Cartoful III – multa rabdare
Iti poti inchipui cum ar fi sa traiesti intr-o lume fara cartofi? Eu una nu. Si ma bucur ca Antoine Augustin Parmantier (1737-1813), agronom si farmacist francez nascut la Montdidier, s-a hotarat, in urma unui concurs pus la cale de Ludovic al XVI-lea, sa studieze mai mult „merele de pamant” – cum le numeau francezii. Tema concursului era: „Ce planta poate suplini in Franta, in timp de foamete, nutritia omului, si care este natura alimentului ei”.
Desi mai studiase cartoful si in Prusia, Parmantier a dovedit acum ca acesta constituie un aliment important si nu s-a multumit cu atat, ci a facut mult pentru raspandirea cultivarii si folosirii lui.
Peste tot pe unde mergea, Parmantier spunea tuturor ca leguma nu este deloc rea la gust si nici otravitoare, sfatuindu-i sa o cultive cu incredere. Pentru ca neincrederea oamenilor nu putea fi infranta numai cu vorba, el a apelat la un truc. Astfel, a cultivat cartofi pe o bucata mare de pamant, si a imprejmuit-o cu un gard inalt. A pus chiar si straji, dupa care a anuntat ca cei care vor fi prinsi furand din ogorul lui, vor suferi pedepse groaznice.
Peste noapte, insa, avea grija sa retraga paznicii, asa ca unii, curiosi, n-au stat pe ganduri si au sarit gardul, luand cati cartofi puteau ei sa duca. Pe unii ii consumau, dar pe altii ii puneau in pamant ca samanta. Folosind cativa ani acest truc, cartoful a fost adoptat si a capatat o extindere ce a depasit toate asteptarile. Dar, ca sa ajunga aici, i-au trebuit lui Parmantier patruzeci de ani.
Parmantier a dat dovada de intelepciune si de foarte multa rabdare. Secretul lui a stat intr-o motivatie puternica. Iubirea pentru oameni si increderea in calitatile cartofului au fost cele care l-au ajutat sa nu se descurajeze, ci sa continue lupta. In ciuda rezultatelor slabe de la inceput, el a asteptat cu rabdare ca oamenii sa se convinga ei insisi de adevar. Dar, a facut acest lucru nu stand degeaba, ci nascocind si punand in aplicare planuri ingenioase.
Tu cum stai cu rabdarea? Poti spune ca te asemeni cu Parmantier? Sau, spre deosebire de el, vrei ca rezultatul sa se vada pe loc? Sa stii ca nimic nu „creste” fara rabdare.
Fiti, deci, indelung rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata ca plugarul asteapta roada scumpa a pamantului, si o asteapta cu rabdare, pana primeste ploaie timpurie si tarzie. (Iacov 5:7)
Autor: Mirela Dascalu
