe un razboi este Dumnezeu. El este Cel care ingaduie sau nu tot ceea ce este pe acest pamant. Pot sa faca oamenii orice, daca Dumnezeu nu este de acord, atunci nu se intampla.
Scoateti strigate de razboi cat voiti, popoare, caci tot veti fi zdrobite; luati aminte, toti cei ce locuiti departe! Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. Pregatiti-va oricat de lupta, caci tot veti fi zdrobiti. Faceti la planuri, cat voiti, caci nu se va alege nimic de ele! Luati la hotarari cat voiti, caci vor fi fara urmari! Caci Dumnezeu este cu noi, (Emanuel).” (Isaia 8:9-10)
Autor: Viorel Dascalu
